ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1968/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 390 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Ialomița, inculpatul B.R. a fost condamnat la 18 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. Totodată tribunalul, a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 octombrie 2003 la zi și l-a obligat la o prestație lunară de câte 330.000 lei, pentru minorii B.G., B.M. și B.N., cu începere de la 16 octombrie 2003, până la majorat precum și la 3.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut în fapt că inculpatul a conviețuit în concubinaj cu victima V.D.

timp de 11 ani, dar întrucât inculpatul consuma excesiv băuturi alcoolice și era violent, în jurul datei de 10 octombrie 2003, victima s-a mutat cu cei trei copii la locuința mamei sale. În ziua de 16 octombrie 2003, inculpatul, fiind în stare de ebrietate s-a înarmat cu un cuțit, a pătruns prin escaladare în curtea locuinței unde se afla victima și mama sa, și a lovit-o cu cuțitul în mai multe zone ale corpului producându-i plăgi tăiate – înțepate cervical – bilateral – cu intersectarea pachetului vascular (vena jugulară și artera carotidă), lobului tiroidian și hemitorace drept (diafragmul drept și lobul drept hepatic), cu consecința morții prin hemoragie internă și externă la scurt timp. Prin decizia penală nr. 61 din 30 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpat, s-a desființat sentința numai cu privire la cuantumul pedepsei închisorii aplicat, pe care l-a redus la 16 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând prin apărătorul său a se reține că a acționat în condițiile circumstanței atenuante a provocării, prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen. și a se reduce astfel pedeapsa, temeiuri de casare, prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen. Recursul declarat nu este fondat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și, deasemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise. Susținerea inculpatului că a fost provocat de victimă nu este întemeiată, din dosar nerezultând că victima ar fi avut față de el vreo conduită în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., ci dimpotrivă inculpatul s-a manifestat violent față de ea o perioadă mai mare de timp, culminând cu premeditarea uciderii acesteia.

În consecință, pedeapsa aplicată nu se impune a fi redusă și urmează a se respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R., împotriva deciziei penale nr. 61 din 30 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21 octombrie 2003 la 14 aprilie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2004.