ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1669/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 110 din 26

august 2003, pronunțată în dosar nr. 4400/2003, Tribunalul Olt, în baza art.

174 C. pen., a condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 64 și art. 71 C. pen., iar în baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă

prevenția începând cu 22 decembrie 2002 și până la pronunțarea sentinței.

A fost prelungită măsura arestării

preventive de la 10 septembrie 2003 la 9 octombrie 2003; s-a luat act că D.G.

nu s-a constituit parte civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de

8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în fapt că între inculpat și victima I.D.N., cu care

se afla în relații de concubinaj din vara anului 2000, au apărut relații

tensionate, victima fiind frecvent agresată de către inculpat, pe motivul că

era consumatoare de băuturi alcoolice.

La 22 decembrie 2002 a fost sesizat

parchetul că victima a fost găsită moartă, din raportul de constatare medico

legală (autopsie) rezultând că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat

șocului hemoragic, consecința unui politraumatism cu zdrobire de mezou și colon

transvers, cu infiltrat sanguin la același nivel, și rupturi de ramuri ale

arterei colice medii din artera mezenterică superioară, infiltrat sanguin al

capului, pancreasului, hemoperitoneu masiv, infiltrat sanguin al colului inferior

renal drept, și perirenal drept, infiltrat sanguin laringian și al țesuturilor

moi din jur, echimoze, excoliații, hematoame și infiltrat sanguin operanian

occipital stâng.

S-a reținut că, leziunile traumatice

constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri

contondente, între leziunile constatate și deces existând legătură directă

necondiționată și că inculpatul a negat săvârșirea faptei, arătând că victima

s-ar fi lovit anterior, însă martorii audiați în cauză și care au văzut-o pe

victimă în ziua de 20 decembrie au infirmat susținerile inculpatului, rezultând

fără dubiu că acesta este autorul faptei.

Trecând la individualizarea

judiciară a pedepsei, în aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 72 și urm.

C. pen., instanța de fond a reținut drept criterii condițiile concrete în care

a fost săvârșită fapta, pericolul social al acesteia și consecința produsă,

precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente

penale, însă nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Probatoriile administrate în cauză,

respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice

judiciare, raport de constatare medico legală, autopsie, precum și avizul

comisiei de control și avizare de pe lângă I.M.L. Craiova, depozițiile martorilor

P.N., P.G., P.T., D.P., B.M., T.D., D.A. și B.V., fișa privind cazierul

judiciar al inculpatului, precum și declarațiile acestuia date la urmărirea

penală și în timpul cercetării judecătorești, le-a avut în vedere instanța de

fond la stabilirea situației de fapt, la încadrarea juridică a faptei, la

individualizarea pedepsei aplicate și soluționarea laturii civile a cauzei, în

condițiile arătate mai sus.

Împotriva sentinței a declarat apel

în termen, inculpatul D.M., care a solicitat în principal desființarea cu

trimitere a sentinței, iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate, în sensul

reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege.

S-a apreciat că apelul este fondat,

în ceea ce privește motivul subsidiar de apel, astfel că prin decizia penală

545 din 24 noiembrie 2003 a fost admis reducându-se pedeapsa.

Analizând probatoriile administrate

în cauză, Curtea a constatat că instanța de fond a încadrat corect fapta.

S-a reținut că vinovăția

inculpatului, sub forma intenției directe pentru fapta comisă, este stabilită

în mod indubitabil cu probatoriile administrate care se coroborează în parte și

cu declarațiile inculpatului date la urmărirea penală și în timpul cercetării

judecătorești.

Că, de asemeni, cu probele

științifice administrate, s-a stabilit că leziunile produse prin lovirea cu

corpuri contondente au fost cele care au determinat decesul victimei, astfel că

susținerile inculpatului ce fac obiectul primului motiv de apel, în sensul că

victima s-ar fi lovit anterior prin cădere, sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește însă

individualizarea pedepsei, având în vedere lipsa de antecedente a inculpatului,

precum și situația tensionată în antecedent, datorată faptului că victima

consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, chiar dacă acesta a avut o poziție

procesuală de nerecunoaștere, Curtea apreciază că finalitatea dispozițiilor

prevăzute de art. 52 C. pen., poate fi realizată prin executarea de către

inculpat, în regim de detenție a unei pedepse principale, mai reduse, pe care o

apreciază ca fiind îndestulătoare la limita de 12 ani.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea de

lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și

reindividualizarea pedepsei în raport de această încadrare.

Inculpatul susține, în esență, că

din analiza de ansamblu a datelor medico – legale în altercația care a avut loc

între inculpat și victimă, inculpatul nu a utilizat nici un instrument apt să

producă moartea victimei, ceea ce rezultă cu claritate din caracteristicile

semnelor de violență existente pe corpul victimei: excoriații și echimoze.

Mai susține că leziunile care au provocat moartea

sunt interne și au fost produse cert de presiunea care a fost exercitată asupra

organelor interne.

Examinând cauza, în raport de

motivul invocat analizat prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

C. proc. pen., cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat.

Probele administrate respectiv

procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul de

constatare medico legală, autopsie, avizul comisiei de control și avizare,

depozițiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului, conduc la concluzia

vinovăției sub forma intenției directe a inculpatului.

Multiplele leziuni prezentate de

victimă conduc la concluzia lovirii victimei de către inculpat în mod repetat

și cu intensitate cu pumnii și picioarele în zona capului și abdomenului și că

între leziunile constatate și deces există legătură directă fiind exclus ca

mecanism de producere a leziunilor eventuala cădere a victimei sau ridicarea

unor saci, la care face referire inculpatul.

Și pedeapsa aplicată este de natură

să-și realizeze scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este circumscris în

dispozițiile art. 52 C. pen., astfel că o reindividualizare nu se impune.

Examinând cauza din oficiu se

constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârii, astfel că

potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul declarat de inculpatul Dinu Mitică cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 545 din 24 noiembrie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada arestării preventive de la 22 decembrie 2002 la 25 martie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 martie 2004.