ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2676/2005

Asupra recursului de față, Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul Olt, prin sentința penală nr. 210 din 19 octombrie 2004, condamnă pe inculpatul M.D. la 18 ani de închisoare și 8 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 71 C. pen. Inculpatul este menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la 4 august 2003 până la zi. El este obligat să plătească: - 15.000.000 lei daune părții civile F.D. și - 10.400.000 lei cheltuieli judiciare statului. Actul de învinuire reține, în esență, că, la data de 25 iulie 2003, inculpatul a avut o altercație cu concubina sa R.C.L.B.

(40 ani), pe care a lovit-o, în mod repetat, cu pumnii și cu picioarele. Internată în spital, victima decedează la data de 4 august 2003, cu toate îngrijirile medicale acordate. Raportul de constatare medico-legală consideră că moartea victimei s-a datorat șocului toxico-septic, cu insuficiență renală acută, consecințe ale unei rupturi traumatice de ileon, ruptură cauzată de compresiunea abdomenului, prin lovire cu pumnul și călcare cu piciorul, leziuni direct mortale. Inculpatul declară apel, cerând achitarea de orice penalitate, deoarece el nu a lovit victima, aceasta din urmă având un conflict cu alte persoane, cu care este posibil să se fi „învălmășit” Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 47 din 14 februarie 2005, respinge, ca nefondat, apelul inculpatului, pe care îl menține în stare de arest și îl obligă la 600.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin aceeași decizie, instanța de apel deduce, în continuare, detenția preventivă a inculpatului. Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, reiterând cererea din apel, la care adaugă că, oricum, i s-a aplicat o pedeapsă excesivă. Critica nu este întemeiată. Martorii A.A., D.F., N.I.D. și M.P., mama inculpatului, confirmă că el a lovit, în mod repetat victima cu pumnii și cu picioarele, victima, care, în urma acestor lovituri, s-a prăbușit. După ce victima s-a ridicat ea a fost, din nou, lovită, în mod repetat, cu pumnii și cu picioarele, de, către inculpat, arată aceiași martori oculari. De altfel, și la urmărirea penală și în fața instanței de fond, însuși inculpatul recunoaște că a agresat victima.

Mai mult, martorii menționează că nu a fost prima oară când inculpatul a agresat victima, pe care a lovit-o și la 16 septembrie 2003, cauzându-i leziuni vindecabile în 50-55 tratament medical. Actele medico-legale, de la dosar, atestă că victima a fost agresată și la 16 septembrie 2003. Nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepsei inculpatului. Fapta lui este gravă. El a mai fost condamnat, în anul 1992, la 4 ani de închisoare. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 47 din 14 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 august 2003, la zi. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2005.