ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.06.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2019/2008

HOTĂRÂRE
05.06.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2019/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 203 din 24 octombrie 2005, Tribunalul Olt a

condamnat pe inculpatul M.N., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 71art.

64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata

arestării preventive a inculpatului, de la 31 martie 2005 la 4 aprilie 2005.

Totodată, s-a admis, în parte, acțiunea civilă promovată de partea

civilă l.E., dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei

daune morale.

S-a admis acțiunea civilă a C.A.S. Olt și a fost obligat inculpatul la

plata sumei de 519,711 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

S-au reținut, în esență, următoarele:

La data de 14 noiembrie 2003, pe fondul unei altercații izbucnită între

victima l.M. și inculpat, generată de refuzul inculpatului de a servi băuturi

alcoolice victimei și martorului D.N., inculpatul a aplicat victimei multiple

lovituri cu pumnii și picioarele în zona toracică și abdominală, producându-i

leziuni la nivelul intestinului, care, urmare complicațiilor survenite, au

cauzat moartea acesteia.

Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia penală nr. 199 din

15 iunie 2006, admițând apelul declarat de inculpat, a desființat sentința și a

dispus achitarea acestuia, în baza

art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., precum și respingerea acțiunilor

civile formulate de părțile civile I.E. și C.A.S. Olt.

Totodată, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă

I.E.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență,

următoarele: din datele dosarului nu se poate stabili dacă declarația victimei

a fost scrisă de aceasta în totalitate sau doar semnată, existând astfel dubiu

asupra realității aspectelor consemnate, iar, pe de altă parte, martorii

oculari, care au asistat la discuția dintre inculpat și victimă, au fost N.G.,

N.D. și G.I., au relatat că inculpatul nu a lovit nici pe victimă și nici pe

martorul D.N. S-a mai reținut că soluția primei instanțe este întemeiată pe

declarațiile martorului G.l., care conțin aspecte contradictorii privitor la

percepția asupra conflictului, în sensul că, în declarația din 2 iulie 2004, a

declarat că a observat personal agresiunea, în timp ce trecea prin fața

localului, privind prin ușa deschisă, iar, în declarația din 11 aprilie 2005, a

susținut că știa despre incident din relatările martorei G.I., soția sa.

În concluzie, s-a reținut că nu există probe directe și concludente

care să permită stabilirea vinovăției inculpatului, acesta beneficiind de

prezumția de nevinovăție.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova și partea civilă I.E., soluționate de înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 7332 din 18

decembrie 2006, care a admis ambele

recursuri,

a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la

instanța de

apel.

În motivarea soluției, s-a reținut incidența cazului de casare prevăzut

de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că soluția instanței de apel este

consecința unei erori grave de fapt, rezultată din înlăturarea nejustificată a

unor probe, omisiunea administrării unor probe necesare și analiza deficitară a

ansamblului probelor administrate în cauză. Drept urmare, s-a apreciat că se

impune completarea probatoriului, atât prin reaudierea inculpatului și a

martorilor, confruntarea martorilor, cât și prin efectuarea unei reconstituiri,

respectiv cercetare locală, prin care să se verifice dacă localizarea indicată

de martorul G.I. îi permitea vizibilitate asupra interiorului localului, precum

și suplimentarea rapoartelor de expertiză medico-legală, sub aspectul ponderii

factorului patologic în cadrul nexului cauzal, la producerea morții victimei și

obținerea de lămuriri suplimentare de la S.M.L. privitor la capacitatea

victimei de a face declarații coerente asupra realității faptelor reclamate.

Sub aspect civil, s-a reținut că rejudecarea cauzei va trebui să aibă

în vedere administrarea probelor invocate de partea civilă în susținerea

cererilor de despăgubiri și daune morale.

După rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin

decizia penală nr. 26 din 14 februarie 2008, admițând apelurile declarate de

inculpatul M.N. și partea civilă I.E., a desființat, în parte, sentința atacată

și a dispus aplicarea inculpatului a pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului

de a alege, pe perioada prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. Totodată, a

dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 7.000 lei despăgubiri și 20.000

lei daune morale către partea civilă. A fost respinsă cererea privind acordarea

prestației periodice formulată de partea civilă.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Prin recursul declarat de inculpat, prin apărătorul său ales, s-a

solicitat în principal, casarea deciziei și achitarea inculpatului, în baza

art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., iar, în subsidiar, casarea deciziei cu trimiterea cauzei la

instanța de apel, pentru a se conforma deciziei instanței supreme, susținând că

instanța de rejudecare nu s-a conformat indicațiilor cuprinse în decizia

instanței supreme, neprocedând la confruntările dispuse, la cercetarea la fața

locului și la reconstituire.

Recursul inculpatului este, în parte, fondat, însă prioritar pentru

temeiul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Potrivit art. 385

18

alin. (1) C. proc. pen., instanța de

rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs.

Pentru a pronunța o soluție de achitare, condamnare sau încetare a

procesului penal, instanța trebuie să verifice, în cadrul cercetării

judecătorești, în condițiile celor patru principii fundamentale, caracteristice

fazei de judecată, oralitate, publicitate, nemijlocire și contradictorialitate,

toate probele care au servit drept temei de trimitere în judecată a unui

inculpat. în urma operațiunii de verificare și administrare a probelor, în

aceste condiții, instanța va putea evalua și aprecia care dintre acestea

exprimă adevărul și le va putea reține, motivat, ca suport al hotărârii

judecătorești de condamnare sau achitare.

Or, în cauză, după trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de apel

nu s-a conformat tuturor indicațiilor deciziei instanței supreme și,

încălcându-și rolul activ, nu a verificat și lămurit, în condițiile mai

sus-menționate, toate împrejurările cauzei.

Astfel, deși a dispus reaudierea tuturor martorilor, a inculpatului,

precum și a părții civile I.E., a efectuat adresele necesare către I.M.L.

Craiova, pentru lămurirea faptului dacă, în raport de starea victimei, de

gradul de conștientă, de cooperarea cu cei care l-au asistat medical, după

internarea în spital, aceasta putea face declarații coerente asupra realității

faptelor reclamate, către Comisia de Avizare și Control a I.M.L. București, în

vederea precizării ponderii factorului patologic în cadrul nexului cauzal în

declanșarea consecinței morții victimei și a administrat probele privind

pretențiile civile și daunele morale solicitate de partea civilă, instanța de

rejudecare nu a procedat la confruntări între inculpat și martorii oculari D.N.

și G.I., între martora G.I. și martorii F.M., pentru elucidarea faptelor și

împrejurărilor neclare.

De asemenea, nu a procedat la o reconstituire, pentru a verifica

posibilitățile de percepție vizuală și veracitatea susținerilor martorului G.I.

că ușa localului fiind deschisă, ar fi văzut agresiunea inculpatului de la

circa 15 metri. Sub acest aspect, deși instanța a depus diligentele necesare,

efectuând adresă către Primăria orașului Piatra-Olt, care a trimis datele

solicitate, a reținut imposibilitatea obiectivă de efectuare a reconstituirii,

deoarece Primăria a comunicat că nu poate asigura accesul în clădirea

respectivă, aceasta nefiind în administrarea sa, ci a Cooperație de consum

Piatra-Olt. Or, reconstituirea ar fi fost imposibil de efectuat numai în

condițiile în care magazinul unde s-a săvârșit fapta nu ar mai fi existat, fapt

infirmat de actele dosarului.

În baza exercitării rolului activ, instanțele trebuiau să verifice și

să administreze toate aceste probe, precum și orice alte probe care vor apărea

necesare, iar, în urma analizei și coroborării lor, să stabilească, cu

certitudine, adevărul în cauză.

Neprocedând în acest mod, instanța de rejudecare nu a lămurit cauza sub

toate aspectele, astfel încât din analiza coroborată a probelor să poată fi

reținută cu certitudine vinovăția ori nevinovăția inculpatului. În actualul

stadiu al probațiunii nu pot fi înlăturate din ansamblul probator declarațiile

martorilor oculari D.N. și G.I., care confirmă apărările inculpatului, dar care

nu se coroborează cu afirmațiile martorilor indirecți D.E., care a declarat că G.I.

mi-a spus că a văzut când M.N. și un băiat G. au lovit pe l.M. doborându-l la

pământ și lovindu-l cu pumnii și picioarele cape un sac de box” și G.I.

Totodată, dintre declarațiile celorlalți martori indirecți, cea a martorului T.G.,

medicul care a examinat-o la 25 noiembrie 2003 pe victimă confirmă susținerile inculpatului,

în sensul că „nu am observat echimoze sau alte leziuni la nivelul abdomenului,

toracelui”.

Or, aceste lacune și neclarități, precum și cele arătate în prima

parte, se impun a fi cert elucidate.

Neprocedând în acest mod, hotărârea instanței de rejudecare este

nelegală și netemeinică, pentru considerentele expuse anterior, ceea ce impune

casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor inculpatului M.N.

și al părții civile I.E. la instanța de apel.

ÎN

Admite recursul declarat de recurentul inculpat M.N. împotriva deciziei

penale nr. 26 din 14 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor

inculpatului și al părții civile la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel

Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-24
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 708/2010
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 203 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Olt, inculpatul M.N. (fiul lui G. și F. ) a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiu
ÎCCJ 2010-02-24
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 708/2010
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 203 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Olt, inculpatul M.N. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau văt
ÎCCJ 2005-04-22
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2676/2005
Asupra recursului de față, Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul Olt, prin sentința penală nr. 210 din 19 octombrie 2004, condamnă pe inculpatul M.D. la 18 ani de închisoare și 8 ani interzicerea unor drepturi, pentru infra
ÎCCJ 2008-12-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4114/2008
Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 213 din 2 iunie 2008, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul C.D.C. la pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturi
ÎCCJ 2004-09-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4579/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 150 din 16 februarie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul N.M. la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăz
Sursă