ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2019/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 203 din 24 octombrie 2005, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul M.N., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului, de la 31 martie 2005 la 4 aprilie 2005. Totodată, s-a admis, în parte, acțiunea civilă promovată de partea civilă l.E., dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei daune morale. S-a admis acțiunea civilă a C.A.S. Olt și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 519,711 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

S-au reținut, în esență, următoarele: La data de 14 noiembrie 2003, pe fondul unei altercații izbucnită între victima l.M. și inculpat, generată de refuzul inculpatului de a servi băuturi alcoolice victimei și martorului D.N., inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri cu pumnii și picioarele în zona toracică și abdominală, producându-i leziuni la nivelul intestinului, care, urmare complicațiilor survenite, au cauzat moartea acesteia. Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia penală nr. 199 din 15 iunie 2006, admițând apelul declarat de inculpat, a desființat sentința și a dispus achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., precum și respingerea acțiunilor civile formulate de părțile civile I.E.

și C.A.S. Olt. Totodată, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă I.E. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele: din datele dosarului nu se poate stabili dacă declarația victimei a fost scrisă de aceasta în totalitate sau doar semnată, existând astfel dubiu asupra realității aspectelor consemnate, iar, pe de altă parte, martorii oculari, care au asistat la discuția dintre inculpat și victimă, au fost N.G., N.D. și G.I., au relatat că inculpatul nu a lovit nici pe victimă și nici pe martorul D.N.

S-a mai reținut că soluția primei instanțe este întemeiată pe declarațiile martorului G.l., care conțin aspecte contradictorii privitor la percepția asupra conflictului, în sensul că, în declarația din 2 iulie 2004, a declarat că a observat personal agresiunea, în timp ce trecea prin fața localului, privind prin ușa deschisă, iar, în declarația din 11 aprilie 2005, a susținut că știa despre incident din relatările martorei G.I., soția sa. În concluzie, s-a reținut că nu există probe directe și concludente care să permită stabilirea vinovăției inculpatului, acesta beneficiind de prezumția de nevinovăție. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și partea civilă I.E., soluționate de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 7332 din 18 decembrie 2006, care a admis ambele recursuri, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel.

În motivarea soluției, s-a reținut incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că soluția instanței de apel este consecința unei erori grave de fapt, rezultată din înlăturarea nejustificată a unor probe, omisiunea administrării unor probe necesare și analiza deficitară a ansamblului probelor administrate în cauză. Drept urmare, s-a apreciat că se impune completarea probatoriului, atât prin reaudierea inculpatului și a martorilor, confruntarea martorilor, cât și prin efectuarea unei reconstituiri, respectiv cercetare locală, prin care să se verifice dacă localizarea indicată de martorul G.I. îi permitea vizibilitate asupra interiorului localului, precum și suplimentarea rapoartelor de expertiză medico-legală, sub aspectul ponderii factorului patologic în cadrul nexului cauzal, la producerea morții victimei și obținerea de lămuriri suplimentare de la S.M.L.

privitor la capacitatea victimei de a face declarații coerente asupra realității faptelor reclamate. Sub aspect civil, s-a reținut că rejudecarea cauzei va trebui să aibă în vedere administrarea probelor invocate de partea civilă în susținerea cererilor de despăgubiri și daune morale. După rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia penală nr. 26 din 14 februarie 2008, admițând apelurile declarate de inculpatul M.N. și partea civilă I.E., a desființat, în parte, sentința atacată și a dispus aplicarea inculpatului a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe perioada prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Totodată, a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 7.000 lei despăgubiri și 20.000 lei daune morale către partea civilă. A fost respinsă cererea privind acordarea prestației periodice formulată de partea civilă. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Prin recursul declarat de inculpat, prin apărătorul său ales, s-a solicitat în principal, casarea deciziei și achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar, în subsidiar, casarea deciziei cu trimiterea cauzei la instanța de apel, pentru a se conforma deciziei instanței supreme, susținând că instanța de rejudecare nu s-a conformat indicațiilor cuprinse în decizia instanței supreme, neprocedând la confruntările dispuse, la cercetarea la fața locului și la reconstituire.

Recursul inculpatului este, în parte, fondat, însă prioritar pentru temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. Potrivit art. 385 18 alin. (1) C. proc. pen., instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs. Pentru a pronunța o soluție de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, instanța trebuie să verifice, în cadrul cercetării judecătorești, în condițiile celor patru principii fundamentale, caracteristice fazei de judecată, oralitate, publicitate, nemijlocire și contradictorialitate, toate probele care au servit drept temei de trimitere în judecată a unui inculpat. în urma operațiunii de verificare și administrare a probelor, în aceste condiții, instanța va putea evalua și aprecia care dintre acestea exprimă adevărul și le va putea reține, motivat, ca suport al hotărârii judecătorești de condamnare sau achitare.

Or, în cauză, după trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de apel nu s-a conformat tuturor indicațiilor deciziei instanței supreme și, încălcându-și rolul activ, nu a verificat și lămurit, în condițiile mai sus-menționate, toate împrejurările cauzei. Astfel, deși a dispus reaudierea tuturor martorilor, a inculpatului, precum și a părții civile I.E., a efectuat adresele necesare către I.M.L. Craiova, pentru lămurirea faptului dacă, în raport de starea victimei, de gradul de conștientă, de cooperarea cu cei care l-au asistat medical, după internarea în spital, aceasta putea face declarații coerente asupra realității faptelor reclamate, către Comisia de Avizare și Control a I.M.L.

București, în vederea precizării ponderii factorului patologic în cadrul nexului cauzal în declanșarea consecinței morții victimei și a administrat probele privind pretențiile civile și daunele morale solicitate de partea civilă, instanța de rejudecare nu a procedat la confruntări între inculpat și martorii oculari D.N. și G.I., între martora G.I. și martorii F.M., pentru elucidarea faptelor și împrejurărilor neclare. De asemenea, nu a procedat la o reconstituire, pentru a verifica posibilitățile de percepție vizuală și veracitatea susținerilor martorului G.I. că ușa localului fiind deschisă, ar fi văzut agresiunea inculpatului de la circa 15 metri.

Sub acest aspect, deși instanța a depus diligentele necesare, efectuând adresă către Primăria orașului Piatra-Olt, care a trimis datele solicitate, a reținut imposibilitatea obiectivă de efectuare a reconstituirii, deoarece Primăria a comunicat că nu poate asigura accesul în clădirea respectivă, aceasta nefiind în administrarea sa, ci a Cooperație de consum Piatra-Olt. Or, reconstituirea ar fi fost imposibil de efectuat numai în condițiile în care magazinul unde s-a săvârșit fapta nu ar mai fi existat, fapt infirmat de actele dosarului. În baza exercitării rolului activ, instanțele trebuiau să verifice și să administreze toate aceste probe, precum și orice alte probe care vor apărea necesare, iar, în urma analizei și coroborării lor, să stabilească, cu certitudine, adevărul în cauză.

Neprocedând în acest mod, instanța de rejudecare nu a lămurit cauza sub toate aspectele, astfel încât din analiza coroborată a probelor să poată fi reținută cu certitudine vinovăția ori nevinovăția inculpatului. În actualul stadiu al probațiunii nu pot fi înlăturate din ansamblul probator declarațiile martorilor oculari D.N. și G.I., care confirmă apărările inculpatului, dar care nu se coroborează cu afirmațiile martorilor indirecți D.E., care a declarat că G.I. mi-a spus că a văzut când M.N. și un băiat G. au lovit pe l.M. doborându-l la pământ și lovindu-l cu pumnii și picioarele cape un sac de box” și G.I. Totodată, dintre declarațiile celorlalți martori indirecți, cea a martorului T.G., medicul care a examinat-o la 25 noiembrie 2003 pe victimă confirmă susținerile inculpatului, în sensul că „nu am observat echimoze sau alte leziuni la nivelul abdomenului, toracelui”.

Or, aceste lacune și neclarități, precum și cele arătate în prima parte, se impun a fi cert elucidate. Neprocedând în acest mod, hotărârea instanței de rejudecare este nelegală și netemeinică, pentru considerentele expuse anterior, ceea ce impune casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor inculpatului M.N. și al părții civile I.E. la instanța de apel. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat M.N. împotriva deciziei penale nr. 26 din 14 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor inculpatului și al părții civile la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Craiova. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2008.