ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3170/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 165 din 3 decembrie 2002, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul M.I., în baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., la 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. S-a dispus, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani. A fost menținută starea de arest și a fost dedusă prevenția de la 26 ianuarie 2002. Instanța a dispus și confiscarea unui cuțit, corp delict și l-a obligat pe inculpat la 5.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, luându-se și act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în fapt, că pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, în seara de 25 ianuarie 2002, inculpatul M.I., aflat în avansată stare de ebrietate, a avut o discuție contradictorie cu soția sa M.I., în locuința din comuna Pârscoveni, jud. Olt, împrejurări în care s-a înarmat cu un cuțit, cu care i-a aplicat victimei o lovitură în zona toraco-cardiacă, provocându-i o plagă tăiată, urmată de o puternică hemoragie și, la scurt timp, de decesul acesteia. Raportul de constatare medico-legală (autopsie) concluzionează că moartea numitei M.I. a fost violentă, datorată hemoragiei interne și externe, consecința unei plăgi tăiate-înțepate transfixiante toraco-cardiace.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca tardiv introdus, prin decizia penală nr. 143 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Craiova. Împotriva acestei decizii penale, inculpatul a declarat recurs, solicitând prin memoriul scris reținerea unor circumstanțe atenuante, iar cu privire la tardivitatea apelului, prin susținerile orale lăsând soluția la aprecierea instanței. Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat, soluția de respingere a apelului ca tardiv introdus, adoptată de Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 143 din 31 martie 2003 fiind legală și temeinică.

Așa cum rezultă din dovada de primire, dispozitivul hotărârii instanței de fond i-a fost comunicat inculpatului la data de 13 decembrie 2002, iar acesta a declarat apel la data de 24 februarie 2003, consemnată personal de către inculpat pe cerere. Așa fiind, se constată că apelul a fost declarat de către inculpat cu încălcarea termenului de 20 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen., nefiind incidente dispozițiile art. 364 și art. 365 C. proc. pen., referitoare la repunerea în termen și, respectiv, apelul peste termen. Pentru cele ce preced, recursul inculpatului M.I. va fi respins, ca nefondat, iar acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care va fi inclusă și suma reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 143 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2003.