ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3170/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 165 din 3

decembrie 2002, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul M.I., în baza art.

174 – art. 175 lit. c) C. pen., la 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și

art. 71 C. pen.

S-a dispus, ca pedeapsă

complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 8 ani.

A fost menținută starea de arest și

a fost dedusă prevenția de la 26 ianuarie 2002.

Instanța a dispus și confiscarea

unui cuțit, corp delict și l-a obligat pe inculpat la 5.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu

apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, luându-se

și act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în fapt, că pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, în seara

de 25 ianuarie 2002, inculpatul M.I., aflat în avansată stare de ebrietate, a

avut o discuție contradictorie cu soția sa M.I., în locuința din comuna

Pârscoveni, jud. Olt, împrejurări în care s-a înarmat cu un cuțit, cu care i-a

aplicat victimei o lovitură în zona toraco-cardiacă, provocându-i o plagă

tăiată, urmată de o puternică hemoragie și, la scurt timp, de decesul acesteia.

Raportul de constatare medico-legală

(autopsie) concluzionează că moartea numitei M.I. a fost violentă, datorată

hemoragiei interne și externe, consecința unei plăgi tăiate-înțepate

transfixiante toraco-cardiace.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

infracțiunii.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins ca tardiv introdus, prin decizia penală nr. 143 din 31 martie 2003 a

Curții de Apel Craiova.

Împotriva acestei decizii penale,

inculpatul a declarat recurs, solicitând prin memoriul scris reținerea unor

circumstanțe atenuante, iar cu privire la tardivitatea apelului, prin

susținerile orale lăsând soluția la aprecierea instanței.

Verificând hotărârea atacată în baza

lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este

fondat, soluția de respingere a apelului ca tardiv introdus, adoptată de Curtea

de Apel Craiova prin decizia penală nr. 143 din 31 martie 2003 fiind legală și

temeinică.

Așa cum rezultă din dovada de

primire, dispozitivul hotărârii instanței de fond i-a fost comunicat

inculpatului la data de 13 decembrie 2002, iar acesta a declarat apel la data

de 24 februarie 2003, consemnată personal de către inculpat pe cerere.

Așa fiind, se constată că apelul a

fost declarat de către inculpat cu încălcarea termenului de 20 zile prevăzut de

art. 363 C. proc. pen., nefiind incidente dispozițiile art. 364 și art. 365 C.

proc. pen., referitoare la repunerea în termen și, respectiv, apelul peste

termen.

Pentru cele ce preced, recursul

inculpatului M.I. va fi respins, ca nefondat, iar acesta va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care va fi inclusă și suma reprezentând

onorariul pentru apărătorul din oficiu, care va fi avansată din fondurile

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr.

143 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2003.