ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 537/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 260 din 22 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 5227/2003 al Tribunalului Sibiu,prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) raportat la art.175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) raportat la art.175 alin.(1) lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul C.I.M. a fost condamnat la 18 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat. În baza art. 65 alin. 2 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestarea preventivă începând cu 28.04.2003. În baza art.118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat coasa corp delict înregistrată la poz. 37/2003 în registrul de corpuri delicte. S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă. S-a menținut starea de arest a inculpatului până la rămânerea definitivă a hotărârii, dar nu mai mult de 30 de zile. A fost obligat inculpatul să plătească statului 6.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care 600.000 lei reprezintă onorariile pentru avocații din oficiu.

A fost obligat inculpatul să plătească soției victimei 3.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre , tribunalul a reținut următoarele: Inculpatul întreținea relații de concubinaj cu fiica victimei V.N. În ziua de 27.04.2003, inculpatul, după ce băuse la familia victimei, s-a deplasat la domiciliu împreună cu concubina, între ai având loc o ceartă, ca urmare a acestui incident, familia victimei a fost alertată și victima împreună cu alți membrii de familie au ieșit în stradă, pentru a vedea ce se întâmplă. În aceste împrejurări, inculpatul a lovit cu o coasă pe partea vătămată V.I., cauzându-i moartea. După concluziile raportului de autopsie, reiese că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutive unei plăgi penetrante intratoracică, cu lezare de numeroase organe interne.

Împotriva caestei sentințe penale, inculpatul a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care, urmare reaprecierii circumstanțelor atenuante personale, să se dispună reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că este tânăr, are doar 22 de ani și este tatăl unui copil, iar fapta a săvârșit-o pentru a-și apăra tatăl împotriva acțiunii victimei. Curtea de Apel analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că aceasta este legală și temeinică , apelul inculpatului fiind nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, ce se bazează pe probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică a acesteia în dispozțiile art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

este legală. Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a săvârșit fapta în timp ce se afla în stare de ebrietate, fără să fie amenințat în nici un fel de victimă sau familia acestuia, iar la locul săvârșirii infracțiunii nimeni nu a văzut vreun topor la victimă sau la alte persoane, afirmația amenințării cu toporul aparținând inculpatului și nu are acoperire în realitate. S-a mai reținut că, pedeapsa aplicată inculpatului este legal și temeinic individualizată, instanța respectând criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de limitele speciale ale pedepsei prevăzute de art. 175 alin. (1) C. pen. (15-25 ani închisoare) , de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite și al autorului acesteia, precum și de starea de recidivă postexecutorie a inculpatului.

De asemenea, împrejurarea că inculpatul este tânăr și că are un copil de crescut nu constituie motive de casare care să justifice reducerea pedepsei aplicate, mai ales că aceasta se situează foarte aproape de limita minimă specială și sub media pedepsei prevăzute de art. 175 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei. Examinând cauza în raport de motivul invocat și din oficiu, constată că recursul este nefondat întrucât la individualizarea pedepsei instanțele au dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen., astfel că o reindividualizare în sensul reducerii pedepsei nu se impune. Inculpatul este recidivist iar pedeapsa aplicată se situează către limita minimă specială prevăzută de lege pentru această faptă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.I.M. împotriva deciziei penale nr.391 din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 aprilie 2003 până la 29 ianuarie 2004. Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.