ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 537/2004

Asupra

recursului  de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

260 din 22 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 5227/2003 al  Tribunalului

Sibiu,prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 174 alin. (1) raportat la art.175 alin. (1) lit. i) cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de

art. 174 alin. (1) raportat la art.175 alin.(1) lit. i) cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., inculpatul C.I.M. a fost condamnat la 18 ani închisoare pentru

infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 65 alin. 2 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen.

s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 71 C. pen.,

pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestarea preventivă începând cu

28.04.2003.

În baza art.118 lit. b) C.

pen. s-a confiscat de la inculpat coasa corp delict înregistrată la poz. 37/2003

în registrul de corpuri delicte.

S-a luat act că în cauză

nu există constituire de parte civilă.

S-a menținut starea de

arest a inculpatului până la rămânerea definitivă a hotărârii, dar nu mai mult

de 30 de zile.

A fost obligat inculpatul

să plătească statului 6.000.000  lei cheltuieli judiciare, din care 600.000 lei

reprezintă onorariile pentru avocații din  oficiu.

A fost obligat inculpatul

să plătească soției victimei  3.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre , tribunalul a reținut următoarele:

Inculpatul întreținea

relații de concubinaj cu fiica victimei V.N.

În ziua de 27.04.2003,

inculpatul, după ce băuse la familia victimei, s-a deplasat la domiciliu

împreună cu concubina, între ai având loc o ceartă, ca urmare a acestui

incident,  familia victimei a fost alertată și victima împreună cu alți membrii

de familie au ieșit în stradă, pentru a vedea ce se întâmplă. În aceste

împrejurări, inculpatul a lovit cu o coasă pe partea vătămată V.I., cauzându-i

moartea. După concluziile raportului de autopsie, reiese că moartea victimei a

fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutive unei

plăgi penetrante  intratoracică, cu lezare de numeroase organe interne.

Împotriva caestei

sentințe penale, inculpatul a declarat apel, solicitând admiterea acestuia,

desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care,

urmare  reaprecierii circumstanțelor atenuante personale, să se dispună

reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că este tânăr, are doar 22 de ani

și este tatăl unui copil, iar fapta a săvârșit-o pentru a-și apăra tatăl

împotriva acțiunii victimei.

Curtea de Apel analizând

sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept,

constată că aceasta este legală și temeinică , apelul inculpatului fiind

nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a

reținut o stare de fapt corectă, ce se bazează pe probele administrate în

cauză, iar încadrarea juridică a acesteia în dispozțiile art. 174 alin. (1) raportat

la art. 175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. este legală.

Din probele administrate

în cauză, rezultă că inculpatul a săvârșit fapta în timp ce se afla în stare de

ebrietate, fără să fie amenințat în nici un fel de victimă sau familia

acestuia, iar la locul săvârșirii infracțiunii nimeni nu a văzut vreun topor la

victimă sau la alte persoane, afirmația amenințării cu toporul aparținând inculpatului

și  nu are acoperire în realitate.

S-a mai reținut că,

pedeapsa aplicată inculpatului este legal  și temeinic individualizată,

instanța respectând criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72

C. pen., ținând  seama de  limitele speciale ale pedepsei prevăzute de art. 175

alin. (1) C. pen. (15-25 ani închisoare) , de gradul de pericol social al

infracțiunii săvârșite și al autorului acesteia, precum și de starea de

recidivă postexecutorie a inculpatului.

De asemenea, împrejurarea

că inculpatul este tânăr și că are un copil de crescut nu constituie motive de

casare care să justifice reducerea pedepsei aplicate, mai ales că aceasta se

situează foarte aproape de limita minimă specială și sub media pedepsei

prevăzute de art. 175 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei decizii

a formulat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei.

Examinând cauza în raport

de motivul invocat și din  oficiu, constată că recursul este nefondat întrucât

la individualizarea pedepsei instanțele au dat eficiența cuvenită tuturor

criteriilor prevăzute în dispozițiile   art. 72 C. pen., astfel că o

reindividualizare în sensul reducerii pedepsei nu se impune.

Inculpatul este recidivist

iar pedeapsa aplicată se situează  către limita minimă specială prevăzută de

lege  pentru această faptă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul C.I.M. împotriva deciziei penale nr.391 din 18 noiembrie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce

din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 aprilie 2003 până la 29

ianuarie 2004.

Obligă recurentul  la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi  29 ianuarie 2004.