ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3155/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 344 din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Suceava, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatului M.P.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat grațierea cu privire la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 926 din 10 octombrie 2002 a Judecătoriei Rădăuți. S-au repus în individualitate pedepsele de 6 luni și respectiv 3 luni închisoare din sentința amintită aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.

și prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și s-a constatat grațierea celei de 6 luni în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002. În consecință, inculpatul urmând să execute în cumul aritmetic pedeapsa aplicată în cauză cu cea de 3 luni pentru care s-a revocat suspendarea executării, exceptată de la grațiere, în total 7 ani și 9 luni închisoare. S-a dedus din pedeapsă, durata arestării preventive de la data de 3 noiembrie 2003 la zi și s-a menținut starea de arest. În baza art. 118 C. pen., s-a confiscat cuțitul corp delict. Inculpatul a fost obligat să plătească C.A.S. Suceava, suma de 6.381.503 lei cheltuieli de spitalizare și părții civile Z.I. suma de 7.000.000 lei despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că, în seara zilei de 18 octombrie 2003, inculpatul aflat în stare de ebrietate a început să se certe cu partea vătămată Z.I., într-un magazin mixt din comuna Brodina, motiv pentru care administratorul localului, Ț.R. și fiul său F. au intervenit pentru aplanarea scandalului și i-au îndepărtat pe cei antrenați în conflict. La scurt timp inculpatul a intrat din nou în magazin, unde a zăbovit aproximativ 5 minute, după care a plecat, urmat de partea vătămată. Imediat persoanele aflate în local, precum și membrii familiei Ț., alertați de lătratul câinilor, au ieșit afară unde au văzut că părțile se loveau reciproc. La intervenția lui Ț.R.

și a fiului său, inculpatul a fugit, iar partea vătămată a afirmat că a fost înjunghiată de către acesta. În urma examinării medico-legale s-a constatat că victima a prezentat o plagă penetrantă abdominală cu secțiune de epiplon și hemoperitoneu produse prin lovire cu obiect înțepător-tăios, leziuni ce au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale. Ulterior la fața locului s-a găsit un cuțit ce a fost predat organelor de poliție. La rezolvarea acțiunii civile s-au avut în vedere cheltuielile suportate de partea vătămată pentru vindecare. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, inculpatul a declarat apel pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că este nevinovat, astfel că se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., că viața victimei nu a fost pusă în primejdie, față de durata îngrijirilor medicale, încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 181 C. pen. și avându-se în vedere atitudinea provocatoare a victimei, fiind incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., prin reținerea acestei circumstanțe atenuante legale, sau ale art. 74 C. pen., să se coboare pedeapsa sub limita minimului special. Prin decizia penală nr. 109 din 28 martie 2005 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. 157/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.P. împotriva sentinței penale nr. 344 din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Suceava, secția penală. S-a dedus, în continuare, din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la data de 25 noiembrie 2004 la zi și s-a menținut starea de arest.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare din apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din materialul probator existent la dosar a rezultat că, la data de 18 octombrie 2003, inculpatul a avut mai întâi o altercație cu alte persoane și apoi cu Z.I. în magazinul mixt din comuna Brodina, precum și în afara localului, desfășurarea conflictului fiind percepută de martorii Ț.R., Ț.A., Ț.A., care nu au perceput și faza lovirii victimei, dar au văzut-o rănită și au luat cunoștință de faptul că autorul agresiunii este M.P. Declarațiile martorilor amintiți se coroborează cu cele ale lui Ț.M.M., care a observat chiar momentul în care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul, cât și cu actele medico-legale de la dosar.

Martorii Ț.A.Șt. și C.I. au confirmat că în localitate, inculpatul este cunoscut ca fiind cel care l-a lovit pe Z.I. Din probatoriul testimonial administrat în cauză a rezultat că inculpatul ce avea un cuțit asupra sa a lovit victima în abdomen, situație adusă imediat la cunoștința mai multor persoane și chiar observată de martorul Ț.F.M., ceea ce pune în evidență vinovăția neîndoielnică. Este drept că la organele de poliție a fost predat un cuțit găsit la locul faptei, pe care la expertizare nu s-au evidențiat urme de sânge, situație care însă nu prezintă relevanță deosebită în cauză, dacă se are în vedere raportul întocmit de I.M.L. Iași, prin care s-a concluzionat că lama cuțitului examinat corespunde caracteristicilor obiectului care a determinat leziunile, deci că acesta le putea produce.

Instanța de apel a arătat că s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a lovit victima puternic, cu cuțitul în abdomen, zonă corporală de importanță vitală, și i-a cauzat o plagă penetrantă abdominală neperforantă cu secțiune de epiplon ce a necesitat intervenția chirurgicală imediată, ceea ce denotă că a avut reprezentarea eventualității rezultatului letal, pe care chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, acționând deci cu intenție indirectă, fapta comisă fiind corect încadrată juridică în art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Ceea ce distinge infracțiunea de tentativă de omor reținută de cea prevăzută de art. 181 C. pen., invocată în apel este tocmai latura subiectivă, potrivit căreia inculpatul urmărește sau acceptă survenirea decesului sau respectiv numai a vătămării corporale.

Cum în cauză prin declarațiile martorilor Ț.V., C.A. și C.F., propuși în apărare nu s-a dovedit atitudinea provocatoare a victimei care să fi determinat o tulburare emoțională puternică sub impulsul căreia inculpatul să fi reacționat, s-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., a cărei aplicare s-a solicitat. Reținându-se vinovăția inculpatului s-a făcut și o justă individualizare a pedepsei stabilită la nivelul minimului special, ținându-se seama, potrivit criteriilor din art. 72 C. pen., de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, cât și de persoana inculpatului, care este tânăr, a mai fost condamnat pentru violare de domiciliu și furt calificat, fără a fi recidivist, iar pe parcursul procesului a avut o comportare nesinceră, elemente circumstanțiale care nu justifică aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., în realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul M.P.S., criticând-o, arătând în scris, că pedeapsa primită este prea mare pentru infracțiunea comisă de el, deoarece adevărata infracțiune este săvârșită de o altă persoană. La termenul de astăzi, recurentul inculpat a depus la dosar un memoriu, în care arată că a fost în legitimă apărare conform dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. pen., nu a beneficiat de un proces echitabil, nu s-a luat în considerare că a fost atacat și bătut de Ț.R., Z.I., O.P., Ț.C., Ț.F., H.D., că acești martori au dat declarații în seara incidentului într-un cabinet din incinta dispensarului uman, auzind fiecare dintre ei declarația celuilalt, fiind rude de gradul I cu familia Ț. și Z., nu s-au reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen., atâta timp cât a fost lovit în coloana cervicală cu o bâtă, solicitând administrarea probatoriului, admiterea recursului, reducerea pedepsei.

Apărătorul inculpatului, în concluziile orale, în dezbateri a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 17 1 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen., vătămare corporală, dar și casarea cu trimitere spre rejudecare, apreciind că nu există avizul C.S.M.L., în cauză existând două expertize contradictorii, rezultând un număr diferit de zile pentru îngrijiri medicale, respectiv 30-35 zile și respectiv 23-25 zile îngrijiri medicale, fapta a fost comisă în stare de provocare, impunându-se reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., lăsând la apreciere aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen., referitoare la legitima apărare. Examinând recursul declarat de inculpatul M.P.S.

împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 1 , 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în cadrul cercetării judecătorești, instanța de fond a audiat pe inculpatul M.P.S.

și pe partea vătămată Z.I., fiindu-le încuviințate părților probe, respectiv părții vătămate, audierea martorului H.D., martor ce figurează menționat în actul de sesizare, în dovedirea pretențiilor civile, iar inculpatului, audierea martorilor Ț.Șt., C.F., martori indicați, de asemenea în rechizitoriu, precum și a martorei C.A., așa cum rezultă din încheierea de ședință din 26 noiembrie 2003. Instanța de fond a audiat martorii încuviințați inculpatului, respectiv C.A., Ț.Șt., C.F., fiind ascultați și martorii arătați în rechizitoriu, Ț.R., Ș.D., C.I., H.D., Ț.C., Ț.A., Ț.A., Ț.F., H.H.M. Totodată la termenul de judecată din 26 mai 2004 instanța de fond i-a mai încuviințat inculpatului proba testimonială cu martorul P.V., potrivit încheierii de ședință de la data menționată, martor ce a fost ascultat.

De asemenea, au fost audiați martorii R.I. și M.Șt. cu privire la circumstanțierea persoanei inculpatului. La dosarul primei instanțe se mai află depuse două rapoarte de expertiză medico-legală întocmite de I.M.L. Iași. Astfel, primul raport de expertiză ce a avut ca obiective corectitudinea stabilirii numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și dacă a fost pusă în primejdie viața părții vătămate în mod direct și imediat a concluzionat că Z.I. a prezentat o plagă penetrantă abdominală cu secțiune de epiplon și hemoperitoneu, leziunile putându-se produce prin lovire cu obiect înțepător-tăios și datând din 18 octombrie 2003, necesitând 30 - 35 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și având capacitatea de a pune în primejdie viața victimei.

Cel de-al doilea raport de expertiză medico-legală, având ca obiectiv dacă leziunile descrise în foaia de observație se puteau produce cu acest cuțit a concluzionat că Z.I. a prezentat o plagă penetrantă abdominală cu secțiune de epiplon, că leziunile constatate s-au putut produce prin lovire cu obiect înțepător tăios cu lățimea lamei de 3-7 cm (plaga tegumentară putând fi mai mare datorită mișcării cuțitului în tegumente, iar plaga de epiplon fiind cea care respectă mai fidel lățimea lamei cuțitului). Lama cuțitului examinat corespunde caracteristicilor obiectului care a determinat leziunile deci acesta putea produce leziunile prezentate de sus-numitul.

Leziunile constatate pot data din 18 octombrie 2003 și au necesitat 23-25 zile de îngrijiri medicale, iar starea generală relativ bună la internare și lipsa interesării organelor cavitare sau parenchimatoase abdominale a făcut să se aprecieze, că în momentul producerii lor leziunile constatate nu au pus în primejdie viața victimei. La termenul de judecată, din 8 septembrie 2004, a fost încuviințată cererea apărătorului inculpatului de a se solicita C.A.C. din cadrul I.M.L. Iași să avizeze unul din cele două acte medicale, față de precizarea că între cele două expertize medico-legale întocmite de I.M.L. Iași există contradicții, potrivit încheierii de ședință de la fila 136 dosar tribunal. S-a depus la dosarul instanței de fond avizul solicitat cu nr. 8928 din 11 octombrie 2004, comisia fiind de acord cu concluziile raportului de expertiză medico-legală a I.M.L.

Iași nr. 5466 din 8 iunie 2004 cu precizarea că nefiind consemnate în documentele medicale, constantele vitale din momentul internării în spital și în raport de localizarea și intensitatea leziunii, la data producerii ei și prin ea însăși, nu rezultă elemente ce să ateste punerea în primejdie a vieții și că ele au necesitat 30 - 35 zile îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu au survenit complicații. Înalta Curte consideră criticile formulate de recurentul inculpat M.P.S. referitoare la încălcările privind administrarea și aprecierea probatoriului, ca fiind întemeiate. Potrivit art. 24 alin. (1) din O.G.

nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală aprobată prin Legea nr. 459/2001 comisia superioară medico-legală verifică și avizează, din punct de vedere științific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale și se pronunță asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale. Așa cum s-a arătat, în cauză au fost administrate două expertize medico-legale, cu obiective precizate în concret, rapoartele întocmite având însă concluzii contradictorii, avizarea unuia dintre acestea fiind făcută de comisia de avizare din cadrul aceluiași institut de medicină legală.

Astfel, Înalta Curte consideră că în cauză au fost încălcate prevederile speciale în materia administrării probei cu expertiză medico-legală în situația existenței a două expertize care au concluzii contradictorii, avizarea uneia dintre ele efectuându-se de comisia de avizare din cadrul aceluiași institut și nu de C.S.M.L. din cadrul I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici din București, nerespectarea acestor dispoziții, având drept consecință imposibilitatea luării în considerare a vreunuia din rapoartele administrate, deci a unui mijloc de probă care putea aduce lămuriri cu privire la stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale, precum și a împrejurării dacă leziunile produse au pus sau nu în primejdie viața victimei, criterii relevante în aprecierea încadrării juridice a faptei comise de inculpat.

Așadar, în raport cu cele menționate, atât prima instanță, cât și instanța de apel au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legii, fiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. În conformitate cu art. 63 C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Din examinarea cauzei rezultă că instanța de apel și-a însușit situația de fapt reținută de prima instanță, însă prin efectuarea unui examen parțial coroborat al probelor administrate, cu toate că au existat referiri concrete la mijloacele de probă, conținutul acestora nu a fost valorificat în integralitate, încălcându-se, astfel, condițiile impuse de norma procedurală menționată mai sus. Totodată, instanța de apel, la rândul ei, a încălcat și dispozițiile art. 371 C. proc. pen., cu privire la efectul devolutiv al apelului, deoarece nu a dat relevanță conținutului acestui principiu, având posibilitatea, cu titlu de excepție, de a readministra unele probe sau completa ea însăși probatoriul administrat inițial.

Efectul devolutiv al apelului nu poate fi înțeles, însă ca o administrare a întregului material probator, prin efectuarea în integralitate a cercetării judecătorești de către instanța de apel, având în vedere rolul său de instanță de control judiciar, care nu poate suplini o cercetare judecătorească marcată de încălcări ale dispozițiilor legale. Pe de altă parte, Înalta Curte consideră că deși pe parcursul cercetării judecătorești prima instanță a audiat părțile, martorii indicați în actul de sesizare, martorii propuși de inculpat, ascultarea acestora a evidențiat însă aspecte contradictorii cu privire la derularea împrejurărilor faptice, care s-au succedat în mai multe episoade, în care au fost implicați inculpatul M.P.S.

și partea vătămată Z.I., parte din martori, asistând doar la împrejurările anterioare lovirii părții vătămate cu cuțitul, alții auzind, ulterior, că aceasta a fost lovită sau chiar a fost văzută lovită, fără să fi participat direct la momentul agresiunii, impunând lămurirea circumstanțelor reale prin efectuarea de confruntări și orice alte mijloace de probă care să conducă la aflarea adevărului. Astfel, Înalta Curte apreciază că cercetarea judecătorească efectuată de prima instanță fără a se recurge și la administrarea altor mijloace de probă decât cele evidențiate, precum și cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la expertiza medico-legală a condus la nerezolvarea fondului cauzei, critica inculpatului privind aprecierea probatoriului fiind întemeiată.

În raport cu cele menționate, criticile de nelegalitate invocate de recurentul inculpat primează față de motivele schimbării încadrării juridice în art. 181 C. pen., de reținerea a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., precum și a aprecierii condițiilor legitimei apărări, care urmează să fie analizate în contextul readministrării probatoriului. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul M.P.S.

împotriva deciziei penale nr. 109 din 28 martie 2005 a Curții de Apel Suceava, va casa decizia și sentința penală nr. 344 din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Suceava și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Suceava, care va readministra probatoriul, în sensul audierii părților, a martorilor indicați în actul de sesizare, a avizării expertizelor medico-legale ce au concluzii contradictorii, în condițiile legii, încuviințării oricăror probe solicitate de părți și apreciate ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei, efectuarea de confruntări cu respectarea art. 87 – art. 88 C. proc. pen. și a altor probe, în scopul stabilirii situației de fapt, a vinovăției sau nevinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, a laturii civile a cauzei, urmând a se avea în vedere și celelalte critici arătate.

Se va menține măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii, în condițiile art. 143, art. 148 lit. d) și h), art. 300 2 cu referire la art. 160 b C. proc. pen. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.P.S. împotriva deciziei penale nr. 109 din 28 martie 2005 a Curții de Apel Suceava. Casează decizia și sentința penală nr. 344 din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Suceava. Menține măsura arestării preventive a inculpatului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2005.