ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3155/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3155/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 344

din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Suceava, secția penală, s-a dispus

condamnarea inculpatului M.P.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 6

luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat grațierea cu privire la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 926 din 10 octombrie 2002 a

Judecătoriei Rădăuți.

S-au repus în

individualitate pedepsele de 6 luni și respectiv 3 luni închisoare din sentința

amintită aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. g) C. pen. și prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și s-a

constatat grațierea celei de 6 luni în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.

În consecință, inculpatul

urmând să execute în cumul aritmetic pedeapsa aplicată în cauză cu cea de 3

luni pentru care s-a revocat suspendarea executării, exceptată de la grațiere,

în total 7 ani și 9 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsă,

durata arestării preventive de la data de 3 noiembrie 2003 la zi și s-a

menținut starea de arest.

În baza art. 118 C. pen.,

s-a confiscat cuțitul corp delict.

Inculpatul a fost obligat să

plătească C.A.S. Suceava, suma de 6.381.503 lei cheltuieli de spitalizare și

părții civile Z.I. suma de 7.000.000 lei despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că, în seara zilei de 18 octombrie

2003, inculpatul aflat în stare de ebrietate a început să se certe cu partea

vătămată Z.I., într-un magazin mixt din comuna Brodina, motiv pentru care

administratorul localului, Ț.R. și fiul său F. au intervenit pentru aplanarea

scandalului și i-au îndepărtat pe cei antrenați în conflict.

La scurt timp inculpatul a

intrat din nou în magazin, unde a zăbovit aproximativ 5 minute, după care a

plecat, urmat de partea vătămată.

Imediat persoanele aflate în

local, precum și membrii familiei Ț., alertați de lătratul câinilor, au ieșit

afară unde au văzut că părțile se loveau reciproc.

La intervenția lui Ț.R. și a

fiului său, inculpatul a fugit, iar partea vătămată a afirmat că a fost

înjunghiată de către acesta.

În urma examinării

medico-legale s-a constatat că victima a prezentat o plagă penetrantă

abdominală cu secțiune de epiplon și hemoperitoneu produse prin lovire cu

obiect înțepător-tăios, leziuni ce au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale.

Ulterior la fața locului s-a

găsit un cuțit ce a fost predat organelor de poliție.

La rezolvarea acțiunii

civile s-au avut în vedere cheltuielile suportate de partea vătămată pentru

vindecare.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, inculpatul a declarat apel pentru nelegalitate și

netemeinicie, motivând că este nevinovat, astfel că se impune achitarea în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., că viața victimei nu a fost pusă în primejdie, față de durata

îngrijirilor medicale, încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 181

C. pen. și avându-se în vedere atitudinea provocatoare a victimei, fiind

incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., prin reținerea acestei

circumstanțe atenuante legale, sau ale art. 74 C. pen., să se coboare pedeapsa

sub limita minimului special.

Prin decizia penală nr. 109

din 28 martie 2005 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. 157/2005,

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.P. împotriva

sentinței penale nr. 344 din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Suceava, secția

penală.

S-a dedus, în continuare,

din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la data de 25

noiembrie 2004 la zi și s-a menținut starea de arest.

A fost obligat inculpatul să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare din apel.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că din materialul probator existent la dosar a

rezultat că, la data de 18 octombrie 2003, inculpatul a avut mai întâi o

altercație cu alte persoane și apoi cu Z.I. în magazinul mixt din comuna Brodina,

precum și în afara localului, desfășurarea conflictului fiind percepută de

martorii Ț.R., Ț.A., Ț.A., care nu au perceput și faza lovirii victimei, dar au

văzut-o rănită și au luat cunoștință de faptul că autorul agresiunii este M.P.

Declarațiile martorilor amintiți se coroborează cu cele ale lui Ț.M.M., care a

observat chiar momentul în care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu

cuțitul, cât și cu actele medico-legale de la dosar. Martorii Ț.A.Șt. și C.I. au

confirmat că în localitate, inculpatul este cunoscut ca fiind cel care l-a

lovit pe Z.I.

Din probatoriul testimonial

administrat în cauză a rezultat că inculpatul ce avea un cuțit asupra sa a

lovit victima în abdomen, situație adusă imediat la cunoștința mai multor

persoane și chiar observată de martorul Ț.F.M., ceea ce pune în evidență

vinovăția neîndoielnică. Este drept că la organele de poliție a fost predat un

cuțit găsit la locul faptei, pe care la expertizare nu s-au evidențiat urme de

sânge, situație care însă nu prezintă relevanță deosebită în cauză, dacă se are

în vedere raportul întocmit de I.M.L. Iași, prin care s-a concluzionat că lama

cuțitului examinat corespunde caracteristicilor obiectului care a determinat

leziunile, deci că acesta le putea produce. Instanța de apel a arătat că s-a

stabilit cu certitudine că inculpatul a lovit victima puternic, cu cuțitul în

abdomen, zonă corporală de importanță vitală, și i-a cauzat o plagă penetrantă

abdominală neperforantă cu secțiune de epiplon ce a necesitat intervenția

chirurgicală imediată, ceea ce denotă că a avut reprezentarea eventualității

rezultatului letal, pe care chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, acționând

deci cu intenție indirectă, fapta comisă fiind corect încadrată juridică în art.

20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Ceea ce distinge

infracțiunea de tentativă de omor reținută de cea prevăzută de art. 181 C.

pen., invocată în apel este tocmai latura subiectivă, potrivit căreia

inculpatul urmărește sau acceptă survenirea decesului sau respectiv numai a vătămării

corporale.

Cum în cauză prin

declarațiile martorilor Ț.V., C.A. și C.F., propuși în apărare nu s-a dovedit

atitudinea provocatoare a victimei care să fi determinat o tulburare emoțională

puternică sub impulsul căreia inculpatul să fi reacționat, s-a constatat că nu

sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., a cărei aplicare s-a

solicitat.

Reținându-se vinovăția

inculpatului s-a făcut și o justă individualizare a pedepsei stabilită la

nivelul minimului special, ținându-se seama, potrivit criteriilor din art. 72 C.

pen., de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, cât și de persoana

inculpatului, care este tânăr, a mai fost condamnat pentru violare de domiciliu

și furt calificat, fără a fi recidivist, iar pe parcursul procesului a avut o

comportare nesinceră, elemente circumstanțiale care nu justifică aplicarea art.

74 și art. 76 C. pen., în realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs inculpatul M.P.S., criticând-o, arătând în

scris, că pedeapsa primită este prea mare pentru infracțiunea comisă de el,

deoarece adevărata infracțiune este săvârșită de o altă persoană.

La termenul de astăzi,

recurentul inculpat a depus la dosar un memoriu, în care arată că a fost în

legitimă apărare conform dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. pen., nu a

beneficiat de un proces echitabil, nu s-a luat în considerare că a fost atacat

și bătut de Ț.R., Z.I., O.P., Ț.C., Ț.F., H.D., că acești martori au dat

declarații în seara incidentului într-un cabinet din incinta dispensarului

uman, auzind fiecare dintre ei declarația celuilalt, fiind rude de gradul I cu

familia Ț. și Z., nu s-au reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 73 lit.

b) și art. 76 lit. b) C. pen., atâta timp cât a fost lovit în coloana cervicală

cu o bâtă, solicitând administrarea probatoriului, admiterea recursului,

reducerea pedepsei.

Apărătorul inculpatului, în

concluziile orale, în dezbateri a invocat dispozițiile art. 385

9

pct.

17 și 17

1

C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice

în art. 181 C. pen., vătămare corporală, dar și casarea cu trimitere spre

rejudecare, apreciind că nu există avizul C.S.M.L., în cauză existând două

expertize contradictorii, rezultând un număr diferit de zile pentru îngrijiri

medicale, respectiv 30-35 zile și respectiv 23-25 zile îngrijiri medicale,

fapta a fost comisă în stare de provocare, impunându-se reținerea dispozițiilor

art. 73 lit. b) C. pen., lăsând la apreciere aplicarea art. 44 alin. (2) C.

pen., referitoare la legitima apărare.

Examinând recursul declarat

de inculpatul M.P.S. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

, 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul

inculpatului ca fiind întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că în cadrul cercetării judecătorești, instanța de fond a audiat pe inculpatul M.P.S.

și pe partea vătămată Z.I., fiindu-le încuviințate părților probe, respectiv

părții vătămate, audierea martorului H.D., martor ce figurează menționat în

actul de sesizare, în dovedirea pretențiilor civile, iar inculpatului, audierea

martorilor Ț.Șt., C.F., martori indicați, de asemenea în rechizitoriu, precum

și a martorei C.A., așa cum rezultă din încheierea de ședință din 26 noiembrie 2003.

Instanța de fond a audiat

martorii încuviințați inculpatului, respectiv C.A., Ț.Șt., C.F., fiind

ascultați și martorii arătați în rechizitoriu, Ț.R., Ș.D., C.I., H.D., Ț.C., Ț.A.,

Ț.A., Ț.F., H.H.M.

Totodată la termenul de

judecată din 26 mai 2004 instanța de fond i-a mai încuviințat inculpatului

proba testimonială cu martorul P.V., potrivit încheierii de ședință de la data

menționată, martor ce a fost ascultat.

De asemenea, au fost audiați

martorii R.I. și M.Șt. cu privire la circumstanțierea persoanei inculpatului.

La dosarul primei instanțe

se mai află depuse două rapoarte de expertiză medico-legală întocmite de I.M.L.

Iași.

Astfel, primul raport de

expertiză ce a avut ca obiective corectitudinea stabilirii numărului de zile de

îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și dacă a fost pusă în primejdie

viața părții vătămate în mod direct și imediat a concluzionat că Z.I. a

prezentat o plagă penetrantă abdominală cu secțiune de epiplon și

hemoperitoneu, leziunile putându-se produce prin lovire cu obiect

înțepător-tăios și datând din 18 octombrie 2003, necesitând 30 - 35 zile

îngrijiri medicale pentru vindecare și având capacitatea de a pune în primejdie

viața victimei.

Cel de-al doilea raport de

expertiză medico-legală, având ca obiectiv dacă leziunile descrise în foaia de

observație se puteau produce cu acest cuțit a concluzionat că Z.I. a prezentat

o plagă penetrantă abdominală cu secțiune de epiplon, că leziunile constatate

s-au putut produce prin lovire cu obiect înțepător tăios cu lățimea lamei de

3-7 cm (plaga tegumentară putând fi mai mare datorită mișcării cuțitului în

tegumente, iar plaga de epiplon fiind cea care respectă mai fidel lățimea lamei

cuțitului). Lama cuțitului examinat corespunde caracteristicilor obiectului

care a determinat leziunile deci acesta putea produce leziunile prezentate de

sus-numitul. Leziunile constatate pot data din 18 octombrie 2003 și au

necesitat 23-25 zile de îngrijiri medicale, iar starea generală relativ bună la

internare și lipsa interesării organelor cavitare sau parenchimatoase

abdominale a făcut să se aprecieze, că în momentul producerii lor leziunile

constatate nu au pus în primejdie viața victimei.

La termenul de judecată, din

8 septembrie 2004, a fost încuviințată cererea apărătorului inculpatului de a

se solicita C.A.C. din cadrul I.M.L. Iași să avizeze unul din cele două acte

medicale, față de precizarea că între cele două expertize medico-legale

întocmite de I.M.L. Iași există contradicții, potrivit încheierii de ședință de

la fila 136 dosar tribunal.

S-a depus la dosarul

instanței de fond avizul solicitat cu nr. 8928 din 11 octombrie 2004, comisia

fiind de acord cu concluziile raportului de expertiză medico-legală a I.M.L.

Iași nr. 5466 din 8 iunie 2004 cu precizarea că nefiind consemnate în

documentele medicale, constantele vitale din momentul internării în spital și

în raport de localizarea și intensitatea leziunii, la data producerii ei și

prin ea însăși, nu rezultă elemente ce să ateste punerea în primejdie a vieții

și că ele au necesitat 30 - 35 zile îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu

au survenit complicații.

Înalta Curte consideră criticile

formulate de recurentul inculpat M.P.S. referitoare la încălcările privind

administrarea și aprecierea probatoriului, ca fiind întemeiate.

Potrivit art. 24 alin. (1)

din O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea

instituțiilor de medicină legală aprobată prin Legea nr. 459/2001 comisia

superioară medico-legală verifică și avizează, din punct de vedere științific,

la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale și se

pronunță asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele

ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.

Așa cum s-a arătat, în cauză

au fost administrate două expertize medico-legale, cu obiective precizate în

concret, rapoartele întocmite având însă concluzii contradictorii, avizarea

unuia dintre acestea fiind făcută de comisia de avizare din cadrul aceluiași

institut de medicină legală.

Astfel, Înalta Curte

consideră că în cauză au fost încălcate prevederile speciale în materia

administrării probei cu expertiză medico-legală în situația existenței a două

expertize care au concluzii contradictorii, avizarea uneia dintre ele

efectuându-se de comisia de avizare din cadrul aceluiași institut și nu de C.S.M.L.

din cadrul I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici din București, nerespectarea acestor

dispoziții, având drept consecință imposibilitatea luării în considerare a

vreunuia din rapoartele administrate, deci a unui mijloc de probă care putea

aduce lămuriri cu privire la stabilirea numărului de zile de îngrijiri

medicale, precum și a împrejurării dacă leziunile produse au pus sau nu în

primejdie viața victimei, criterii relevante în aprecierea încadrării juridice

a faptei comise de inculpat.

Așadar, în raport cu cele

menționate, atât prima instanță, cât și instanța de apel au făcut o greșită

aplicare a dispozițiilor legii, fiind incident cazul de casare invocat,

respectiv art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

În conformitate cu art. 63 C.

proc. pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea

existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a

săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a

cauzei. Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe

se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma

examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Din examinarea cauzei

rezultă că instanța de apel și-a însușit situația de fapt reținută de prima

instanță, însă prin efectuarea unui examen parțial coroborat al probelor

administrate, cu toate că au existat referiri concrete la mijloacele de probă,

conținutul acestora nu a fost valorificat în integralitate, încălcându-se,

astfel, condițiile impuse de norma procedurală menționată mai sus.

Totodată, instanța de apel,

la rândul ei, a încălcat și dispozițiile art. 371 C. proc. pen., cu privire la

efectul devolutiv al apelului, deoarece nu a dat relevanță conținutului acestui

principiu, având posibilitatea, cu titlu de excepție, de a readministra unele

probe sau completa ea însăși probatoriul administrat inițial.

Efectul devolutiv al

apelului nu poate fi înțeles, însă ca o administrare a întregului material

probator, prin efectuarea în integralitate a cercetării judecătorești de către

instanța de apel, având în vedere rolul său de instanță de control judiciar, care

nu poate suplini o cercetare judecătorească marcată de încălcări ale

dispozițiilor legale.

Pe de altă parte, Înalta

Curte consideră că deși pe parcursul cercetării judecătorești prima instanță a

audiat părțile, martorii indicați în actul de sesizare, martorii propuși de

inculpat, ascultarea acestora a evidențiat însă aspecte contradictorii cu

privire la derularea împrejurărilor faptice, care s-au succedat în mai multe

episoade, în care au fost implicați inculpatul M.P.S. și partea vătămată Z.I.,

parte din martori, asistând doar la împrejurările anterioare lovirii părții

vătămate cu cuțitul, alții auzind, ulterior, că aceasta a fost lovită sau chiar

a fost văzută lovită, fără să fi participat direct la momentul agresiunii, impunând

lămurirea circumstanțelor reale prin efectuarea de confruntări și orice alte

mijloace de probă care să conducă la aflarea adevărului.

Astfel, Înalta Curte

apreciază că cercetarea judecătorească efectuată de prima instanță fără a se

recurge și la administrarea altor mijloace de probă decât cele evidențiate,

precum și cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la expertiza

medico-legală a condus la nerezolvarea fondului cauzei, critica inculpatului

privind aprecierea probatoriului fiind întemeiată.

În raport cu cele

menționate, criticile de nelegalitate invocate de recurentul inculpat primează

față de motivele schimbării încadrării juridice în art. 181 C. pen., de

reținerea a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., precum și a aprecierii

condițiilor legitimei apărări, care urmează să fie analizate în contextul

readministrării probatoriului.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va

admite recursul declarat de inculpatul M.P.S. împotriva deciziei penale nr. 109

din 28 martie 2005 a Curții de Apel Suceava, va casa decizia și sentința penală

nr. 344 din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Suceava și va trimite cauza spre rejudecare

la instanța de fond, Tribunalul Suceava, care va readministra probatoriul, în

sensul audierii părților, a martorilor indicați în actul de sesizare, a

avizării expertizelor medico-legale ce au concluzii contradictorii, în

condițiile legii, încuviințării oricăror probe solicitate de părți și apreciate

ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei, efectuarea de confruntări cu

respectarea art. 87 – art. 88 C. proc. pen. și a altor probe, în scopul

stabilirii situației de fapt, a vinovăției sau nevinovăției inculpatului în

săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, a laturii civile

a cauzei, urmând a se avea în vedere și celelalte critici arătate.

Se va menține măsura

arestării preventive a inculpatului, apreciind că subzistă în continuare

temeiurile care au stat la baza luării măsurii, în condițiile art. 143, art. 148

lit. d) și h), art. 300

2

cu referire la art. 160

b

C.

proc. pen.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în cuantum de 400.000 lei se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul M.P.S. împotriva deciziei penale nr. 109 din 28 martie 2005 a Curții

de Apel Suceava.

Casează decizia și sentința

penală nr. 344 din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Suceava și trimite cauza

spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Suceava.

Menține măsura arestării

preventive a inculpatului.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în cuantum de 400.000 lei se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 mai 2005.