ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4537/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 83 din 3 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, inculpatul I.I. a fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani. În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o lună închisoare, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 64 și art. 71 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), și b) C. pen., pe timp de 3 ani.

S-au admis, în parte, acțiunile civile ale părților civile I.G. și C.E. și inculpatul a fost obligat la 6.200.000 lei despăgubiri materiale și 20.000.000 lei daune morale către partea civilă I.G. și la 2.000.000 lei daune morale către partea civilă C.E. În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a mai fost obligat la 16.003.107 lei cheltuieli de spitalizare pentru cele două părți civile către Spitalul universitar de urgență. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit din metal cu lamă de circa 20 cm și mâner de circa 12 cm și un picior de scaun din lemn, ridicate de la inculpat. Pentru a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 23 octombrie 2001, pe fondul unui conflict mai vechi, inculpatul I.I.

a lovit în mod repetat cu corp dur și tăietor-înțepător pe soția sa I.G., provocându-i leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie și care au necesitat pentru vindecare un număr de 50 zile de îngrijiri medicale. La data menționată, victima însoțită de mama sa C.E., s-au deplasat la domiciliul conjugal în scopul inventarierii bunurilor din locuință, părțile fiind în proces de divorț. În condițiile în care partea vătămată a fost lovită repetat de către inculpat, a intervenit spre a o ajuta, situație în care la rândul ei, a fost agresată de inculpat, prezentând leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur și tăietor-înțepător, ce nu i-au pus viața în primejdie și pentru care a necesitat un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței de mai sus au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul I.I. și partea civilă I.G.E. Prin decizia penală nr. 305 din 27 mai 2003, Curtea de Apel București, a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză, reținând că pedeapsa a fost corect stabilită cu respectarea art. 72 C. pen., iar despăgubirile acordate reprezintă o justă dezdăunare a părții civile. S-a mai constatat că instanța a făcut o corectă încadrare juridică a faptei în raport de starea de fapt reținută și dispozițiile legale aplicate. În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, inculpatul I.I. și partea civilă I.G.E.

Prin motivele scrise, parchetul a susținut, în esență, următoarele: - pedepsele aplicate sunt greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen., cuantumul acestora fiind neîndestulător, iar reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., nejustificată. - în ce privește pedeapsa de o lună închisoare aplicată pentru art. 180 alin. (2) C. pen., instanța trebuia să constate că este grațiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002. Recurenta parte civilă a formulat motive scrise, prin care a criticat hotărârile pronunțate sub următoarele aspecte: - instanțele nu s-au pronunțate asupra cererilor formulate privind acordarea daunelor materiale în sumă de 15 de milioane lei, iar a celor morale în cuantum de 50 de milioane lei, având în vedere ferocitatea loviturilor și a traumatismelor suferite.

Recurentul inculpat a criticat hotărârile în ce privește încadrarea juridică a faptei de tentativă la omor, susținând că în drept, infracțiunea pentru care se impunea a fi condamnat era aceea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.; - în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Recursurile declarate de inculpat și parchet vor fi analizate în raport cu cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 20, 17 și 14 C. proc. pen., constatându-se a fi fondate, numai sub aspectul ce urmează a fi discutat. Astfel, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., sunt supuse casării hotărârile atunci când, a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

Ori, în cauză, anterior condamnării în primă instanță a inculpatului a intervenit Legea nr. 543/2000 care a grațiat integral și condiționat pedepsele de până la 5 ani închisoare aplicate unor fapte penale. Printre pedepsele care nu au fost exceptate de la grațiere se află și pedeapsa de o lună închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în condițiile art. 74 și art. 76 C. pen. În atare situație, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite ambele recursuri declarate de inculpat și parchet, se vor casa hotărârile numai cu privire la incidența Legii nr. 543/2000. Rejudecând cauza, în limitele casării, se va constata, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2000, grațiată integral și condiționat pedeapsa de o lună închisoare aplicată pentru art. 180 alin. (2) C. pen., în condițiile art. 74 și art. 76 C. pen.

În rest, criticile formulate de inculpat și parchet vizând încadrarea juridică a faptei de tentativă la omor și individualizarea pedepsei sunt nefondate. Pe baza probelor administrate, instanțele au reținut corect că, lovind cu intensitate și în mod repetat pe partea vătămată cu un picior de scaun și apoi un cuțit în zone vitale ale corpului, producându-i hemopneumotorax bilateral, plăgi înjunghiate parasternale bilateral, plăgi contuze parieto-occipital stâng, fractură metacarpian V de la mâna stângă, inculpatul a comis nu o infracțiune de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., ci o tentativă la omor calificat, chiar dacă inculpatul nu a urmărit uciderea victimei, în raport de maniera agresivă în care a lovit, putea să prevadă consecințele letale ale faptei sale.

Actele medico-legale au evidențiat împrejurarea că leziunile produse au pus în primejdie viața părții vătămate, rezultatul letal fiind evitat datorită intervențiilor chirurgicale imediate, dar și intervenției părții vătămate C.E., care mai întâi l-a lovit pe inculpat cu piciorul de scaun pe care acesta îl abandonase, iar apoi, a reușit dezarmarea inculpatului. Sub acest aspect, soluția de condamnare a instanțelor este legală și temeinică după cum și pedeapsa aplicată. În mod justificat, instanțele au reținut circumstanțe judiciare atenuante în favoarea inculpatului, în raport de conduita corespunzătoare anterior săvârșirii faptelor, precum și lipsa antecedentelor penale, ceea ce a condus la aplicarea unei pedepse coborâtă nu cu mult sub limita minimă legală.

Astfel, cum a fost apreciat cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, se constată că respectă atât criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cât și cerințele art. 52 C. pen. Nu se constată alte motive decât cele apreciate de instanță, referitor la pericolul faptei și al făptuitorului, care să justifice o majorare a pedepsei, prin înlăturarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., după cum nici o reducere sub limita stabilită de instanța de fond. Pentru aceste considerente, reține criticile formulate de parchet și inculpat ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Tot astfel, și critica formulată de partea vătămată este nefondată. Apreciind suferințele fizice și psihice ocazionate de comiterea acestei grave agresiuni, instanța de fond a acordat, într-un cuantum rezonabil și corespunzător, recurentei părți vătămate daune morale în sumă de 20 milioane lei.

Pe baza probelor administrate, instanța a calculat corect și despăgubirile materiale constând în diferența dintre salariul realizat și drepturile bănești aferente concediului medical, precum și sumele reprezentând remunerarea unei persoane ce i-a acordat îngrijire și pentru plata consultațiilor medicale. Ca atare, sub nici un aspect nu se constată motive care să justifice o majorare a despăgubirilor civile la nivelul sumelor solicitate de recurentă. Aceasta este motivul pentru care, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de partea civilă se va respinge ca nefondat, cu obligarea sa conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul detenției preventive la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul I.I., împotriva deciziei penale nr. 305/A din 27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 82 din 3 februarie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la incidența prevederilor Legii nr. 543/2002. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată condiționat pedeapsa de o lună închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 martie 2002 la 15 octombrie 2003. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă I.G.E. împotriva aceleiași decizii. Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.