ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2567/2009

Asupra cauzei penale de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 146 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 3997/120/2008, în baza disp. art. 174 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I., fiul lui S. și M., la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza disp. art. 174 C. pen. rap. la art. 65-66 C. pen. s-a aplica aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani precum și pedeapsa accesorie interzicerii acelorași drepturi pe durata executării pedepsei principale.

Conform disp. art. 88 C. pen. s-a computat din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive de la 12 iunie 2008 la zi iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În latură civilă, s-a luat act că părțile vătămate G.G. și G.M. nu s-au constituit părți civile. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele: În noaptea de 9/10 iunie 2008, la domiciliul conjugal din comuna Uliești , jud. Dâmbovița, inculpatul, pe fondul geloziei excesive, a aplicat concubinei sale mai multe lovituri cu briceagul, cu un cuțit și o bucată de fier ce au generat decesul acesteia, așa cum reiese din raportul de autopsie medico-legală nr. 122/A din 12 iunie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Dâmbovița.

Realizând fapta comisă, în jurul orelor 14,00 din data de 10 iunie 2008, inculpatul, folosind același cuțit, a încercat să se sinucidă, cu lovituri ce au interesat abdomenul, gâtul și toracele, timp în care minorul A.D., văzând ceea ce se întâmplă, a alertat pe sora sa G.M. Aceasta a venit la domiciliul părinților împreună cu fratele mai mic A.I.F. și martora G.A., au forțat ușa încuiată, după care au sesizat organul de poliție și serviciul de salvare, care deplasându-se în acel loc au constatat decesul victimei și l-au transportat pe inculpat la Spitalul Universitar de Urgență București, asupra căruia s-a intervenit operatoriu. Potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. l22/A din 12 iunie 2008 întocmit de S.M.L.

Dâmbovița rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a produs prin două lovituri repetate, datorându-se șocului hemoragie (hiovolemic), consecința unei plăgi tăiate cervicale stânga cu secționarea pachetului vasculo-nervos cervical (artera carotidă comună stg., vena jugulară și nerv vag stg.), precum și a tiroidei, traheiei și esofagului. Cu privire la poziția subiectivă a inculpatului, instanța de fond a reținut că în mod constant acesta a recunoscut comiterea faptei, împrejurările săvârșirii acesteia, pe fondul unei gelozii exacerbate, determinată de emoțiile și tulburările proprii, zvonurile din sat legate de o presupusă infidelitate a concubinei și poate, și de recunoașterea acesteia, așa cum a susținut inculpatul.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei dar și pe cele personale, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale, cu o comportare bună anterior săvârșirii faptei, non-violentă în societate, cooperant pe parcursul procesului penal și totodată preocupat de îngrijirea și creșterea minorilor. Pentru aceste considerente, tribunalul a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și față de disp. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a aplicat acestuia o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege. Î mpotriva sentinței penale nr. 146 din 16 martie 2009 au declarat apel, termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul A.I., care criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie.

Î n apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a criticat sentința, susținând că instanța de fond nu a făcut aplicarea disp. art. 18 alin. (1) lit. C. pen., în sensul că deși s-a reținut că inculpatul A.I. a comis omorul folosind un briceag, un cuțit și un drug de fier ce îi aparțineau, a omis aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a acestor bunuri. O altă critică invocată de parchet privește individualizarea pedepsei susținându-se că prima instanță nu a evaluat în mod corect toate împrejurării situațiile și stările în care inculpatul Anghel Ion a comis fapta de omor, gradul pericol social generic și concret al faptei, atitudinea făptuitorului față de faptă, urmărire acesteia și persoana inculpatului, așa încât în mod greșit s-au reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen.

și i s-a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul de leg incriminator. Apelantul inculpat A.I., prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentința numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, susținând că recunoaște și regretă fapta comisă, la momentul săvârșirii acesteia nu se afla sub influența băuturilor alcoolice și că într-adevăr concubina sa a recunoscut că îl înșela, motive pentru care a solicitat admiterea apelului și reducerea cuantumului pedepsei.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 58 din 18 mai 2009 a decis următoarele: A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva sentinței penale nr. 146 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița împotriva sentinței penale nr. 146 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în consecință: A desființat în parte, în latură penală, sentința penală nr. 146 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că a înlăturat disp. art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A.I., fiul lui S. și M., aflat în Penitenciarul Mărgineni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen., faptă din 10 iunie 2008, victimă M.M., de la 7 ani închisoare la 12 (doisprezece) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare. În temeiul disp. art. 118 alin. (1) C. pen. a dispus confiscarea specială a bunurilor ce au fost folosite la săvârșirea infracțiunii, respectiv un cuțit, un briceag cu dispozitiv luminos și un obiect metalic cu aspect de drug, sigilate cu sigiliul tip MI-50504 aflate în custodia Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. Conform disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 12 iunie 2008, la zi. A menținut în rest dispozițiile sentinței. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.I.

A obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile M.J.L.C. în contul Baroului Prahova. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul A.I. criticând-o ca netemeinică sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, susținând că în mod greșit instanța de fond a înlăturat circumstanțele atenuante reținute în favoarea sa de către instanța fondului. Inculpatul a solicitat menținerea dispozițiilor sentinței referitoare la cuantumul pedepsei. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul declarat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate. Examinând hotărârea atacată sub aspectele invocate de inculpat, cât și prin prisma cazului de casare menționat, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică. Înalta Curte apreciază că instanța de apel a făcut o evaluare corespunzătoare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, respectiv gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, împrejurările comiterii (pe fondul consumului de alcool și al geloziei) și modul de acțiune ale inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu un briceag, cuțit și o bucată de fier), urmările socialmente periculoase ale faptei, care sunt ireversibile, respectiv decesul victimei.

De asemenea, instanța de apel, în procesul de individualizare a pedepsei, a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar și a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, de recunoaștere și regret a faptei a comise. Corect a înlăturat instanța de apel circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen., reținute de prima instanță în favoarea inculpatului. Și Înalta Curte apreciază că circumstanța atenuantă prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. nu poate fi reținută având în vedere că prin gravitatea faptei săvârșite, prin riscul săvârșirii faptei inculpatul a dovedit un grad sporit de periculozitate, ceea ce determină o reacție represivă mai severă.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul A.I. a avut un comportament necorespunzător, prin manifestări violente și imorale față de victima M.M., precum și față de membrii familiei sale. Din declarațiile martorilor T.D., T.L. și G.M. rezultă că inculpatul A.I. manifesta gelozie fără motive întemeiate, bănuind că victima întreținea relații intime cu alți bărbați, împrejurare care conducea la certuri și lovirea repetată a concubinei. Înalta Curte apreciază că în condițiile în care bănuielile inculpatului ar fi fost fondate, gelozia acestuia nu justifică încălcarea celor mai importante relații sociale ocrotite de lege, respectiv cele care vizează viața persoanei. Circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen.

constă în stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul A.I. a urmărit cu consecvență suprimarea vieții victimei. Astfel, inculpatul, inițial, a aplicat lovituri victimei cu un briceag, iar după o anumită perioadă de timp i-a aplicat lovituri cu un drug de fier și un cuțit, lovituri care au produs leziuni care au condus la decesul concubinei sale. De asemenea, Înalta Curte apreciază că în mod corect a fost înlăturată și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., atitudinea sinceră a inculpatului fiind și o consecință a probării de către organele de urmărire penală a existenței faptei și vinovăției inculpatului.

Împrejurarea că inculpatul a încercat să se sinucidă reprezintă o recunoaștere a consecințelor grave ale faptei sale. În consecință, Înalta Curte apreciază că pedeapsa stabilită de către instanța de apel corespunde atât prin cuantum (de altfel, a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege) cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen. Neexistând motive pentru reducerea pedepsei, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Se va deduce din durata pedepsei aplicate, durata prevenției la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 58 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 iunie 2008 la 6 iulie 2009. Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2009.