ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2567/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2567/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra cauzei penale de

față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

146 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 3997/120/2008,

în baza disp. art. 174 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și art.

76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul

A.I., fiul lui S. și M.,

la pedeapsa de 7

ani închisoare.

În baza disp. art. 174 C. pen. rap. la art. 65-66 C. pen. s-a aplica

aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64

alin. (1) teza a II-a și b) C. pen. pe o

perioadă de 3 ani precum și pedeapsa accesorie

interzicerii acelorași

drepturi pe durata executării pedepsei principale.

Conform

disp. art. 88 C. pen. s-a computat din durata pedepsei timpul reținerii și

arestării preventive de la 12 iunie 2008 la zi iar în baza art. 350 alin. (1)

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În latură civilă, s-a luat act că părțile vătămate G.G. și G.M. nu s-au

constituit părți civile.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza probatoriilor administrate

în cauză, următoarele:

În noaptea de 9/10 iunie 2008, la domiciliul conjugal din comuna Uliești

, jud. Dâmbovița, inculpatul, pe fondul geloziei

excesive, a aplicat concubinei sale mai multe lovituri cu briceagul, cu un cuțit

și o bucată de fier ce au

generat decesul acesteia, așa cum reiese din

raportul de autopsie medico-legală

nr.

122/A din 12 iunie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Dâmbovița.

Realizând fapta comisă, în jurul orelor 14,00 din data de 10 iunie 2008,

inculpatul, folosind același cuțit, a

încercat să se sinucidă, cu lovituri ce au interesat abdomenul, gâtul și

toracele, timp în care minorul A.D., văzând ceea ce se întâmplă, a alertat pe

sora sa G.M. Aceasta a venit la domiciliul părinților

împreună cu

fratele mai mic A.I.F. și martora G.A., au forțat ușa încuiată, după care au

sesizat organul de poliție și serviciul de salvare, care deplasându-se în acel

loc au constatat decesul victimei și l-au transportat pe inculpat la Spitalul Universitar de Urgență București, asupra căruia s-a intervenit operatoriu.

Potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. l22/A

din 12 iunie 2008 întocmit de S.M.L. Dâmbovița rezultă

că moartea victimei a fost violentă

și s-a produs prin două lovituri repetate, datorându-se șocului hemoragie

(hiovolemic), consecința unei plăgi tăiate cervicale

stânga cu secționarea pachetului vasculo-nervos cervical (artera

carotidă comună stg.,

vena jugulară

și nerv vag stg.), precum și a tiroidei, traheiei și esofagului.

Cu

privire la poziția subiectivă a inculpatului, instanța de fond a reținut că

în mod constant acesta a recunoscut comiterea

faptei, împrejurările săvârșirii acesteia,

pe fondul unei gelozii

exacerbate, determinată de emoțiile și tulburările proprii, zvonurile din sat

legate de o presupusă infidelitate a concubinei și poate, și de recunoașterea

acesteia, așa cum a susținut inculpatul.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere

circumstanțele reale

ale comiterii faptei dar și pe cele personale, inculpatul nefiind

cunoscut cu

antecedente penale, cu o

comportare bună anterior săvârșirii faptei, non-violentă în

societate,

cooperant pe parcursul procesului

penal

și totodată preocupat de îngrijirea și creșterea minorilor. Pentru aceste

considerente, tribunalul a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele

atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și față

de disp. art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen.

a aplicat acestuia o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege.

Î

mpotriva sentinței penale nr. 146 din 16 martie 2009 au

declarat apel,

termen, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Dâmbovița și inculpatul A.I., care

criticat hotărârea de

nelegalitate și netemeinicie.

Î

n apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a

criticat sentința, susținând că instanța de fond nu a făcut aplicarea disp. art.

18 alin. (1) lit. C. pen., în sensul că deși s-a reținut că inculpatul A.I. a

comis omorul folosind un briceag, un cuțit și un drug de fier ce îi aparțineau,

a omis aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a acestor bunuri.

O

altă critică invocată de parchet privește individualizarea pedepsei

susținându-se că prima instanță nu a evaluat în mod corect toate împrejurării

situațiile și stările în care inculpatul Anghel Ion a comis fapta de omor,

gradul pericol social generic și concret al faptei, atitudinea făptuitorului

față de faptă, urmărire acesteia și persoana inculpatului, așa încât în mod

greșit s-au reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art.

74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și i s-a aplicat o pedeapsă sub minimul

special prevăzut de textul de leg incriminator.

Apelantul

inculpat A.I., prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentința numai sub

aspectul individualizării judiciare a pedepsei, susținând că recunoaște și

regretă fapta comisă, la momentul săvârșirii acesteia nu se afla sub influența

băuturilor alcoolice și că într-adevăr concubina sa a recunoscut că îl înșela,

motive pentru care a solicitat admiterea apelului și reducerea cuantumului

pedepsei.

Curtea de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr.

58 din 18 mai 2009 a decis următoarele:

A admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva sentinței penale nr. 146

din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița împotriva sentinței

penale nr. 146 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în

consecință:

A desființat în parte, în

latură penală, sentința penală nr. 146 din 16 martie 2009 pronunțată de

Tribunalul Dâmbovița, în sensul că a înlăturat disp. art. 74 alin. (1) lit. a),

b), c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și a majorat pedeapsa aplicată

inculpatului A.I., fiul lui S. și M., aflat în Penitenciarul Mărgineni pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen., faptă din 10 iunie 2008,

victimă M.M., de la 7 ani închisoare la 12 (doisprezece) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

În temeiul disp. art. 118 alin.

(1) C. pen. a dispus confiscarea specială a bunurilor ce au fost folosite la

săvârșirea infracțiunii, respectiv un cuțit, un briceag cu dispozitiv luminos

și un obiect metalic cu aspect de drug, sigilate cu sigiliul tip MI-50504

aflate în custodia Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Conform disp. art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus

din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu

data de 12 iunie 2008, la zi.

A menținut în rest

dispozițiile sentinței.

A respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul A.I.

A obligat apelantul inculpat

la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care 200 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va

avansa din fondurile M.J.L.C. în contul Baroului Prahova.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a formulat recurs inculpatul A.I. criticând-o ca netemeinică

sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, susținând că în mod greșit

instanța de fond a înlăturat circumstanțele atenuante reținute în favoarea sa

de către instanța fondului.

Inculpatul a solicitat

menținerea dispozițiilor sentinței referitoare la cuantumul pedepsei.

În drept, inculpatul și-a

întemeiat recursul declarat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Examinând hotărârea atacată

sub aspectele invocate de inculpat, cât și prin prisma cazului de casare

menționat, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel este legală și

temeinică.

Înalta Curte apreciază că

instanța de apel a făcut o evaluare corespunzătoare a criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, respectiv gradul de pericol social concret al

infracțiunii săvârșite, împrejurările comiterii (pe fondul consumului de alcool

și al geloziei) și modul de acțiune ale inculpatul a aplicat victimei mai multe

lovituri cu un briceag, cuțit și o bucată de fier), urmările socialmente

periculoase ale faptei, care sunt ireversibile, respectiv decesul victimei.

De asemenea, instanța de

apel, în procesul de individualizare a pedepsei, a avut în vedere și

circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar și a avut

o atitudine procesuală corespunzătoare, de recunoaștere și regret a faptei a

comise.

Corect a înlăturat instanța

de apel circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen.,

reținute de prima instanță în favoarea inculpatului.

Și Înalta Curte apreciază că

circumstanța atenuantă prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. nu poate fi

reținută având în vedere că prin gravitatea faptei săvârșite, prin riscul

săvârșirii faptei inculpatul a dovedit un grad sporit de periculozitate, ceea

ce determină o reacție represivă mai severă.

Din probele administrate în

cauză a rezultat că inculpatul A.I. a avut un comportament necorespunzător,

prin manifestări violente și imorale față de victima M.M., precum și față de

membrii familiei sale.

Din declarațiile martorilor

T.D., T.L. și G.M. rezultă că inculpatul A.I. manifesta gelozie fără motive

întemeiate, bănuind că victima întreținea relații intime cu alți bărbați,

împrejurare care conducea la certuri și lovirea repetată a concubinei.

Înalta Curte apreciază că în

condițiile în care bănuielile inculpatului ar fi fost fondate, gelozia acestuia

nu justifică încălcarea celor mai importante relații sociale ocrotite de lege,

respectiv cele care vizează viața persoanei.

Circumstanța atenuantă

prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen. constă în stăruința depusă de infractor

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită.

Din probele administrate în

cauză rezultă că inculpatul A.I. a urmărit cu consecvență suprimarea vieții

victimei. Astfel, inculpatul, inițial, a aplicat lovituri victimei cu un

briceag, iar după o anumită perioadă de timp i-a aplicat lovituri cu un drug de

fier și un cuțit, lovituri care au produs leziuni care au condus la decesul

concubinei sale.

De asemenea, Înalta Curte

apreciază că în mod corect a fost înlăturată și circumstanța atenuantă

prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., atitudinea sinceră a inculpatului fiind

și o consecință a probării de către organele de urmărire penală a existenței

faptei și vinovăției inculpatului.

Împrejurarea că inculpatul a

încercat să se sinucidă reprezintă o recunoaștere a consecințelor grave ale

faptei sale.

În consecință, Înalta Curte

apreciază că pedeapsa stabilită de către instanța de apel corespunde atât prin

cuantum (de altfel, a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege) cât

și prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv,

astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

Neexistând motive pentru

reducerea pedepsei, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Se va deduce din durata

pedepsei aplicate, durata prevenției la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 58 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 iunie 2008 la 6

iulie 2009.

Obligă recurentul inculpat

la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iulie 2009.