ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3308/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 742 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul I.C. (fiul lui I. și E.) la 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1), cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 4.000 lei daune materiale și 6.000 lei daune morale către partea civilă F.G.

Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat cuțitul inculpatului. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că, în noaptea de 20/21 februarie 2009 inculpatul, după ce a consumat alcool, a lovit-o pe concubina sa, A.M., în vârstă de 62 de ani, cu pumnii și picioarele, și cu un cuțit în zona feței și peste corp, provocându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia. Din concluziile raportului medico-legal din 1 aprilie 2009 al I.M.L. Iași rezultă că moartea victimei a fost violentă, datorată insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă unui politraumatism cu fracturi costale bilaterale, multiple echimoze, excoriații, plăgi tăiate-înțepate, decesul fiind favorizat și de expunerea la temperaturi scăzute.

Producerea leziunilor a fost posibilă prin lovire și comprimare cu mijloace contondente și prin lovire cu corp tăietor-înțepător. S-a concluzionat că între leziunile de violență și deces există legătură directă de cauzalitate. Instanța fondului a audiat în cauză martori, care au confirmat comportamentul anterior, agresiv, al inculpatului față de victimă și faptul că în noaptea respectivă inculpatul a fost văzut murdar de sânge. Instanța a motivat că inculpatul a recunoscut că a lovit victima, însă fără intenția de a o ucide. În motivare, instanța mai reține constatările și concluziile actului medico-legal întocmit în cauză.

Apărarea inculpatului, în sensul că încadrarea juridică corectă ce ar trebui dată faptei sale ar fi aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., în loc de omor prev. de art. 174 C. pen., a fost înlăturată cu motivarea că din întreaga activitate materială a inculpatului a rezultat cu certitudine intenția de a ucide victima. Referitor la individualizarea pedepsei, instanța a motivat că inculpatul a recunoscut și regretat fapta, motiv pentru care a stabilit pedeapsa la limita minimă prevăzută de lege. Referitor la cuantumul despăgubirilor, instanța a motivat în ce constă compensația materială și morală acordată părții civile și justificarea acestora. Prin Decizia penală nr. 54 din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel Iași s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și al inculpatului I.C.

În rejudecare, s-a dispus restituirea către inculpat a unui telefon mobil, ridicat în cursul urmăririi penale, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I.C. din infracțiunea de omor în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pedeapsa principală a fost sporită la 12 ani închisoare, s-a decis ca inculpatului să i se aplice pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani și nu numai a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care în esență critică decizia pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă, motiv de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. A motivat că în cauză ar fi aplicabile disp. art. 74 lit. a), b), c) C. pen., referitoare la circumstanțele atenuante judiciare, dar și împrejurarea că încadrarea juridică a faptelor este la limita art. 183 C. pen., având în vedere că la moartea victimei a contribuit și frigul. Recursul nu este fondat. Instanțele au stabilit o situație de fapt corespunzătoare faptelor administrate în cauză, încadrarea juridică este legală și temeinică. În mod corect, instanțele au apreciat că inculpatul a prevăzut și acceptat rezultatul faptelor sale, constând în agresiunea violentă declanșată asupra victimei, cu pumnii, picioarele și cuțitul, astfel că acest rezultat nu poate fi considerat ca fiind urmarea unei atitudini praeterintenționată, care ține de esența infracțiunii reglementată la art. 183 C. pen.

În acest sens sunt constatările și concluziile raportului medico-legal, care evidențiază leziuni de violență majore în zone vitale ale corpului victimei, dar și instrumentele folosite în agresiune, care impun concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide. Referitor la pedeapsă, Curtea observă că individualizarea pedepsei făcută în apel este mai aproape de criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. Astfel, s-a avut în vedere că inculpatul este recidivist postexecutoriu, că pedeapsa aplicată este mai aproape de limita minimă prevăzută de lege. Așa fiind, în lipsa unor împrejurări reale de natură a atenua răspunderea penală a inculpatului o pedeapsă mai redusă ar fi netemeinică și nelegală în raport de prevederile art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei.

Simpla recunoaștere a faptelor și aceea parțială, inculpatul încercând să reducă contribuția sa la moartea victimei, invocând condiții meteorologice nefavorabile, nu este de natură a fi interpretată ca o circumstanță judiciară în sensul art. 74 C. pen. Examinând cauza și potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există alte motive de casare care examinate din oficiu ar putea crea o situație favorabilă inculpatului. Prin urmare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, va computa din pedeapsă durata arestului preventiv și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat I.C. împotriva Deciziei penale nr. 54 din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 21 februarie 2009 la 23 septembrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2010.