ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3308/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 742 din 17 decembrie 2009 a

Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul

I.C.

(fiul lui I. și E.) la 10 ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1),

cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat

din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen.

inculpatul a fost obligat la 4.000 lei daune materiale și 6.000 lei daune

morale către partea civilă F.G.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat cuțitul inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța

fondului a reținut că, în noaptea de 20/21 februarie 2009 inculpatul, după ce a

consumat alcool, a lovit-o pe concubina sa, A.M., în vârstă de 62 de ani, cu

pumnii și picioarele, și cu un cuțit în zona feței și peste corp, provocându-i

leziuni ce au condus la decesul acesteia.

Din concluziile raportului

medico-legal din 1 aprilie 2009 al I.M.L. Iași rezultă că moartea victimei a

fost violentă, datorată insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă

unui politraumatism cu fracturi costale bilaterale, multiple echimoze,

excoriații, plăgi tăiate-înțepate, decesul fiind favorizat și de expunerea la

temperaturi scăzute.

Producerea leziunilor a fost

posibilă prin lovire și comprimare cu mijloace contondente și prin lovire cu

corp tăietor-înțepător.

S-a concluzionat că între leziunile

de violență și deces există legătură directă de cauzalitate.

Instanța fondului a audiat în cauză

martori, care au confirmat comportamentul anterior, agresiv, al inculpatului

față de victimă și faptul că în noaptea respectivă inculpatul a fost văzut

murdar de sânge.

Instanța a motivat că inculpatul a

recunoscut că a lovit victima, însă fără intenția de a o ucide.

În motivare, instanța mai reține

constatările și concluziile actului medico-legal întocmit în cauză.

Apărarea inculpatului, în sensul că

încadrarea juridică corectă ce ar trebui dată faptei sale ar fi aceea de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., în loc de omor

prev. de art. 174 C. pen., a fost înlăturată cu motivarea că din întreaga activitate

materială a inculpatului a rezultat cu certitudine intenția de a ucide victima.

Referitor la individualizarea

pedepsei, instanța a motivat că inculpatul a recunoscut și regretat fapta,

motiv pentru care a stabilit pedeapsa la limita minimă prevăzută de lege.

Referitor la cuantumul

despăgubirilor, instanța a motivat în ce constă compensația materială și morală

acordată părții civile și justificarea acestora.

Prin Decizia penală nr. 54 din 8

aprilie 2010 a Curții de Apel Iași s-a admis apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Iași și al inculpatului

I.C.

În rejudecare, s-a dispus

restituirea către inculpat a unui telefon mobil, ridicat în cursul urmăririi

penale, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de

inculpatul I.C. din infracțiunea de omor în infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, pedeapsa principală a fost sporită la 12 ani închisoare,

s-a decis ca inculpatului să i se aplice pedeapsa complementară și accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de

3 ani și nu numai a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul, care în esență critică decizia pentru pedeapsa pe care o consideră

prea severă, motiv de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

A motivat că în cauză ar fi

aplicabile disp. art. 74 lit. a), b), c) C. pen., referitoare la circumstanțele

atenuante judiciare, dar și împrejurarea că încadrarea juridică a faptelor este

la limita art. 183 C. pen., având în vedere că la moartea victimei a contribuit

și frigul.

Recursul nu este fondat.

Instanțele au stabilit o situație de

fapt corespunzătoare faptelor administrate în cauză, încadrarea juridică este

legală și temeinică.

În mod corect, instanțele au

apreciat că inculpatul a prevăzut și acceptat rezultatul faptelor sale,

constând în agresiunea violentă declanșată asupra victimei, cu pumnii,

picioarele și cuțitul, astfel că acest rezultat nu poate fi considerat ca fiind

urmarea unei atitudini praeterintenționată, care ține de esența infracțiunii

reglementată la art. 183 C. pen.

În acest sens sunt constatările și

concluziile raportului medico-legal, care evidențiază leziuni de violență

majore în zone vitale ale corpului victimei, dar și instrumentele folosite în

agresiune, care impun concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de a

ucide.

Referitor la pedeapsă, Curtea

observă că individualizarea pedepsei făcută în apel este mai aproape de

criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen.

Astfel, s-a avut în vedere că

inculpatul este recidivist postexecutoriu, că pedeapsa aplicată este mai

aproape de limita minimă prevăzută de lege.

Așa fiind, în lipsa unor împrejurări

reale de natură a atenua răspunderea penală a inculpatului o pedeapsă mai

redusă ar fi netemeinică și nelegală în raport de prevederile art. 52 C. pen., referitoare

la scopul pedepsei.

Simpla recunoaștere a faptelor și

aceea parțială, inculpatul încercând să reducă contribuția sa la moartea

victimei, invocând condiții meteorologice nefavorabile, nu este de natură a fi

interpretată ca o circumstanță judiciară în sensul art. 74 C. pen.

Examinând cauza și potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există alte motive de casare

care examinate din oficiu ar putea crea o situație favorabilă inculpatului.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul

inculpatului, va computa din pedeapsă durata arestului preventiv și-l va obliga

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul

inculpat I.C. împotriva Deciziei penale nr. 54 din 8 aprilie 2010 a Curții de

Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata

reținerii și a arestării preventive de la 21 februarie 2009 la 23 septembrie

2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2010.