ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3260/2009

Asupra cauzei penale de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală 292 din 25 mai 2009 a Tribunalului Dâmbovița, în Dosarul nr. 5796/120/2008, a fost condamnat inculpatul M.A., fiul lui I. și F., la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. În temeiul art. 176 alin. (1) raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a), b), e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani - ca pedeapsă complementară - care va începe să curgă după expirarea duratei pedepsei principale. În conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

- ca pedeapsă accesorie - de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei principale. Pe latură civilă în baza art. 14, 15, 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată I.I.I. și obligat inculpatul la plata sumei de 1000 euro daune materiale și 20.000 lei daune morale. Totodată, s-a luat act că partea vătămată A.G. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în conformitate cu art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 19 august 2008 la zi.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii. Potrivit art. 192 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 840 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va plăti din fondul M.J.L.C., în contul Baroului Dâmbovița.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza probelor administrate a reținut, în esență, că la data de 19 august 2008 în jurul orelor 18,00 - 19,00, pe fondul unui conflict spontan pe care l-a avut cu concubina sa I.N.N., inculpatul M.A., i-a aplicat acesteia cu ajutorul unui corp tăietor - înțepător cu lungimea totală de 30 cm., din care lungimea lamei de 18 cm., lățimea la bază de 2,6 cm., cu o singură muchie ascuțită și vârf ascuțit, un număr de 49 de lovituri, cele mai numeroase la nivelul regiunii cervicale, cu orientări și intensități variate, de la plăgi înțepate minime superficiale, până la plăgi înjunghiate profunde, fapt ce i-a provocat decesul.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat în esență admiterea apelului, desființarea sentinței în latură penală și pe fond, redozarea pedepsei cu coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, reținându-se circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. Prin Decizia penală 82 din 17 iulie 2009 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.A., fiul lui I. și F., deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 292 din 25 mai 2009 pronunțată de tribunalul Dâmbovița. A menținut arestarea preventivă a inculpatului și a computat detenția de la 19 august 2008 la zi.

A obligat apelantul la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu ce a fost avansat din fondul M.J.L.C., în contul Baroului Prahova. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în raport de probele administrate în cauză, fapta de omor deosebit de grav fiind pe deplin dovedită. Totodată s-a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată cu respectarea criteriilor arătate în art. 72 C. pen., nefiind justificată reindividualizarea acesteia. Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând hotărârea sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o conduită sinceră, recunoscând și regretând fapta. Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului M.P., precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., precum și din oficiu în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul declarat de inculpatul M.A. ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Înalta Curte consideră că în cauză prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatului care la data de 19 august 2008, în jurul orelor 18,00 - 19,00, pe fondul unui conflict spontan pe care l-a avut cu concubina sa, I.N., i-a aplicat acesteia cu ajutorul unui corp tăietor-înțepător cu lungimea totală de 30 cm un număr de 49 de lovituri, cele mai numeroase la nivelul regiunii cervicale, care i-au provocat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) C. pen. Din mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, au rezultat împrejurările în care victima a fost lovită de inculpat. În ceea ce privește pedeapsa aplicată, aceasta a fost corect individualizată ținându-se seama de dispozițiile art. 72 C. pen.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Pentru a-și putea îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privative sau neprivative de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul prevăzut al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi e destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe în condițiile adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Modul în care inculpatul a acționat, pe fondul unui conflict spontan, numărul mare de lovituri aplicate (49), obiectul folosit (cuțit cu o lungime de 30 cm), regiunea vizată (cervicală), faptul generator al conflictului sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuie bine evaluate în alegerea pedepsei. Inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția generală și specială înscrise în art. 52 alin. (1) C. pen.

(„scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”). Fapta este foarte gravă, astfel încât în operația complexă a individualizării tratamentului penal, în mod corect s-a ținut seama că acțiunea violentă a inculpatului a avut drept consecință pierderea unei vieți omenești, demonstrează că resocializarea sa pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei ferme care să fie în deplin acord cu dispozițiile art. 1 C. pen., care prevăd „că legea penală apără . persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept”. Atitudinea de recunoaștere a inculpatului, faptul că nu e cunoscut cu antecedente penale, au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei de către instanța de fond și de prim control judiciar.

Reținerea circumstanțelor atenuante este un atribut al instanței, și nu o obligație a acesteia, putând fi reținute în cazul în care inculpatul a demonstrat un comportament în concordanță cu normele de conviețuire socială, ceea ce în speță nu poate fi reținut. Față de cele reținute, Înalta Curte apreciază judicios individualizată pedeapsa, nefiind justificat reducerea cuantumului acesteia, motiv pentru care conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Conform art. 88 C. pen. va deduce prevenția inculpatului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 17 iulie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 august 2008 la 15 octombrie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.