ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3260/2009

Asupra cauzei penale de

față,

În baza actelor și lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală 292 din 25 mai 2009 a

Tribunalului Dâmbovița, în Dosarul nr. 5796/120/2008, a fost condamnat

inculpatul M.A., fiul lui I. și F., la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 raportat

la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 176 alin. (1)

raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 53 alin. (1) pct. 2 lit.

a), b), e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani - ca pedeapsă complementară - care

va începe să curgă după expirarea duratei pedepsei principale.

În conformitate cu art. 71

alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. - ca pedeapsă

accesorie - de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea

pedepsei principale.

Pe latură civilă în baza art.

14, 15, 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., a fost admisă în parte

acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată I.I.I.

și obligat inculpatul la plata sumei de 1000 euro daune materiale și 20.000 lei

daune morale.

Totodată, s-a luat act că

partea vătămată A.G. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în conformitate cu art.

88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și

arestării preventive începând cu 19 august 2008 la zi.

În temeiul art. 118 alin. (1)

lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la

comiterea infracțiunii.

Potrivit art. 192 alin. (1) C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la 840 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va plăti din fondul M.J.L.C.,

în contul Baroului Dâmbovița.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond, în baza probelor administrate a reținut, în esență,

că la data de 19 august 2008 în jurul orelor 18,00 - 19,00, pe fondul unui

conflict spontan pe care l-a avut cu concubina sa I.N.N., inculpatul M.A., i-a

aplicat acesteia cu ajutorul unui corp tăietor - înțepător cu lungimea totală

de 30 cm., din care lungimea lamei de 18 cm., lățimea la bază de 2,6 cm., cu o singură muchie ascuțită și vârf ascuțit, un număr de 49 de lovituri, cele mai

numeroase la nivelul regiunii cervicale, cu orientări și intensități variate,

de la plăgi înțepate minime superficiale, până la plăgi înjunghiate profunde,

fapt ce i-a provocat decesul.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat în

esență admiterea apelului, desființarea sentinței în latură penală și pe fond,

redozarea pedepsei cu coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de textul

de lege incriminator, reținându-se circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74

C. pen.

Prin Decizia penală 82 din 17

iulie 2009 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul M.A., fiul lui I. și F., deținut în Penitenciarul Mărgineni,

împotriva sentinței penale nr. 292 din 25 mai 2009 pronunțată de tribunalul

Dâmbovița.

A menținut arestarea

preventivă a inculpatului și a computat detenția de la 19 august 2008 la zi.

A obligat apelantul la plata

sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei

reprezentând onorariu apărător din oficiu ce a fost avansat din fondul M.J.L.C.,

în contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost

corect reținută în raport de probele administrate în cauză, fapta de omor

deosebit de grav fiind pe deplin dovedită.

Totodată s-a reținut că

pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată cu respectarea

criteriilor arătate în art. 72 C. pen., nefiind justificată reindividualizarea

acesteia.

Împotriva acestei din urmă

decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând hotărârea

sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei, solicitând

reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente

penale, a avut o conduită sinceră, recunoscând și regretând fapta.

Concluziile apărătorului

recurentului inculpat, ale reprezentantului M.P., precum și ultimul cuvânt al

inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat

prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., precum și din oficiu în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată recursul declarat de inculpatul M.A. ca fiind

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect

instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în

baza propriului examen în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 176

alin. (1) lit. a) C. pen.

Înalta Curte consideră că în

cauză prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63

alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta

inculpatului care la data de 19 august 2008, în jurul orelor 18,00 - 19,00, pe

fondul unui conflict spontan pe care l-a avut cu concubina sa, I.N., i-a

aplicat acesteia cu ajutorul unui corp tăietor-înțepător cu lungimea totală de 30 cm un număr de 49 de lovituri, cele mai numeroase la nivelul regiunii cervicale, care i-au provocat

decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 174

raportat la art. 176 alin. (1) C. pen.

Din mijloacele de probă

administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării

judecătorești, au rezultat împrejurările în care victima a fost lovită de

inculpat.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată, aceasta a fost corect individualizată ținându-se seama de

dispozițiile art. 72 C. pen. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un

proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este un proces

arbitrar, subiectiv, ci din contră trebuie să fie rezultatul unui examen

obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și

criterii precis determinate.

Pentru a-și putea îndeplini

funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii,

pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privative sau neprivative

de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului pericol

social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și

atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de constrângere și

reeducare, precum și scopul prevăzut al pedepsei, pot fi realizate numai

printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana

căreia îi e destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe în condițiile

adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Modul în care inculpatul a

acționat, pe fondul unui conflict spontan, numărul mare de lovituri aplicate (49),

obiectul folosit (cuțit cu o lungime de 30 cm), regiunea vizată (cervicală), faptul generator al conflictului sunt elemente care nu pot fi omise și care

trebuie bine evaluate în alegerea pedepsei.

Inculpatul trebuia să știe

că, pe lângă drepturi are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care

caracterizează comportamentul său în fața societății.

Exemplaritatea pedepsei

produce efecte asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa,

cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus

acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări

viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o

pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării

morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al

pedepsei care, totdeauna prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte

gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și

proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea

acesteia, prevenția generală și specială înscrise în art. 52 alin. (1) C. pen.

(„scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”).

Fapta este foarte gravă,

astfel încât în operația complexă a individualizării tratamentului penal, în

mod corect s-a ținut seama că acțiunea violentă a inculpatului a avut drept

consecință pierderea unei vieți omenești, demonstrează că resocializarea sa

pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei ferme care să fie în deplin

acord cu dispozițiile art. 1 C. pen., care prevăd „că legea penală apără .

persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga

ordine de drept”.

Atitudinea de recunoaștere a

inculpatului, faptul că nu e cunoscut cu antecedente penale, au fost avute în

vedere la individualizarea pedepsei de către instanța de fond și de prim

control judiciar.

Reținerea circumstanțelor

atenuante este un atribut al instanței, și nu o obligație a acesteia, putând fi

reținute în cazul în care inculpatul a demonstrat un comportament în

concordanță cu normele de conviețuire socială, ceea ce în speță nu poate fi

reținut.

Față de cele reținute,

Înalta Curte apreciază judicios individualizată pedeapsa, nefiind justificat reducerea

cuantumului acesteia, motiv pentru care conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 88 C. pen. va

deduce prevenția inculpatului.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.A. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 17 iulie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 august 2008

la 15 octombrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 15 octombrie 2009.