ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3848/2010

Asupra recursului de

față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 202 din 15 iunie

2010 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul P.C. (cetățean român,

studii școală profesională, necăsătorit, cioban) în baza art. 174 alin. (1) C.

pen. la 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., a art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata

sumelor de 58.000.000 lei vechi despăgubiri civile și 100.000.000 lei vechi

daune morale către partea civilă M.F.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut în fapt că în ziua de 13 septembrie 2009 inculpatul

s-a deplasat la locuința mamei sale L.M. din Moinești, str. G.E., unde aceasta

locuia împreună cu concubinul său C.C.

Pe fondul consumului

de alcool victima C.C. a făcut afirmația că inculpatul ar întreține raporturi

apropiate cu mama sa L.M.

În aceste împrejurări

inculpatul a început să lovească victima cu pumnii și picioarele în zona

capului și toracelui.

După încetarea

agresiunii victima s-a deplasat la domiciliul său, situat într-un imobil

învecinat unde a decedat.

Potrivit raportului

de constatare medico-legală, moartea victimei a fost violentă ea datorându-se

insuficienței cardio-respiratorii acute, survenită consecutiv unui traumatism

toracic grav, soldat cu fracturi costale bilaterale și de stern, cu hematom

mediastinal și traumatism abdominal cu contuzie renală. Leziunile traumatice prin

topografie și aspect morfologic de gravitate s-au putut produce prin loviri

active repetate și lovire-comprimare toracică cu mijloace contondente. Între

leziunile traumatice și deces a existat o legătură directă de cauzalitate.

Examenul toxicologic

a pus în evidență o alcoolemie a cadavrului de 2,50 gr. ‰.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de

constatare medico-legal arătat, a declarațiilor martorilor M.D.A., B.R.,

D.B.E., D.G.P., C.A.M., M.N., L.V., S.D., A.C.V., L.M., B.T., C.C., probe

coroborate cu recunoașterile depline și amănunțite ale inculpatului.

Referitor la cererea

de despăgubiri formulată de partea civilă M.F., mama victimei, inculpatul a

fost de acord cu plata cheltuielilor de înmormântare de 5.800 RON și a daunelor

morale de 10.000 RON.

Instanța a apreciat

că apărarea inculpatului în sensul incidenței dispozițiilor art. 73 lit. b) C.

pen., nu poate fi primită, în condițiile în care victima se afla în stare gravă

de ebrietate, iar aluzia la comportamentul sexual al inculpatului nu puteau

determina reacția violentă a făptuitorului.

Curtea de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie, prin Decizia penală nr. 87 din 19

august 2010 a respins apelul declarat de inculpatul P.C. împotriva sentinței

primei instanțe, considerând neîntemeiate criticile formulate în sensul că a

comis fapta sub impunerea agresării fizice și verbale din partea victimei și că

astfel s-ar impune reducerea pedepsei.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.C. care invocând

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susținut că

pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, fiind prea severă și a

solicitat reducerea ei prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.

73 lit. b) C. pen.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de

omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Probele administrate

în dosar, evocate anterior, au confirmat că la data de 13 septembrie 2009 pe

fondul unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat victimei C.C. multiple și

puternice lovituri în zona capului și toracelui, cauzându-i leziuni grave care

au dus la deces.

Din materialul

probator al cauzei nu a rezultat existența unui act ori gest din partea

victimei, căruia să-i fie conferită semnificația juridică a circumstanței

atenuante a provocării în sensul art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, împrejurarea

că victima cunoscută ca având viciul beției, cu un limbaj necontrolat, aflată

în stare avansată de ebrietate cu o alcoolemie de 2,50 gr.

‰

ar fi afirmat, în

momentul intrării în garsonieră a inculpatului unde se afla mama acestuia,

martora L.M. „uite, ți-a venit iubitul" nu au fost de natură să provoace

în cugetul recurentului o astfel de tulburare care să justifice reacția sa

deosebit de violentă.

Așa fiind, uciderea

victimei, nu poate fi socotită o faptă săvârșită sub imperiul unei puternice tulburări

sau emoții în sensul art. 73 lit. b) C. pen., iar agresiunea este imputabilă în

totalitate inculpatului.

Referitor la pedeapsa

principală aplicată de 12 ani și 6 luni închisoare pentru omorul săvârșit se

constată că aceasta a fost individualizată înspre minimul prevăzut de lege,

avându-se în vedere, în mod corect, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social

grav al faptei, împrejurările comiterii ei, și persoana inculpatului, care nu

prezintă antecedente penale a avut anterior o conduită generală bună și a

recunoscut și regretat infracțiunea săvârșită.

Se mai constată, că

această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea și reeducarea inculpatului și

reintegrarea lui în comunitate.

Întrucât au fost

respectate dispozițiile legale menționate, iar în cauză nu s-a probat existența

circumstanței atenuante a provocării, critica formulată în recurs, în sensul

greșitei individualizări a pedepsei, nu poate fi primită.

Față de considerentele

ce preced, constatând neîntemeiat motivul de recurs invocat și nerezultând

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) același cod,

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C., cu

obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie

2009 la 1 noiembrie 2010 și se va stabili că onorariul pentru apărătorul din

oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva Deciziei penale nr. 87 din 19

august 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 13

octombrie 2009 la 1 noiembrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - CT