ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3848/2010

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 202 din 15 iunie 2010 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul P.C. (cetățean român, studii școală profesională, necăsătorit, cioban) în baza art. 174 alin. (1) C. pen. la 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 58.000.000 lei vechi despăgubiri civile și 100.000.000 lei vechi daune morale către partea civilă M.F.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în fapt că în ziua de 13 septembrie 2009 inculpatul s-a deplasat la locuința mamei sale L.M. din Moinești, str. G.E., unde aceasta locuia împreună cu concubinul său C.C. Pe fondul consumului de alcool victima C.C. a făcut afirmația că inculpatul ar întreține raporturi apropiate cu mama sa L.M. În aceste împrejurări inculpatul a început să lovească victima cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui. După încetarea agresiunii victima s-a deplasat la domiciliul său, situat într-un imobil învecinat unde a decedat. Potrivit raportului de constatare medico-legală, moartea victimei a fost violentă ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, survenită consecutiv unui traumatism toracic grav, soldat cu fracturi costale bilaterale și de stern, cu hematom mediastinal și traumatism abdominal cu contuzie renală.

Leziunile traumatice prin topografie și aspect morfologic de gravitate s-au putut produce prin loviri active repetate și lovire-comprimare toracică cu mijloace contondente. Între leziunile traumatice și deces a existat o legătură directă de cauzalitate. Examenul toxicologic a pus în evidență o alcoolemie a cadavrului de 2,50 gr. ‰. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare medico-legal arătat, a declarațiilor martorilor M.D.A., B.R., D.B.E., D.G.P., C.A.M., M.N., L.V., S.D., A.C.V., L.M., B.T., C.C., probe coroborate cu recunoașterile depline și amănunțite ale inculpatului. Referitor la cererea de despăgubiri formulată de partea civilă M.F., mama victimei, inculpatul a fost de acord cu plata cheltuielilor de înmormântare de 5.800 RON și a daunelor morale de 10.000 RON.

Instanța a apreciat că apărarea inculpatului în sensul incidenței dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită, în condițiile în care victima se afla în stare gravă de ebrietate, iar aluzia la comportamentul sexual al inculpatului nu puteau determina reacția violentă a făptuitorului. Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, prin Decizia penală nr. 87 din 19 august 2010 a respins apelul declarat de inculpatul P.C. împotriva sentinței primei instanțe, considerând neîntemeiate criticile formulate în sensul că a comis fapta sub impunerea agresării fizice și verbale din partea victimei și că astfel s-ar impune reducerea pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.C.

care invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susținut că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, fiind prea severă și a solicitat reducerea ei prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. Probele administrate în dosar, evocate anterior, au confirmat că la data de 13 septembrie 2009 pe fondul unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat victimei C.C. multiple și puternice lovituri în zona capului și toracelui, cauzându-i leziuni grave care au dus la deces.

Din materialul probator al cauzei nu a rezultat existența unui act ori gest din partea victimei, căruia să-i fie conferită semnificația juridică a circumstanței atenuante a provocării în sensul art. 73 lit. b) C. pen. Astfel, împrejurarea că victima cunoscută ca având viciul beției, cu un limbaj necontrolat, aflată în stare avansată de ebrietate cu o alcoolemie de 2,50 gr. ‰ ar fi afirmat, în momentul intrării în garsonieră a inculpatului unde se afla mama acestuia, martora L.M. „uite, ți-a venit iubitul" nu au fost de natură să provoace în cugetul recurentului o astfel de tulburare care să justifice reacția sa deosebit de violentă. Așa fiind, uciderea victimei, nu poate fi socotită o faptă săvârșită sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții în sensul art. 73 lit. b) C. pen., iar agresiunea este imputabilă în totalitate inculpatului.

Referitor la pedeapsa principală aplicată de 12 ani și 6 luni închisoare pentru omorul săvârșit se constată că aceasta a fost individualizată înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, în mod corect, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, și persoana inculpatului, care nu prezintă antecedente penale a avut anterior o conduită generală bună și a recunoscut și regretat infracțiunea săvârșită. Se mai constată, că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea și reeducarea inculpatului și reintegrarea lui în comunitate. Întrucât au fost respectate dispozițiile legale menționate, iar în cauză nu s-a probat existența circumstanței atenuante a provocării, critica formulată în recurs, în sensul greșitei individualizări a pedepsei, nu poate fi primită.

Față de considerentele ce preced, constatând neîntemeiat motivul de recurs invocat și nerezultând existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie 2009 la 1 noiembrie 2010 și se va stabili că onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva Deciziei penale nr. 87 din 19 august 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 13 octombrie 2009 la 1 noiembrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 noiembrie 2010. Procesat de GGC - CT