ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2491/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85 din 16

februarie 2009 a Tribunalului Dâmbovița a fost condamnat inculpatul S.O.M. în

baza art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 alin.

(2) C. pen., la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., s-a menținut starea de

arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive de la 20 aprilie 2008 la zi.

Inculpatul a fost obligat să plătească

părții civile N.G. 15.000 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de

înmormântare.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut în fapt că, în după-amiaza zilei de 19 aprilie 2008, pe

fondul consumului de alcool și al unei stări conflictuale preexistente,

inculpatul a generat un incident cu victima N.C., a amenințat-o cu o lopată și

o furcă și a aruncat cu pietre înspre aceasta.

La un moment dat, inculpatul a atacat-o

pe victima aflată pe stradă, în apropierea locuinței sale, aplicându-i cu

cuțitul, o lovitură în zona toracică stânga și cauzându-i o leziune care a

determinat decesul instantaneu al acesteia.

Potrivit raportului medico-legal de

necropsie, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei

interne, consecința unei plăgi tăiate-înțepate penetrante în cavitatea toracică

cu interesare pulmonară, cardiacă și a vaselor mari de emergență.

S-a concluzionat că există legătură de

cauzalitate directă, necondiționată între leziunea cardio-vasculo-pulmonară și

moartea victimei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare întocmit

de organele de urmărire penală la fața locului, a actului medico-legal arătat,

a declarațiilor martorilor U.V.O., P.A.I., C.C., G.M.I., F.N., S.F. și N.S.,

probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Având în vedere atitudinea inculpatului

după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea în fața autorității și

comportarea sinceră pe parcursul procesului, instanța a reținut în favoarea

acestuia circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. c) C. pen., coborând

pedeapsa sub minimul legal.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat

că inculpatul a fost de acord cu despăgubirile în sumă de 15.000 lei solicitate

de partea civilă N.G.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 53 din 4 mai 2009

a admis apelurile declarate de procuror și de partea civilă N.G., a desființat

în parte, în latură penală, hotărârea primei instanțe și rejudecând, a

înlăturat dispozițiile art. 74 lit. c) și 76 lit. a) C. pen. și a dispus

condamnarea inculpatului S.O.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., la 15 ani închisoare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a

dispus confiscarea cuțitului corp delict folosit la săvârșirea infracțiunii.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate și a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar, primind criticile formulate de procuror și de partea civilă

în apelurile declarate, a precizat că, în mod nejustificat au fost reținute în

favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și că lipsa antecedentelor penale,

recunoașterea faptei și acordul privind plata despăgubirilor civile puteau avea

ca rezultat stabilirea unei pedepse către minimul legal, dar în mod evident nu

justificau aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și reducerea sancțiunii.

Totodată, s-a considerat întemeiată

critica din apelul procurorului în sensul omisiunii confiscării cuțitului corp

delict.

Având în vedere gradul ridicat de pericol

social, împrejurările săvârșirii faptei, respectiv atacarea fără motiv a victimei

în loc public și aplicarea unei lovituri letale, ținând seama că după atacarea

victimei inculpatul a aruncat cu pietre în martorii care încercau să acorde

primul ajutor, instanța de apel a considerat că pedeapsa de 15 ani închisoare

este de natură a-și atrage scopul preventiv educativ.

Privitor la criticile formulate de partea

civilă, în sensul că în mod greșit nu i s-au acordat daune morale, instanța de

apel le-a apreciat ca neîntemeiate, întrucât înainte de citirea actului de

sesizare la prima instanță, partea civilă a solicitat numai daune materiale.

În legătură cu solicitarea

inculpatului-apelant de reducere a pedepsei, aceasta s-a considerat nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal, inculpatul S.O.M. care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată în apel este

prea severă și a solicitat reducerea ei prin aplicarea dispozițiilor art. 74 lit.

a) și c) C. pen.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului S.O.M. în săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Probele administrate în cauză, evocate

anterior au confirmat că, pe fondul consumului de alcool și al unor

neînțelegeri anterioare, inculpatul a adresat amenințări victimei N.C., cu o

lopată și o furcă, a aruncat cu pietre înspre aceasta, apoi a atacat-o în

stradă, aplicându-i cu cuțitul o lovitură în zona toracică stângă cu consecința

producerii unei plăgi înțepate penetrante în cavitatea toracică cu interesare

pulmonară și cardiacă, având drept consecință directă moartea victimei.

După agresiune, inculpatul a aruncat cu

pietre înspre martorii oculari prezenți, care veneau să acorde ajutor victimei,

aceasta demonstrând că inculpatul a urmărit pe plan subiectiv, uciderea acestei

persoane.

Referitor la pedeapsa de 15 ani

închisoare aplicată de instanța de apel, se constată că aceasta a fost corect

individualizată, chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere

pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârșirii ei și unele date

pozitive ce caracterizează persoana inculpatului care nu are antecedente

penale, a recunoscut și regretat infracțiunea săvârșită.

Mai este de menționat că expertiza

medico-legală psihiatrică dispusă de prima instanță a concluzionat că

inculpatul a acționat cu discernământ integru.

Se mai constată că această pedeapsă este

de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea și reeducarea

inculpatului și reintegrarea lui în comunitate.

Întrucât au fost respectate dispozițiile

legale menționate, iar din examinarea cauzei nu rezultă existența unor

împrejurări din cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., care

să justifice coborârea pedepsei sub minimul legal, critica formulată de

inculpatul recurent în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu este

întemeiată.

Față de considerentele ce preced, Curtea

constatând nefondată critica formulată și nereieșind din examinarea actelor

dosarului cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3)

C.proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge

recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată durata

reținerii și arestării preventive de la 20 aprilie 2008 la 29 iunie 2009 și se

va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales să fie avansat din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul S.O.M. împotriva deciziei penale nr. 53 din 4 mai 2009 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 20 aprilie 2008

la 29 iunie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50

lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 iunie 2009.