ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 392/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 392/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

penală 81/P din 18 august 2011 a Tribunalului Neamț a fost condamnat inculpatul

M.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art.

357 alin. (3) C. proc. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata și

în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art.

350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art.

88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive, de la 21 aprilie 2011 până la data pronunțării sentinței.

Inculpatul a

fost obligat să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Neamț

suma de 486,56 lei reprezentând cheltuieli de transport.

S-a luat act

că Spitalul Județean de Urgență Neamț nu s-a constituit parte civilă.

În baza art.

109 C. proc. pen. s-a dispus conservarea mijloacelor de probă din coletele nr.

1 și 2 aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț, până la

soluționarea definitivă a cauzei, urmând a fi ulterior distruse și restituirea

către inculpat a obiectului din coletul nr. 3-pantalon de culoare gri.

În baza art. 118

lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului cu lungimea de 30 cm, aflat la

Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț. În baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. s-a disjuns acțiunea civilă promovată de părțile civile

F.L., B.R., L.I. și s-a fixat termen pentru administrare de probe la data de 21

septembrie 2011. S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales. A

fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art.

174, art. 175 lit. b) C. pen., formulată de părțile civile.

În baza art.

191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului

1.700 lei, cheltuieli judiciare avansate.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 251/P din 31 mai

2011, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M.I.,

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 C. pen.

În sarcina

inculpatului s-a reținut că la data de 21 aprilie 2011, în jurul orelor

16:00-17:00, acesta a lovit-o pe L.M.I. cu un cuțit în zona inimii, cauzându-i

leziuni ce au condus la decesul acesteia.

Din raportul

de constatare medico legală de necropsie nr. 117 din 22 aprilie 2011 al

Serviciului Județean de Medicină Legală Neamț rezultă că, moartea victimei a

fost violentă, datorându-se hemoragiei interne, consecința unei plăgi tăiate,

penetrantă în cavitatea toracică cu leziuni ale aortei ascendente. Leziunile

traumatice au legătură directă de cauzalitate cu decesul.

Din

declarațiile martorilor oculari - B.A. și B.C. - a rezultat că, la data de 21

aprilie 2011, în jurul orei 15:30 s-au întâlnit în piața din cartierul

Dărmănești, din Piatra Neamț cu victima L.M.I.

Aceasta din

urmă le-a solicitat prietenelor sale să o însoțească la domiciliul inculpatului

M.I., din Piatra Neamț, județul Neamț, cu scopul de a intra în posesia sumei de

40 de lei datorată de acesta.

În momentul în

care victima i-a solicitat inculpatului restituirea sumei de bani, acesta s-a

enervat și din holul locuinței sale a luat un cuțit de bucătărie, cu care a

înjunghiat-o în zona inimii pe L.M.I.

Totodată M.I.

a lovit-o cu același cuțit și pe numita B.A., producându-i o leziune la mâna

stângă. Această martoră nu a formulat plângere penală împotriva inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180

alin. (1) C. pen.

După

exercitarea agresiunilor descrise mai sus, numitele B.A., B.C. și L.M.I. au

coborât câteva trepte pe casa scării, speriate fiind de atitudinea violentă și

nejustificată a inculpatului, însă, la scurt timp, victima a căzut, moment în

care cele două martore au văzut cum, în zona pieptului prezintă urme de sânge.

Victima L.M.I.

a fost transportată cu ambulanța la Unitatea de Primire Urgențe Neamț, în

vederea resuscitării, cu diagnosticul „plagă înjunghiată", însă, la scurt

timp de decedat.

În cauză s-au

constituit părți civile:

- B.R.,

concubinul victimei, în calitate de reprezentant legal al minorilor R.P.A. și

R.I.P., cu suma de 1000 lei/lunar pentru fiecare copil, reprezentând prestație

periodică;

- F.L., mama victimei

- cu sumele de 10.000 lei, actualizată la data executării, cu titlu de daune

materiale, constând în contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, de 500.000

Euro - daune morale și 300 Euro lunar - prestație periodică pentru minora

R.M.G., copilul victimei.

- L.I., tatăl

victimei - cu sumele de 200.000 Euro - daune morale și prestație periodică

lunară de 1000 lei pentru minorul victimei, R.M.F., al cărui curator este.

- Serviciul de

Ambulanță județean Neamț - cu suma de 486,56 lei, reprezentând cheltuieli de

transport și asistență medicală pentru victimă;

Spitalul

județean de Urgență Neamț nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Audiat în

cursul urmăririi penale, inculpatul M.I. a recunoscut săvârșirea infracțiunii

susținând că nu a avut intenția de a o lovi pe victima L.M.I., ci pe numita

B.A., întrucât pe aceasta o suspecta că i-ar fi sustras mai multe bunuri din

locuință. A mai arătat inculpatul că, atât victima cât și celelalte femei care

o însoțeau, au refuzat să părăsească domiciliul său și, din acest motiv, s-a

enervat și a comis agresiunea fizică.

În instanță,

până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul M.I. a declarat personal

că recunoaște comiterea faptei reținute în actul de sesizare și a solicitat ca

judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

depunând la dosar înscrisuri în circumstanțiere.

Instanța a

constatat îndeplinite cerințele prev. de art. 320

1

C. proc. pen. și

a admis cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate.

În raport de

poziția procesuală adoptată de inculpat, instanța a reținut aceeași situație de

fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, constatând că vinovăția inculpatului

rezultă din probatoriul administrat în cauză. Inculpatul a fost de acord să

achite prestația periodică lunară solicitată pentru cei patru copii ai victimei

și cheltuielile de transport și asistență medicală efectuate de Serviciul

județean de Ambulanță Neamț, dar nu a achiesat la sumele solicitate cu titlu de

daune materiale și morale.

Instanța a respins

cererea părților civile de schimbare a încadrării juridice a faptei comisă de

inculpat în infracțiunea prev. de art. 175 lit. b) C. pen. cu motivarea că

inculpatul nu a acționat pentru a obține un avantaj material prin uciderea

victimei. în realitate, acesta nu a avut nici un scop în momentul comiterii

infracțiunii, ci a reacționat agresiv în momentul în care i s-a solicitat o

sumă de bani și un telefon mobil. Martora C.R. (f.50 dup) a confirmat

susținerea inculpatului precum că victima împreună cu alte două persoane de sex

feminin, au pătruns în locuința acestuia, că au intenționat să o lovească,

însă, în acel moment, a venit inculpatul care le-a cerut să părăsească

locuința. A mai declarat martora că între cei patru a izbucnit un conflict

verbal și că cele trei femei îi cereau inculpatului să le dea un telefon și

bani. Reacția spontană a inculpatului, deosebit de agresivă, nu își găsește

justificarea în urmărirea vreunui interes material, în sensul prev. de art. 175

lit. b) C. pen.

La

individualizarea judiciară ce s-a aplicat inculpatului, s-au avut în vedere în

vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsa prev. de

textul de lege sancționator reduse cu o treime , conform dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gravitatea deosebită a infracțiunii, natura relațiilor

sociale încălcate referitoare la dreptul la viață al persoanei, rezultatul

produs - moartea victimei - împrejurările și modalitatea în care a fost

săvârșită infracțiunea, precum și persoana inculpatului. Acesta are vârsta de

48 de ani, nu are antecedente penale și a adoptat o poziție procesuală sinceră,

de recunoaștere și regret a infracțiunii comise.

Instanța a

avut în vedere și faptul că pedeapsa pentru realizarea scopului ei preventiv,

educativ și sancționator, nu trebuie să fie excesivă și să aibă efect

intimidant, cu atât mai mult cu cât inculpatul este o persoană cu o conduită

anterioară bună în societate și a recunoscut și regretat fapta.

Instanța a

aplicat o pedeapsa orientată spre minimul special prev. de textul de lege

sancționator, fără a reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante,

întrucât infracțiunea săvârșită este gravă, atât prin rezultatul produs, cât și

prin modalitatea de săvârșire.

Inculpatului i

s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 3 ani, iar pe

durata executării pedepsei s-au interzis aceleași drepturi civile.

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului,

întrucât subzistă temeiurile ce au stat la baza luării și menținerii acestei

măsuri, iar în cauză s-a pronunțat condamnarea la o pedeapsă privativă de

libertate.

Conform art.

88 C. pen. s-a computat din pedeapsă, reținerea și arestarea preventivă de la

data de 21 aprilie 2011 până la data de 18 august 2011.

Conform art.

16

1

alin. (3) C. proc. pen., în cazul recunoașterii pretențiilor

civile, instanța a obligat la despăgubiri în măsura recunoașterii.

Inculpatul a

achiesat la acțiunea civilă exercitată de partea civilă Serviciul de Ambulanță

Județean Neamț, astfel că a fost obligat să achite acesteia suma de 486,56 lei.

S-a luat act

că Spitalul județean de Urgență Neamț nu a formulat pretenții civile în cauză.

În baza art.

109 C. proc. pen. s-au conservat mijloacele de probă aflate la camera de

corpuri delicte a instanței (probe biologice și o vestă de damă) și s-a

restituit inculpatului o pereche de pantaloni de culoare gri, ridicată cu

ocazia cercetării la fața locului.

În baza art.

118 lit. b) C. proc. pen. s-a confiscat obiectul corp delict, aparținând

inculpatului și cu care acesta a comis infracțiunea.

În baza art.

320

1

alin. (5) C. proc. pen. s-a disjuns acțiunea civilă promovată

de părțile civile F.L., B.R. și L.I., deoarece în cauză urmează a fi

administrate probe cu privire la sumele solicitate cu titlu de daune morale și

materiale, iar partea civilă F.L. urmează să depună înscrisuri din care să

rezulte că este tutorele unuia dintre minorii victimei.

În baza art.

119 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli

judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel părțile civile F.L., B.R. și inculpatul M.I.

Părțile civile

au înțeles să critice sentința primei instanțe sub următoarele aspecte:

Instanța de

fond trebuia să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor

prev. de art. 174 C. pen. în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 175

lit. b) C. pen., având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta din interes

material, având în vedere că victima s-a deplasat la locuința inculpatului

pentru a-i fi remisă o sumă de 40 lei și un telefon mobil, avantajul material

putând constitui și stingerea unei datorii. De asemenea nu se impunea aplicarea

unei pedepse atât de blânde, chiar dacă inculpatul a beneficiat de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen. date fiind natura faptei, împrejurările în

care a fost comisă și circumstanțele personale ale inculpatului.

Inculpatul a înțeles

să critice sentința primei instanțe sub următoarele aspecte:

Instanța de

fond a pronunțat o pedeapsă prea mare având în vedere circumstanțele personale

ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere și

regret, profesie cinstită în timpul vieții), circumstanțele reale în care a

săvârșit fapta (infracțiunea a avut loc într-un context special generat de

degradarea vieții de familie a inculpatului), precum și aplicarea procedurii

simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Prin decizia

penală nr. 138 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bacău a admis apelul

formulat de părțile civile F.L. B.R. împotriva sentinței penale nr. 81/P din 18

august 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț, numai în ceea ce privește cuantumul

pedepsei principale și a pedepsei complementare.

A desființat

sentința atacată și rejudecând au fost majorate:

- pedeapsa

principală aplicată inculpatului M.I. de la 7 ani închisoare la 9 ani

închisoare;

- pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II a și b) C. pen., aplicată aceluiași inculpat, de la 3 ani la 4 ani,

inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II a și b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, starea de arest a

inculpatului și dedusă în continuarea durata reținerii și arestării preventive.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel a reținut că este fondat doar apelul părților

civile.

Curtea a

considerat că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C.

proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta

inculpatului, care la data de 21 aprilie 2011, în jurul orelor 16:00-17:00,

inculpatul a lovit-o pe L.M.I. cu un cuțit în zona inimii, cauzându-i leziuni

ce au condus la decesul acesteia întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen.

Prin

declarația dată în fața instanței, inculpatul a recunoscut și regretat fapta

comisă, solicitând ca judecata cauzei să se facă în baza probelor administrate

în cursul urmăririi penale.

În consecință,

probele administrate pe parcursul procesului penal dovedesc dincolo de orice

dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a

fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.

De asemenea,

prima instanță a respins, în mod corect, cererea de schimbare a încadrării

juridice apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile privind omorul

calificat săvârșit din interes material prev. de art. 175 lit. b) C. pen.

Cât privește

modalitatea de individualizare a pedepsei principale și complementare aplicate

inculpatului M.I. criticată de părțile civile în apelul lor, Curtea a

considerat că pedepsele stabilite de prima instanță sunt prea blânde,

necorespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului

preventiv.

Fapta comisă

de către inculpat denotă o periculozitate maximă a acestuia, fiind îndreptată

împotriva celei mai importante valori apărate de legea penală - dreptul la

viață al persoanei.

Curtea a

constatat că acțiunea inculpatului de a lovi victima cu un cuțit în zona inimii,

este extrem de gravă, acesta dovedind o totală lipsă de respect față de dreptul

la viață al victimei, astfel că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este

posibilă decât prin aplicarea unei pedepse mai severe decât cea stabilită de

prima instanță. O pedeapsă de 9 ani închisoare, în regim privativ de libertate

și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor sunt singurele în

măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și de educare, în

îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și

resocializarea sa viitoare pozitivă.

Circumstanțele

personale evocate, precum lipsa antecedentelor penale, atitudinea de

recunoaștere și regret adoptată în cursul procesului penal, vârsta și conduita

avută înainte de săvârșirea faptei, nu pot constitui doar prin ele însele

temeiuri suficiente de natură a dovedi o periculozitate mai scăzută a

inculpatului, producând deja efecte favorabile acestora prin reținerea

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

În

considerarea celor expuse, Curtea a admis apelul părților civile cu privire la

cuantumul pedepselor aplicate inculpatului și a desființat sentința apelată sub

aceste aspect.

Reținând cauza

spre rejudecare au fost majorate pedeapsa principală și complementară la un

cuantum proporțional scopului urmărit de legiuitor - restabilirea ordinii de

drept încălcate și reeducarea inculpatului.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Având în vedere aceleași

argumente curtea a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei recurate pentru motivele arătate în partea introductivă a

prezentei hotărâri.

Examinând

recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este

nefondat pentru următoarele considerente:

Din analiza

actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, instanța

de apel a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare

a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția

inculpatului, dându-se în drept o justă încadrare juridică faptei.

Constatând

întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, instanțele de fond și apel

au hotărât în mod corect, în opinia Înaltei Curți, condamnarea inculpatului

pentru comiterea infracțiunii de omor, reținându-se că inculpatul M.I., la data

de 21 aprilie 2011, în jurul orelor 16:00-17:00 a lovit cu un cuțit, în zona

inimii, pe victima L.M.I., producându-i leziuni ce au condus la decesul

acesteia.

În baza

propriului examen, Înalta Curte constată că inculpatul M.I. a recunoscut

comiterea faptei atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării

judecătorești astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței.

Vinovăția

inculpatului este pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în

cauză, relevante fiind declarațiile date de inculpat, inclusiv cea de aplicare

a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., procesul verbal de

cercetare la fața locului cu planșă fotografică; declarațiile părților civile;

raportul de constatare medico legală necropsie nr. 1 17 din 22 aprilie 2011,

efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală Neamț, din care rezultă că

moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne, consecința

unei plăgi tăiate, penetrantă în cavitatea toracică cu leziuni ale aortei

ascendente, leziunile traumatice având legătură directă de cauzalitate cu

decesul; declarațiile martorilor B.A., P.C., T.N., C.R.

În ceea ce

privește critica recurentului inculpat privind greșita individualizare a

pedepsei aplicate acestuia de instanța de apel, Înalta Curte constată că,

potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse

casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu

prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În

conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., care stabilește criteriile

generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă

stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Or, din examinarea

acestor criterii, se constată că cel referitor la gradul de pericol social al

faptei săvârșite este unul prioritar celui referitor la persoana infractorului,

ambele instanțe apreciind, în mod corect că fapta săvârșită de inculpat

prezintă, în concret, un ridicat grad de pericol social.

Înalta Curte

constată că în cauză nu se regăsesc împrejurări de natura celor prevăzute de

art. 74 C. pen. care să justifice legal reținerea unor circumstanțe atenuante

în favoarea inculpatului și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei sub

minimul special prevăzut de lege.

Recunoașterea

unor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât

dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea

faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana

făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special

se învederează a satisface, în concret, imperativul justei individualizări a

pedepsei.

În mod corect

instanțele anterioare nu au reținut circumstanțe atenuante în favoarea

inculpatului deoarece atitudinea sinceră a inculpatului, comportamentul bun

avut anterior în societate, obținerea unor venituri licite, sunt împrejurări

care au fost valorificate de către instanță în procesul reținerii și aplicării

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., consecința juridică fiind

reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

În acord cu

opinia instanței de apel, Înalta Curte apreciază că, în cauză, datele personale

ale inculpatului( lipsa antecedentelor penale, comportament bun avut anterior

în comunitatea din care face parte) devin împrejurări lipsite de orice

relevanță juridică prin compararea cu fapta inculpatului, respectiv de omor.

Natura,

gravitatea, modalitatea de săvârșire a faptei dar și rezultatul produs, conduc

la concluzia că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus decât cel

stabilit de instanța de apel, nu ar putea asigura reeducarea inculpatului și

realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., iar o eventuală

redozare nu ar fi justificată în raport cu particularitățile cauzei.

Constatând că

în cauză nu este incident cazul de casare prev de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct.l lit. b)C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârea pronunțată de

instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art.

385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2)

C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și

arestării preventive de la 21 aprilie 2011 la 14 februarie 2012.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr.

138 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la

21 aprilie 2011 la 14 februarie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 14 februarie 2012.