ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1605/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1605/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, petenta SC E.C. SRL. a chemat în

judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va

pronunța să dispună întoarcerea executării prin restabilirea situației

anterioare, în sensul obligării intimatei la plata sumei de 949.037,66 lei,

constând în:

- 491.972,48 lei

(209.356 dolari SUA), prețul achitat la achiziționarea prin licitație a

imobilului situat în București, sector 3;

- 251,227,2 lei

diferența de curs valutar (curs referință 1 dolari SUA = 3,55 lei);

- 164.000 lei dobândă

legală calculată la suma de 491.972,48 lei pentru perioada aprilie 2008 - iulie

2012;

- 20.958,12 lei, impozitul

anual plătit către D.I.T.L. București;

- 2.459,86 lei -

cheltuieli ocazionate de intabularea imobilului:

- 6.230 lei cheltuieli

achitate către Asociația de proprietari;

- 1.190 lei onorarii

achitate către B.E.J. P.V.;

- 11.000 lei -

onorarii achitate către Cab. Av. L.M.

În motivarea cererii,

petenta a arătat că a adjudecat imobilul menționat prin procesul-verbal de

licitație din 30 mai 2008, ce constituie titlu de proprietate și titlu

executoriu în baza art. 74 alin. (5) și (6) din O.U.G. nr. 51/1998 privind

valorificarea unor active ale statului.

Împotriva procesului

verbal de licitație foștii proprietari, soții C.P. și C.I., au formulat

contestație la executare prin care au solicitat anularea procesului-verbal de

licitație, contestație ce a făcut obiectul Dosarului nr. 3436/2/2008,

înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Prin sentința

comercială nr. 56 din 19 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a civilă, în Dosarul nr. 8506.1/2/2007, rămasă definitivă și irevocabilă

prin Decizia nr. 392 din 1 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pronunțată în Dosar nr. 7008/1/2011, instanța a dispus anularea

tuturor formelor de executare efectuate de A.V.A.S. în legătură cu vânzarea

imobilului situat în București, sector 3 pentru realizarea creanței de 446.269 dolari

SUA izvorând din contractul de credit din 8 august 1994 și din contractul de

garanție imobiliară autentificat din 24 octombrie 1994, începând cu somația din

7 decembrie 2006 și până la ultimul act de executare săvârșit în cauză.

A mai arătat petenta

că a notificat A.V.A.S. în vederea restabilirii situației anterioare la data de

29 martie 2012 și a invitat-o și la conciliere directă în data de 28 mai 2012, însă

aceasta nu a dat vreun răspuns.

De asemenea, petenta

a învederat că în perioada 30 mai 2008-1 februarie 2012, deși era proprietara

apartamentului menționat, foștii proprietari au formulat o contestație la

executare, din 2008 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, astfel încât

petenta a fost îngrădită în dreptul său de proprietate, în mod abuziv, pe de o

parte de către foștii proprietari, iar pe de altă parte datorită litigiilor

existente între A.V.A.S. și foștii proprietari.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 404

1

și art. 402

2

C. proc.

civ.

În susținere, petenta

a depus înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.

2167 din 5 decembrie 2012, Tribunalul București, secția a III a civilă, a admis

excepția de necompetență materială și a declinat soluționarea cauzei în

favoarea Curții de Apel București, reținând incidența dispozițiilor art. 44 din

O.U.G. nr. 51/1998.

Astfel s-a

înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, Dosarul nr.

25052/3/2012 din 14 ianuarie 2013.

Au fost atașate Dosarul

nr. 8506.1/2/2007 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, Dosarul nr.

8506/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, Dosarul

nr. 8506./2/2007 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, Dosarul nr. 3436/2/2008

al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, și suplimentul la acest

dosar, Dosarul nr. 3436/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

Dosarul nr. 7008/1/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

La data de 4 martie 2013

petenta a depus „precizări”, solicitând ca accesoriile (diferență curs valutar

și dobândă legală) să fie actualizate până la momentul plății efective.

Petenta a solicitat

proba cu înscrisuri și interogatoriul intimatei A.V.A.S.

La data de 1 aprilie 2013

au formulat cerere de intervenție în interes propriu C.I. și C.P., solicitând,

în temeiul art. 49 alin. (2) și următoarele C. proc. civ., coroborat cu art. 379

1

,

art. 401

2

și art. 403

3

C. proc. civ., raportat la

prevederile art. 998, art. 999 și art. 1000 alin. (3) C. civ., întoarcerea

executării silite efectuate de A.V.A.S. asupra imobilului din București, sector

3 și repunerea părților în situația anterioară;

- radierea din cartea

funciară a tuturor notărilor ce au izvorât din executarea silită nelegală

efectuată de A.V.A.S. asupra imobilului în cauză;

- obligarea A.V.A.S. la

repararea daunelor materiale în sumă totală de 169.027,48 lei, daune produse

prin executarea silită nelegală;

- obligarea A.V.A.S. la

plata daunelor morale în sumă de 100.000 euro, pentru suferința ce le-a fost

cauzată prin executarea silită nelegală și prin evacuarea din imobil;

- cheltuieli de

judecată.

În motivarea cererii

de intervenție, petenții au arătat că sunt proprietarii imobilului asupra

căruia a purtat executarea silită, imobil pe care l-au cumpărat la data de 25

februarie 1997 de la familia T.N. și T.A. și abia după 5 ani de la această

dată, după ce au investit peste 50.000 dolari SUA în cumpărarea și modernizarea

apartamentului, din întâmplare au aflat că vânzătorii au fost arestați, iar

apartamentul este posibil să fi fost ipotecat pentru un împrumut bancar ce nu a

fost achitat la termen și că acest împrumut era preluat de A.V.A.S.

Executarea silită

efectuată de A.V.A.S. a fost anulată de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin Decizia irevocabilă nr. 2304 din 29 iunie 2004,

după care A.V.A.S. a pornit o nouă executare silită, în anul 2006, în urma

căreia apartamentul a fost vândut la licitație, iar petenții au fost somați la

data de 4 septembrie 2008 să evacueze imobilul, evacuarea având loc la 18

decembrie 2008, mutându-se cu chirie în regim de urgență, cheltuielile

efectuate cu chiria fiind de 106.400 lei.

La data de 1

februarie 2012, prin Decizia nr. 329 din 1 februarie 2012 dată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7008/1/2011, a devenit irevocabilă

sentința comercială nr. 56 din 19 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 8506.1/2/2007, prin care s-a

dispus anularea tuturor formelor de executare și intervenienții au reintrat în

posesia apartamentului, din care fuseseră evacuați, abia la data de 9 martie 2012,

dată la care SC E.C. SRL. a predat de bună-voie imobilul.

Drept urmare,

intervenienții au apreciat că sunt în termen să solicite întoarcerea executării

silite, conform art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ. și obligarea A.V.A.S.

la daune materiale în temeiul art. 998-999 și art. 1000 alin. (3) C. civ.,

pentru acțiunea în afara legii a angajaților A.V.A.S. precum și la plata

daunelor morale, ca o compensare a disconfortului psihic și fizic suferit de

aceștia, pentru umilința și stresul îndurat timp îndelungat ca efect al

executării silite nelegale și al evacuării forțate din imobil.

La data de 29 aprilie

2013 intimata A.A.A.S. - (fostă A.V.A.S.), a formulat întâmpinare (filele

140-145) la cererea de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea

acesteia ca neîntemeiată.

A arătat intimata că

cererea intervenienților de întoarcere a executării silite este rămasă fără

obiect, imobilul fiindu-le restituit acestora încă din data de 9 martie 2012,

aceștia aflându-se în posesia apartamentului, după cum au arătat prin cererea

de intervenție.

Cât privește cererea

pentru plata daunelor materiale, în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 998

- 999 C. civ. iar, prin daunele morale pretinse pentru disconfortul suferit,

suma este de natură a duce la îmbogățirea fără justă cauză a intervenienților,

care nu justifică în nicio modalitate cuantumul acesteia.

A fost încuviințată,

pentru intervenienți, proba cu înscrisuri.

La data de 3 iunie 2013,

intervenienții au depus cerere de mărire a câtimii pretențiilor, de la

169.027,48 lei la 183.123,8 lei, cu titlu de daune materiale produse prin

executarea silită și au depus răspuns la întâmpinarea A.A.A.S.

La data de 16

septembrie 2013, intimata A.A.A.S. a formulat întâmpinare la cererea de

întoarcere a executării depusă de SC E.C. SRL., solicitând respingerea acesteia

ca neîntemeiată (filele 175-177).

Intimata a arătat că

motivul pentru care consideră cererea de întoarcere a executării neîntemeiată

este acela că reclamanta nu este îndreptățită să solicite, concomitent, atât

actualizarea sumei de 491.972,48 lei cu diferența de curs valutar, cât și

dobânda legală, cumulul celor două tipuri de despăgubiri determinând

îmbogățirea fără justă cauză a creditorului, ceea ce ar însemna o dublă

reparație.

Apreciază intimata că

dobânda legală acoperă întregul prejudiciu suferit de creditor, având în vedere

că reflectă și inflația, fiind stabilită de B.N.R. la nivelul dobânzii de

referință, potrivit O.G. nr. 9/2000.

De asemenea, din

înscrisurile depuse de către petentă nu rezultă plata impozitelor în sumă de

20.958,12 lei și nici perioada pentru care se solicită această sumă, după cum

nu se face nici dovada efectuării cheltuielilor reprezentând onorarii de avocat

în sumă de 11.000 lei, chitanțele depuse în copie fiind ilizibile, fără

indicarea vreunui contract de asistență juridică ce ar sta la baza emiterii lor

și fără a preciza obiectul reprezentării sau eventualul dosar de instanță ce ar

fi făcut necesară reprezentarea juridică.

Răspunsul A.A.A.S. la

interogatoriul luat de către petenta SC E. SA, a fost depus la data de 1

aprilie 2013 (fila 129).

Curtea, analizând

actele și lucrările dosarului a constatat următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 26 din 19 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a civilă, au fost admise contestațiile la executare formulate de C.I. și C.P.,

în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. (în prezent A.A.A.S) și cu intimata

adjudecatară SC E.C. SRL.

Au fost anulate toate

formele de executare săvârșite de A.V.A.S. în legătură cu vânzarea

apartamentului situat în București, sector 3, pentru realizarea creanței de

446.269 dolari SUA izvorâtă din contractul de credit din 8 august 1994 și din

contractul de garanție imobiliară autentificat din 24 octombrie 1994, începând

cu somația din 7 decembrie 2006 și până la ultimul act de executare.

Sentința a rămas

irevocabilă, urmare a respingerii recursului declarat de către A.V.A.S., prin Decizia

nr. 329 din 1 februarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 7008/1/2011.

La data de 9 martie 2012,

adjudecatarul imobilului, SC E.C. SRL., a restituit foștilor proprietari, C.P.

și C.I., apartamentul situat în București, sector 3, potrivit procesului-verbal

de predare-primire încheiat între aceștia (fila 132), înscris depus de către

intervenienții proprietari în probatoriu.

Potrivit

dispozițiilor art. 404

1

C. proc. civ. „(1) În toate cazurile în care

se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat

are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare.

(2) Bunurile asupra

cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit”.

În speță, așa cum s-a

arătat, adjudecatarul imobilului executat silit de către A.V.A.S., petenta SC

E.C. SRL., a restituit bunul imobil foștilor proprietari, intervenienții C.I.

și C.P., astfel încât, sub acest aspect, întoarcerea executării a fost

săvârșită, cererea de intervenție în interes propriu formulată de către C.I. și

C.P. fiind fără obiect.

Cum întoarcerea

executării se face prin restabilirea situației anterioare, rezultă că intimata A.V.A.S.

trebuie să restituie adjudecatarului SC E.C. SRL. contravaloarea imobilului,

urmare a anulării licitației organizată de A.V.A.S., soldată cu vânzarea

imobilului proprietatea soților C.I. și P. către SC E.C. SRL., respectiv suma

de 209.356 dolari SUA, în echivalent în lei și dobânda legală aferentă sumei

plătită cu titlu de preț, pentru imobilului achiziționat.

Potrivit art. 2 din O.G.

nr. 9/2000, atunci când obligația este purtătoare de dobânzi fără a se indica

rata acesteia, atunci urmează a fi plătită dobânda legală, în speță fiind

datorată dobânda legală stabilită la nivelul dobânzii de referință de către B.N.R.

În acest sens și

intimata A.A.A.S. a declarat, prin întâmpinare, că este de acord să restituie

petentei suma plătită de aceasta, cu titlu de preț, pentru apartamentul

adjudecat la licitația ce a fost anulată și dobânda legală la nivelul dobânzii

de referință stabilită de B.N.R.

Cumularea dobânzilor

cu alte daune - interese este permisă numai în mod excepțional, în cazuri

expres prevăzute de lege.

În materia

întoarcerii executării, legea nu prevede vreo derogare de la dispozițiile art. 1088

C. civ. și, de altfel, un cumul al daunelor interese calculate pe baza cursului

valutar cu dobânda ar fi inechitabil.

De asemenea, cum

textul de lege face vorbire expresă doar despre restabilirea situației

anterioare executării, restituirea vizează prestațiile efective reciproce,

respectiv restituirea imobilului și a prețului achitat, pentru orice alte daune

interese urmând a se face dovada prejudiciului suportat și a legăturii de

cauzalitate dintre acesta și eventuala faptă directă ilicită săvârșită de către

creditor (A.A.A.S), în condițiile dreptului comun, pe calea unei acțiuni

separate și nu printr-o cerere de întoarcere a executării.

Pentru același

considerente, curtea a apreciat că celelalte capete de cerere, atât din cererea

principală cât și din cererea de intervenție principală, altele decât cele care

vizează întoarcerea executării, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art.

404

1

C. proc. civ., pot fi soluționate pe calea dreptului comun,

printr-o acțiune în răspundere civilă delictuală, cu administrarea

probatoriilor impuse de o astfel de acțiune și care exced cadrului procesual al

unei cereri de întoarcere a executării.

Pentru aceste

considerente, curtea de apel, față de dispozițiile art. 404

1

, art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., prin Decizia nr. 93 din 14 octombrie 2013, a admis în

parte cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației

anterioare formulată de SC E.C. SRL.

A dispus întoarcerea

executării silite și a obligat intimata A.A.A.S. București (fostă A.V.A.S.

București) la restituirea sumei de 655.972,96 lei reprezentând 491.972,48 lei

echivalentul sumei de 209.359 dolari SUA (preț imobil adjudecat) și 164.000,48

lei reprezentând dobânda legală pe perioada aprilie 2008 - iulie 2012.

A fost respinsă, ca

neîntemeiată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de C.I. și C.P.

Împotriva

susmenționatei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC E.C. SRL., pârâta A.A.A.S.

(fostă A.V.A.S.) și intervenienții C.I. și C.P., criticând-o pentru

nelegalitate.

1.

Recurenta-reclamantă SC E.C. SRL. a susținut că decizia atacată este greșită

cât privește respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata sumelor ce

reprezintă actualizarea creanței, raportat la diferențele de curs valutar.

Nu poate fi vorba în

cauză de o îmbogățire fără justă cauză, întrucât obligarea la plata

diferențelor de curs valutar reprezintă echivalentul aceleiași sume achitate cu

titlu de preț. Au precizat că prețul a fost achitat în lei, dar negocierea și

stabilirea prețului final al apartamentului în litigiu s-a făcut în dolari. Ca

urmare, în realitate au achitat, cu titlu de preț, suma de 209.356 dolari SUA,

doar depunerea fiind făcută în lei.

În fața instanței au

solicitat obligarea pârâtei la restituirea fie a sumei de 209.356 dolari SUA,

fie a echivalentului acestei sume la data plății efective (la cursul din data

plății). Ca urmare, nu solicită nicio sumă în plus față de cea achitată, fiind

de acord cu restituirea sumei achitate, de 209.356 dolari SUA, în moneda

americană sau în lei, la cursul zilei, sume ce nu pot fi considerate ca fiind

penalitate sau daune-interese.

Cât privește

obligarea pârâtei la plata dobânzilor, au susținut că nejustificat instanța a

obligat-o la plata acestora doar pentru perioada aprilie 2008-iulie 2012, în

condițiile în care sunt lipsiți de posibilitatea de a folosi suma în cauză.

Consideră că pârâta ar fi trebuit să fie obligată la plata acestor dobânzi

calculate până la data plății efective, respectiv la data restituirii sumei

achitate cu titlu de preț.

Sunt, de asemenea,

datorate și sumele solicitate cu titlu de impozite, intabulare, onorariu avocat

sau executor, achitate cu ocazia executării silite, consecința întoarcerii

executării fiind restituirea și a acestor sume de bani.

Au solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate și, în urma rejudecării cauzei,

admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la

plata tuturor sumelor solicitate prin cererea introductivă de instanță.

A.V.A.S.)a susținut, în dezvoltarea căii de atac întemeiată pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., următoarele:

- în mod greșit a

reținut instanța de fond că ar fi fost de acord cu achitarea/restituirea către

reclamantă a sumei de bani plătită de aceasta cu titlu de preț pentru

apartamentul adjudecat la licitația ce a fost anulată, ca și a dobânzii legale

acestei sume.

A susținut doar că,

în cazul admiterii cererii de întoarcere a executării silite, nu vor putea fi

acordate, concomitent, atât actualizarea sumei de 491.972,48 lei, cât și

dobânda legală.

Devalorizarea monedei

naționale produce, prin ea însăși, un prejudiciu, deprecierea creanței

producându-se în două etape: de la data exigibilității și până la pronunțarea

hotărârii, respectiv de la acest ultim moment și până la data executării

efective.

În lipsa unei clauze

contractuale de actualizare inserată în contract, debitorul este îndatorat la

echivalentul valoric al prestației la data plății efective, prețul actualizat

fiind determinat de indicele de inflație, astfel cum este acesta atestat de I.N.S.

Actualizarea creanței

are natură moratorie,deoarece prejudiciul cauzat se datorează doar întârzierii,

tocmai pentru că obligațiile bănești pot fi executate în natură întotdeauna.

Plata dobânzii legale, în cazul în care suma a fost actualizată, ar însemna o

dublă reparație, prejudiciul fiind acoperit fie de dobânda legală, fie de

diferența rezultată din actualizarea datoriei.

Cumulul celor două

tipuri de despăgubiri ar determina o îmbogățire fără justă cauză a creditorului

în prezent, dobânda legală având aptitudinea de a acoperi întregul prejudiciu

suferit de creditor, având în vedere că reflectă inflația, fiind stabilită de B.N.R.

la nivelul dobânzii de referință potrivit dispozițiilor O.G. nr. 9/2000.

În raport de aceste

considerente, au susținut că nu pot fi admise ambele capete de cerere

referitoare la actualizarea sumei și dobânda legală, motiv pentru care au

solicitat respingerea capătului de cerere referitor la acordarea sumei

reprezentând diferența de curs valutar.

- decizia curții de

apel este nelegală și pentru că între apărările pârâtei și considerentele

acestei decizii, cu privire la expunerea situației de fapt, nu există

concordanță, pârâta solicitând respingerea cererii de întoarcere a executării

silite formulată de reclamantă, iar nu restituirea sumei plătită cu titlu de

preț al imobilului adjudecat.

În mod greșit au fost

obligați la plata sumei de 6.197 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariu de avocat, întrucât reclamanta nu a făcut dovada efectuării acestora,

actele depuse în probațiune fiind ilizibile.

Au solicitat

admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul

respingerii cererii de întoarcerea executării silite formulate de reclamanta SC

E.C. SRL., ca neîntemeiată.

și C.P. au susținut, în dezvoltarea recursului lor, următoarele:

- după expunerea

istoricului cauzei, au învederat că hotărârea curții de apel nu cuprinde

motivele pe care se sprijină.

În acest sens au

învederat că hotărârea atacată nu a amintit decât în trecere de cererea de

intervenție, fără să se pronunțe asupra niciunuia dintre capetele de cerere și

fără să arate care sunt motivele pentru care a respins, în integralitatea sa,

cererea de intervenție ca nefondată, încălcând astfel obligația legală de a

arăta care sunt argumentele în susținerea soluției date, obligație esențială,

de natură a înlătura arbitrariul și a face posibilă, totodată, exercitarea

controlului judecătoresc.

Singura trimitere la

cererea de intervenție se găsește vag în partea finală a primului paragraf de

la pag. 7 a deciziei, în care instanța susține că, în opinia sa, restabilirea

situației anterioare vizează doar pretențiile reciproce, iar pentru orice alte

daune-interese este necesar a se face dovada prejudiciului suportat și a

legăturii dintre acesta și eventuala faptă ilicită a creditorului, în

condițiile dreptului comun, pe calea unei acțiuni separate și nu printr-o

cerere de întoarcere a executării silite.

Aceasta se constituie

într-o simplă afirmație, în condițiile în care nu a fost indicat vreun temei de

drept și câtă vreme cererea de intervenție fusese admisă în principiu. Instanța

nu a explicat de ce nu a procedat la judecarea capetelor de cerere privind

daunele-interese și de ce nu a creat un dosar separat care să fie judecat

distinct de cauza de față.

Prima instanță nu a

arătat nici care au fost motivele care au împiedicat-o să judece și capetele de

cerere ce vizau repararea daunelor materiale și morale cauzate de executare,

câtă vreme aceste capete de cerere erau conexe cererii principale de întoarcere

a executării silite, prejudiciul fiind cauzat în mod evident prin executarea

silită ce a fost anulată.

Deși a considerat ca

admisibilă cererea de întoarcere a executării silite, instanța de fond nu a

motivat care au fost motivele pentru care a respins primele două capete de

cerere ale cererii de intervenție care vizau exact acest aspect.

- hotărârea curții de

apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Prima instanță a interpretat

în mod restrictiv prevederile art. 401

1

C. proc. civ., susținând că,

în cazul dedus judecății, întoarcerea exercitării silite presupune doar

restituirea imobilului către debitor și restituirea prețului către adjudecator,

cu dobânda la zi.

Curtea de apel, la

rândul său, a refuzat să observe că textul legal enunțat, ce se coroborează cu

prevederile art. 998 și următoarele C. civ., nu restriționează întoarcerea

executării silite doar la restituirea imobilului și a prețului, repunerea

părților în situația anterioară presupunând nu numai readucerea imobilului în

patrimoniul lor și restituirea prețului către adjudecator, ci și restituirea

tuturor cheltuielilor pe care le-au făcut/suportat ca efect al executării

silite nelegale, precum și repararea daunelor morale.

Restituirea situației

anterioare înseamnă mai mult decât simpla restituirea a apartamentului ce a

fost executat silit în mod nelegal, prin restabilirea situației anterioare

înțelegându-se repararea tuturor daunelor cauzate de executarea silită nelegal

efectuată, numai astfel lucrurile putând fi aduse la starea existentă înainte

de momentul executării silite.

Înainte de

deposedarea de bunul proprietatea lor, acesta se prezenta într-o stare perfectă

de utilizare, pentru ca, după trei ani de nefolosință, la predare, să se

prezinte ca un apartament total nefuncțional, plin de mucegai și igrasie, cu o

parte a mobilierului și aparaturii electronice imposibil de curățat și de

nefolosit, ceea ce i-a pus în situația de a cheltui sume importante de bani

pentru a readuce bunul și dotările acestuia la starea anterioară.

Înainte de începerea

executării silite dispuneau de sume mari de bani pe care au fost nevoiți să le

cheltuie pentru mutarea și depozitarea mobilierului, precum și pentru a locui

cu chirie într-un alt apartament, astfel încât restabilirea situației

anterioare presupune și recuperarea acestor cheltuieli făcute ca efect al

executării silite nelegale.

Înainte de începerea

exercitării silite erau o familie liniștită și împlinită, iar ca urmare a acestei

executări silite, nelegal efectuate, au suferit traume fizice și psihice ale

căror efecte nu vor putea fi șterse niciodată.

Au solicitat

admiterea recursului și, în principal, modificarea sentinței în sensul

admiterii cererii de intervenție și obligării pârâtei la plata daunelor

materiale produse prin executarea silită ilegală în sumă totală de 183.123,8

lei, precum și a celor morale în cuantum de 100.000 de euro, iar, în subsidiar,

casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța

fondului să se pronunțe pe toate capetele din cererea de intervenție printr-o

hotărâre motivată în fapt și în drept.

Referitor la calea de

atac dedusă judecății, se constată următoarele:

Potrivit art. 401

1

C. proc. civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau

însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării,

prin restabilirea situației anterioare acesteia.

După ce stabilește

acest principiu, textul legal enunțat precizează, referitor la cele două forme

de executare silită, directă (în natură) și indirectă (prin echivalent), că

bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit,

iar în cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzare (executare silită

indirectă), în cazul urmăririi silite mobiliare, întoarcerea executării se va

face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare,

actualizată cu rata inflației, cu excepția situației când își găsește aplicare art.

449 C. proc. civ. (când se dovedește reaua-credință a adjudecatarului).

În toate

împrejurările în care nu mai este posibilă restabilirea situației anterioare

prin predarea bunurilor în natură, aceasta se va realiza prin echivalent,

creditorul fiind obligat să restituie numai ceea ce a dus la mărirea efectivă a

patrimoniului său. Aceasta rezultă din prezentarea explicită a conținutului

dreptului de a fi pus în situația anterioară, realizată de legiuitor în art. 404

1

alin. (3) C. proc. civ., în care se arată că „întoarcerea executării se

va face prin restituirea de către creditor a sumei realizate din vânzare,

actualizată în funcție de rata inflației”. Textul folosește cuvântul

„restituire” iar nu „despăgubire”, ceea ce duce neîndoielnic la concluzia că se

restituie atât cât s-a primit și anume „suma rezultată din vânzare”. Cu toate

acestea, pentru ca, prin trecerea timpului, în condițiile actuale, în care

valoarea banilor are un caracter fluctuant, se va proceda, în conformitate cu

dispozițiile legale enunțate, la actualizarea creanței, care în speță a fost

solicitată a fi realizată sub forma dobânzii legale (art. 1082 și 1088 C. civ.

de la 1864).

Legal s-a reținut

echivalența de schimb valutar de la momentul efectuării plății, întrucât, în

raport de situație dată, potrivit termenilor normelor legale incidente, ceea ce

urmează a se restitui este suma achitată, realizată din vânzare, la care se vor

calcula dobânzile legale aferente până la data restituirii sumei ce constituie

prețul vânzării.

Din această

perspectivă se vădește ca fiind legală și conformă normei art. 404

1

C.

proc. civ. dispoziția instanței de restituire a sumei achitată la momentul

executării silite, în prezent desființată, fiind însă necesar, în acord cu

dispozițiile art. 404

1

alin. (3) C. proc. civ., ca actualizarea

sumei menționate sub forma dobânzii legale să fie aplicată și în continuare, începând

cu luna august 2012 până la achitarea integrală a debitului, limite în care va

fi modificată decizia curții de apel, numai în acest fel acoperindu-se paguba

produsă prin lipsa de folosință a acestei sume de bani.

În contextul arătat,

al înțelesului sintagmei „restabilirea situației anterioare” care are, potrivit

celor susenunțate, un sens restrictiv, nu sunt admisibil a fi obținute pe

această cale procedurală, a întoarcerii executării silite, și pe acest temei

legal, art. 404

1

C. proc. civ., orice alte daune - astfel cum au

fost pretinse în cauză - impozite, taxe, daune materiale ori morale ci,

eventual, pe calea dreptului comun, cum legal a reținut instanța de apel.

Ca urmare, se vădesc

a nu fi fondate criticile din recursul părților vizând nelegalitatea hotărârii

sub aspectul neacordării daunelor morale ori materiale pretinse în cauză,

chestiune ce, așa cum s-a arătat mai sus, poate fi supusă analizei în

condițiile dreptului comun, pe calea unei acțiuni separate, toate aceste daune

presupunând efectuarea de verificări cât privește existența și dovada

prejudiciului cauzat, a eventualei fapte ilicite săvârșite de către creditor, a

legăturii de cauzalitate dintre acestea, respectiv a îndeplinirii condițiilor

răspunderii civile delictuale iar nu, pur și simplu, restituirea prestațiilor

efective reciproce, și anume restituirea imobilului, respectiv a prețului

achitat.

Din această

perspectivă se vădesc a nu fi fondate criticile din recursul intervenienților

privind nemotivarea hotărârii sub aspectul soluției dată cererii acestora,

instanța de apel expunând, într-o manieră clară, simplă și concisă, argumentele

ce au fundamentat hotărârea pronunțată, indicând, așa cum s-a arătat și în

prezenta hotărâre, caracterul special restrictiv al cererii de față, care nu

permite analiza și a pretențiilor solicitate de intimații-intervenienți.

Nu sunt fondate nici

criticile constând în greșita obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de

judecată efectuate de reclamanta adjudecatară în cauză, cheltuieli dovedite cu

actele depuse la dosar și în condițiile îndeplinirii cerințelor prevăzute de art.

274 C. proc. civ.

Ca urmare, și față de

cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat

de reclamantă va fi admis în limitele menționate, restul dispozițiilor sentinței

urmând a fi menținute. Celelalte recursuri declarate în cauză urmează să fie

respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC E.C. SRL împotriva Deciziei nr. 93 din 14 octombrie

2013 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o modifică în

parte, în sensul că obligă intimata A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) să plătească

recurentei SC E.C. SRL și dobânda legală corespunzătoare sumei cuprinse în

dispozitiv, începând cu luna august 2012 și, în continuare, până la achitarea

integrală a debitului.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de intervenienții C.I. și C.P. și de pârâta A.A.A.S.

împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 mai 2014.