ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1605/2014

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, petenta SC E.C. SRL. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare, în sensul obligării intimatei la plata sumei de 949.037,66 lei, constând în: - 491.972,48 lei (209.356 dolari SUA), prețul achitat la achiziționarea prin licitație a imobilului situat în București, sector 3; - 251,227,2 lei diferența de curs valutar (curs referință 1 dolari SUA = 3,55 lei); - 164.000 lei dobândă legală calculată la suma de 491.972,48 lei pentru perioada aprilie 2008 - iulie 2012; - 20.958,12 lei, impozitul anual plătit către D.I.T.L.

București; - 2.459,86 lei - cheltuieli ocazionate de intabularea imobilului: - 6.230 lei cheltuieli achitate către Asociația de proprietari; - 1.190 lei onorarii achitate către B.E.J. P.V.; - 11.000 lei - onorarii achitate către Cab. Av. L.M. În motivarea cererii, petenta a arătat că a adjudecat imobilul menționat prin procesul-verbal de licitație din 30 mai 2008, ce constituie titlu de proprietate și titlu executoriu în baza art. 74 alin. (5) și (6) din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului. Împotriva procesului verbal de licitație foștii proprietari, soții C.P. și C.I., au formulat contestație la executare prin care au solicitat anularea procesului-verbal de licitație, contestație ce a făcut obiectul Dosarului nr. 3436/2/2008, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Prin sentința comercială nr. 56 din 19 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 8506.1/2/2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 392 din 1 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosar nr. 7008/1/2011, instanța a dispus anularea tuturor formelor de executare efectuate de A.V.A.S. în legătură cu vânzarea imobilului situat în București, sector 3 pentru realizarea creanței de 446.269 dolari SUA izvorând din contractul de credit din 8 august 1994 și din contractul de garanție imobiliară autentificat din 24 octombrie 1994, începând cu somația din 7 decembrie 2006 și până la ultimul act de executare săvârșit în cauză.

A mai arătat petenta că a notificat A.V.A.S. în vederea restabilirii situației anterioare la data de 29 martie 2012 și a invitat-o și la conciliere directă în data de 28 mai 2012, însă aceasta nu a dat vreun răspuns. De asemenea, petenta a învederat că în perioada 30 mai 2008-1 februarie 2012, deși era proprietara apartamentului menționat, foștii proprietari au formulat o contestație la executare, din 2008 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, astfel încât petenta a fost îngrădită în dreptul său de proprietate, în mod abuziv, pe de o parte de către foștii proprietari, iar pe de altă parte datorită litigiilor existente între A.V.A.S. și foștii proprietari. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 404 1 și art. 402 2 C. proc.

civ. În susținere, petenta a depus înscrisuri. Prin sentința civilă nr. 2167 din 5 decembrie 2012, Tribunalul București, secția a III a civilă, a admis excepția de necompetență materială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând incidența dispozițiilor art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998. Astfel s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, Dosarul nr. 25052/3/2012 din 14 ianuarie 2013. Au fost atașate Dosarul nr. 8506.1/2/2007 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, Dosarul nr. 8506/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, Dosarul nr. 8506./2/2007 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, Dosarul nr. 3436/2/2008 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, și suplimentul la acest dosar, Dosarul nr. 3436/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, Dosarul nr. 7008/1/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

La data de 4 martie 2013 petenta a depus „precizări”, solicitând ca accesoriile (diferență curs valutar și dobândă legală) să fie actualizate până la momentul plății efective. Petenta a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul intimatei A.V.A.S. La data de 1 aprilie 2013 au formulat cerere de intervenție în interes propriu C.I. și C.P., solicitând, în temeiul art. 49 alin. (2) și următoarele C. proc. civ., coroborat cu art. 379 1 , art. 401 2 și art. 403 3 C. proc. civ., raportat la prevederile art. 998, art. 999 și art. 1000 alin. (3) C. civ., întoarcerea executării silite efectuate de A.V.A.S. asupra imobilului din București, sector 3 și repunerea părților în situația anterioară; - radierea din cartea funciară a tuturor notărilor ce au izvorât din executarea silită nelegală efectuată de A.V.A.S.

asupra imobilului în cauză; - obligarea A.V.A.S. la repararea daunelor materiale în sumă totală de 169.027,48 lei, daune produse prin executarea silită nelegală; - obligarea A.V.A.S. la plata daunelor morale în sumă de 100.000 euro, pentru suferința ce le-a fost cauzată prin executarea silită nelegală și prin evacuarea din imobil; - cheltuieli de judecată. În motivarea cererii de intervenție, petenții au arătat că sunt proprietarii imobilului asupra căruia a purtat executarea silită, imobil pe care l-au cumpărat la data de 25 februarie 1997 de la familia T.N. și T.A. și abia după 5 ani de la această dată, după ce au investit peste 50.000 dolari SUA în cumpărarea și modernizarea apartamentului, din întâmplare au aflat că vânzătorii au fost arestați, iar apartamentul este posibil să fi fost ipotecat pentru un împrumut bancar ce nu a fost achitat la termen și că acest împrumut era preluat de A.V.A.S.

Executarea silită efectuată de A.V.A.S. a fost anulată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia irevocabilă nr. 2304 din 29 iunie 2004, după care A.V.A.S. a pornit o nouă executare silită, în anul 2006, în urma căreia apartamentul a fost vândut la licitație, iar petenții au fost somați la data de 4 septembrie 2008 să evacueze imobilul, evacuarea având loc la 18 decembrie 2008, mutându-se cu chirie în regim de urgență, cheltuielile efectuate cu chiria fiind de 106.400 lei.

La data de 1 februarie 2012, prin Decizia nr. 329 din 1 februarie 2012 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7008/1/2011, a devenit irevocabilă sentința comercială nr. 56 din 19 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 8506.1/2/2007, prin care s-a dispus anularea tuturor formelor de executare și intervenienții au reintrat în posesia apartamentului, din care fuseseră evacuați, abia la data de 9 martie 2012, dată la care SC E.C. SRL. a predat de bună-voie imobilul. Drept urmare, intervenienții au apreciat că sunt în termen să solicite întoarcerea executării silite, conform art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. și obligarea A.V.A.S. la daune materiale în temeiul art. 998-999 și art. 1000 alin. (3) C. civ., pentru acțiunea în afara legii a angajaților A.V.A.S.

precum și la plata daunelor morale, ca o compensare a disconfortului psihic și fizic suferit de aceștia, pentru umilința și stresul îndurat timp îndelungat ca efect al executării silite nelegale și al evacuării forțate din imobil. La data de 29 aprilie 2013 intimata A.A.A.S. - (fostă A.V.A.S.), a formulat întâmpinare (filele 140-145) la cererea de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată. A arătat intimata că cererea intervenienților de întoarcere a executării silite este rămasă fără obiect, imobilul fiindu-le restituit acestora încă din data de 9 martie 2012, aceștia aflându-se în posesia apartamentului, după cum au arătat prin cererea de intervenție. Cât privește cererea pentru plata daunelor materiale, în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 998 - 999 C. civ.

iar, prin daunele morale pretinse pentru disconfortul suferit, suma este de natură a duce la îmbogățirea fără justă cauză a intervenienților, care nu justifică în nicio modalitate cuantumul acesteia. A fost încuviințată, pentru intervenienți, proba cu înscrisuri. La data de 3 iunie 2013, intervenienții au depus cerere de mărire a câtimii pretențiilor, de la 169.027,48 lei la 183.123,8 lei, cu titlu de daune materiale produse prin executarea silită și au depus răspuns la întâmpinarea A.A.A.S. La data de 16 septembrie 2013, intimata A.A.A.S. a formulat întâmpinare la cererea de întoarcere a executării depusă de SC E.C. SRL., solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată (filele 175-177).

Intimata a arătat că motivul pentru care consideră cererea de întoarcere a executării neîntemeiată este acela că reclamanta nu este îndreptățită să solicite, concomitent, atât actualizarea sumei de 491.972,48 lei cu diferența de curs valutar, cât și dobânda legală, cumulul celor două tipuri de despăgubiri determinând îmbogățirea fără justă cauză a creditorului, ceea ce ar însemna o dublă reparație. Apreciază intimata că dobânda legală acoperă întregul prejudiciu suferit de creditor, având în vedere că reflectă și inflația, fiind stabilită de B.N.R. la nivelul dobânzii de referință, potrivit O.G. nr. 9/2000.

De asemenea, din înscrisurile depuse de către petentă nu rezultă plata impozitelor în sumă de 20.958,12 lei și nici perioada pentru care se solicită această sumă, după cum nu se face nici dovada efectuării cheltuielilor reprezentând onorarii de avocat în sumă de 11.000 lei, chitanțele depuse în copie fiind ilizibile, fără indicarea vreunui contract de asistență juridică ce ar sta la baza emiterii lor și fără a preciza obiectul reprezentării sau eventualul dosar de instanță ce ar fi făcut necesară reprezentarea juridică. Răspunsul A.A.A.S. la interogatoriul luat de către petenta SC E. SA, a fost depus la data de 1 aprilie 2013 (fila 129). Curtea, analizând actele și lucrările dosarului a constatat următoarele: Prin sentința comercială nr. 26 din 19 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, au fost admise contestațiile la executare formulate de C.I.

și C.P., în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. (în prezent A.A.A.S) și cu intimata adjudecatară SC E.C. SRL. Au fost anulate toate formele de executare săvârșite de A.V.A.S. în legătură cu vânzarea apartamentului situat în București, sector 3, pentru realizarea creanței de 446.269 dolari SUA izvorâtă din contractul de credit din 8 august 1994 și din contractul de garanție imobiliară autentificat din 24 octombrie 1994, începând cu somația din 7 decembrie 2006 și până la ultimul act de executare. Sentința a rămas irevocabilă, urmare a respingerii recursului declarat de către A.V.A.S., prin Decizia nr. 329 din 1 februarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 7008/1/2011.

La data de 9 martie 2012, adjudecatarul imobilului, SC E.C. SRL., a restituit foștilor proprietari, C.P. și C.I., apartamentul situat în București, sector 3, potrivit procesului-verbal de predare-primire încheiat între aceștia (fila 132), înscris depus de către intervenienții proprietari în probatoriu. Potrivit dispozițiilor art. 404 1 C. proc. civ. „(1) În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare. (2) Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit”. În speță, așa cum s-a arătat, adjudecatarul imobilului executat silit de către A.V.A.S., petenta SC E.C.

SRL., a restituit bunul imobil foștilor proprietari, intervenienții C.I. și C.P., astfel încât, sub acest aspect, întoarcerea executării a fost săvârșită, cererea de intervenție în interes propriu formulată de către C.I. și C.P. fiind fără obiect. Cum întoarcerea executării se face prin restabilirea situației anterioare, rezultă că intimata A.V.A.S. trebuie să restituie adjudecatarului SC E.C. SRL. contravaloarea imobilului, urmare a anulării licitației organizată de A.V.A.S., soldată cu vânzarea imobilului proprietatea soților C.I. și P. către SC E.C. SRL., respectiv suma de 209.356 dolari SUA, în echivalent în lei și dobânda legală aferentă sumei plătită cu titlu de preț, pentru imobilului achiziționat.

Potrivit art. 2 din O.G. nr. 9/2000, atunci când obligația este purtătoare de dobânzi fără a se indica rata acesteia, atunci urmează a fi plătită dobânda legală, în speță fiind datorată dobânda legală stabilită la nivelul dobânzii de referință de către B.N.R. În acest sens și intimata A.A.A.S. a declarat, prin întâmpinare, că este de acord să restituie petentei suma plătită de aceasta, cu titlu de preț, pentru apartamentul adjudecat la licitația ce a fost anulată și dobânda legală la nivelul dobânzii de referință stabilită de B.N.R. Cumularea dobânzilor cu alte daune - interese este permisă numai în mod excepțional, în cazuri expres prevăzute de lege. În materia întoarcerii executării, legea nu prevede vreo derogare de la dispozițiile art. 1088 C. civ.

și, de altfel, un cumul al daunelor interese calculate pe baza cursului valutar cu dobânda ar fi inechitabil. De asemenea, cum textul de lege face vorbire expresă doar despre restabilirea situației anterioare executării, restituirea vizează prestațiile efective reciproce, respectiv restituirea imobilului și a prețului achitat, pentru orice alte daune interese urmând a se face dovada prejudiciului suportat și a legăturii de cauzalitate dintre acesta și eventuala faptă directă ilicită săvârșită de către creditor (A.A.A.S), în condițiile dreptului comun, pe calea unei acțiuni separate și nu printr-o cerere de întoarcere a executării. Pentru același considerente, curtea a apreciat că celelalte capete de cerere, atât din cererea principală cât și din cererea de intervenție principală, altele decât cele care vizează întoarcerea executării, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 404 1 C. proc.

civ., pot fi soluționate pe calea dreptului comun, printr-o acțiune în răspundere civilă delictuală, cu administrarea probatoriilor impuse de o astfel de acțiune și care exced cadrului procesual al unei cereri de întoarcere a executării. Pentru aceste considerente, curtea de apel, față de dispozițiile art. 404 1 , art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., prin Decizia nr. 93 din 14 octombrie 2013, a admis în parte cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare formulată de SC E.C. SRL. A dispus întoarcerea executării silite și a obligat intimata A.A.A.S. București (fostă A.V.A.S. București) la restituirea sumei de 655.972,96 lei reprezentând 491.972,48 lei echivalentul sumei de 209.359 dolari SUA (preț imobil adjudecat) și 164.000,48 lei reprezentând dobânda legală pe perioada aprilie 2008 - iulie 2012. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de C.I.

și C.P. Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC E.C. SRL., pârâta A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) și intervenienții C.I. și C.P., criticând-o pentru nelegalitate. 1. Recurenta-reclamantă SC E.C. SRL. a susținut că decizia atacată este greșită cât privește respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata sumelor ce reprezintă actualizarea creanței, raportat la diferențele de curs valutar. Nu poate fi vorba în cauză de o îmbogățire fără justă cauză, întrucât obligarea la plata diferențelor de curs valutar reprezintă echivalentul aceleiași sume achitate cu titlu de preț. Au precizat că prețul a fost achitat în lei, dar negocierea și stabilirea prețului final al apartamentului în litigiu s-a făcut în dolari.

Ca urmare, în realitate au achitat, cu titlu de preț, suma de 209.356 dolari SUA, doar depunerea fiind făcută în lei. În fața instanței au solicitat obligarea pârâtei la restituirea fie a sumei de 209.356 dolari SUA, fie a echivalentului acestei sume la data plății efective (la cursul din data plății). Ca urmare, nu solicită nicio sumă în plus față de cea achitată, fiind de acord cu restituirea sumei achitate, de 209.356 dolari SUA, în moneda americană sau în lei, la cursul zilei, sume ce nu pot fi considerate ca fiind penalitate sau daune-interese. Cât privește obligarea pârâtei la plata dobânzilor, au susținut că nejustificat instanța a obligat-o la plata acestora doar pentru perioada aprilie 2008-iulie 2012, în condițiile în care sunt lipsiți de posibilitatea de a folosi suma în cauză.

Consideră că pârâta ar fi trebuit să fie obligată la plata acestor dobânzi calculate până la data plății efective, respectiv la data restituirii sumei achitate cu titlu de preț. Sunt, de asemenea, datorate și sumele solicitate cu titlu de impozite, intabulare, onorariu avocat sau executor, achitate cu ocazia executării silite, consecința întoarcerii executării fiind restituirea și a acestor sume de bani. Au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata tuturor sumelor solicitate prin cererea introductivă de instanță. 2. Pârâta A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.)a susținut, în dezvoltarea căii de atac întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., următoarele: - în mod greșit a reținut instanța de fond că ar fi fost de acord cu achitarea/restituirea către reclamantă a sumei de bani plătită de aceasta cu titlu de preț pentru apartamentul adjudecat la licitația ce a fost anulată, ca și a dobânzii legale acestei sume. A susținut doar că, în cazul admiterii cererii de întoarcere a executării silite, nu vor putea fi acordate, concomitent, atât actualizarea sumei de 491.972,48 lei, cât și dobânda legală. Devalorizarea monedei naționale produce, prin ea însăși, un prejudiciu, deprecierea creanței producându-se în două etape: de la data exigibilității și până la pronunțarea hotărârii, respectiv de la acest ultim moment și până la data executării efective.

În lipsa unei clauze contractuale de actualizare inserată în contract, debitorul este îndatorat la echivalentul valoric al prestației la data plății efective, prețul actualizat fiind determinat de indicele de inflație, astfel cum este acesta atestat de I.N.S. Actualizarea creanței are natură moratorie,deoarece prejudiciul cauzat se datorează doar întârzierii, tocmai pentru că obligațiile bănești pot fi executate în natură întotdeauna. Plata dobânzii legale, în cazul în care suma a fost actualizată, ar însemna o dublă reparație, prejudiciul fiind acoperit fie de dobânda legală, fie de diferența rezultată din actualizarea datoriei. Cumulul celor două tipuri de despăgubiri ar determina o îmbogățire fără justă cauză a creditorului în prezent, dobânda legală având aptitudinea de a acoperi întregul prejudiciu suferit de creditor, având în vedere că reflectă inflația, fiind stabilită de B.N.R.

la nivelul dobânzii de referință potrivit dispozițiilor O.G. nr. 9/2000. În raport de aceste considerente, au susținut că nu pot fi admise ambele capete de cerere referitoare la actualizarea sumei și dobânda legală, motiv pentru care au solicitat respingerea capătului de cerere referitor la acordarea sumei reprezentând diferența de curs valutar. - decizia curții de apel este nelegală și pentru că între apărările pârâtei și considerentele acestei decizii, cu privire la expunerea situației de fapt, nu există concordanță, pârâta solicitând respingerea cererii de întoarcere a executării silite formulată de reclamantă, iar nu restituirea sumei plătită cu titlu de preț al imobilului adjudecat. În mod greșit au fost obligați la plata sumei de 6.197 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, întrucât reclamanta nu a făcut dovada efectuării acestora, actele depuse în probațiune fiind ilizibile.

Au solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul respingerii cererii de întoarcerea executării silite formulate de reclamanta SC E.C. SRL., ca neîntemeiată. 3. Intervenienții C.I. și C.P. au susținut, în dezvoltarea recursului lor, următoarele: - după expunerea istoricului cauzei, au învederat că hotărârea curții de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină. În acest sens au învederat că hotărârea atacată nu a amintit decât în trecere de cererea de intervenție, fără să se pronunțe asupra niciunuia dintre capetele de cerere și fără să arate care sunt motivele pentru care a respins, în integralitatea sa, cererea de intervenție ca nefondată, încălcând astfel obligația legală de a arăta care sunt argumentele în susținerea soluției date, obligație esențială, de natură a înlătura arbitrariul și a face posibilă, totodată, exercitarea controlului judecătoresc.

Singura trimitere la cererea de intervenție se găsește vag în partea finală a primului paragraf de la pag. 7 a deciziei, în care instanța susține că, în opinia sa, restabilirea situației anterioare vizează doar pretențiile reciproce, iar pentru orice alte daune-interese este necesar a se face dovada prejudiciului suportat și a legăturii dintre acesta și eventuala faptă ilicită a creditorului, în condițiile dreptului comun, pe calea unei acțiuni separate și nu printr-o cerere de întoarcere a executării silite. Aceasta se constituie într-o simplă afirmație, în condițiile în care nu a fost indicat vreun temei de drept și câtă vreme cererea de intervenție fusese admisă în principiu. Instanța nu a explicat de ce nu a procedat la judecarea capetelor de cerere privind daunele-interese și de ce nu a creat un dosar separat care să fie judecat distinct de cauza de față.

Prima instanță nu a arătat nici care au fost motivele care au împiedicat-o să judece și capetele de cerere ce vizau repararea daunelor materiale și morale cauzate de executare, câtă vreme aceste capete de cerere erau conexe cererii principale de întoarcere a executării silite, prejudiciul fiind cauzat în mod evident prin executarea silită ce a fost anulată. Deși a considerat ca admisibilă cererea de întoarcere a executării silite, instanța de fond nu a motivat care au fost motivele pentru care a respins primele două capete de cerere ale cererii de intervenție care vizau exact acest aspect. - hotărârea curții de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Prima instanță a interpretat în mod restrictiv prevederile art. 401 1 C. proc.

civ., susținând că, în cazul dedus judecății, întoarcerea exercitării silite presupune doar restituirea imobilului către debitor și restituirea prețului către adjudecator, cu dobânda la zi. Curtea de apel, la rândul său, a refuzat să observe că textul legal enunțat, ce se coroborează cu prevederile art. 998 și următoarele C. civ., nu restriționează întoarcerea executării silite doar la restituirea imobilului și a prețului, repunerea părților în situația anterioară presupunând nu numai readucerea imobilului în patrimoniul lor și restituirea prețului către adjudecator, ci și restituirea tuturor cheltuielilor pe care le-au făcut/suportat ca efect al executării silite nelegale, precum și repararea daunelor morale.

Restituirea situației anterioare înseamnă mai mult decât simpla restituirea a apartamentului ce a fost executat silit în mod nelegal, prin restabilirea situației anterioare înțelegându-se repararea tuturor daunelor cauzate de executarea silită nelegal efectuată, numai astfel lucrurile putând fi aduse la starea existentă înainte de momentul executării silite. Înainte de deposedarea de bunul proprietatea lor, acesta se prezenta într-o stare perfectă de utilizare, pentru ca, după trei ani de nefolosință, la predare, să se prezinte ca un apartament total nefuncțional, plin de mucegai și igrasie, cu o parte a mobilierului și aparaturii electronice imposibil de curățat și de nefolosit, ceea ce i-a pus în situația de a cheltui sume importante de bani pentru a readuce bunul și dotările acestuia la starea anterioară.

Înainte de începerea executării silite dispuneau de sume mari de bani pe care au fost nevoiți să le cheltuie pentru mutarea și depozitarea mobilierului, precum și pentru a locui cu chirie într-un alt apartament, astfel încât restabilirea situației anterioare presupune și recuperarea acestor cheltuieli făcute ca efect al executării silite nelegale. Înainte de începerea exercitării silite erau o familie liniștită și împlinită, iar ca urmare a acestei executări silite, nelegal efectuate, au suferit traume fizice și psihice ale căror efecte nu vor putea fi șterse niciodată.

Au solicitat admiterea recursului și, în principal, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de intervenție și obligării pârâtei la plata daunelor materiale produse prin executarea silită ilegală în sumă totală de 183.123,8 lei, precum și a celor morale în cuantum de 100.000 de euro, iar, în subsidiar, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța fondului să se pronunțe pe toate capetele din cererea de intervenție printr-o hotărâre motivată în fapt și în drept. Referitor la calea de atac dedusă judecății, se constată următoarele: Potrivit art. 401 1 C. proc. civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

După ce stabilește acest principiu, textul legal enunțat precizează, referitor la cele două forme de executare silită, directă (în natură) și indirectă (prin echivalent), că bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, iar în cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzare (executare silită indirectă), în cazul urmăririi silite mobiliare, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată cu rata inflației, cu excepția situației când își găsește aplicare art. 449 C. proc. civ. (când se dovedește reaua-credință a adjudecatarului). În toate împrejurările în care nu mai este posibilă restabilirea situației anterioare prin predarea bunurilor în natură, aceasta se va realiza prin echivalent, creditorul fiind obligat să restituie numai ceea ce a dus la mărirea efectivă a patrimoniului său.

Aceasta rezultă din prezentarea explicită a conținutului dreptului de a fi pus în situația anterioară, realizată de legiuitor în art. 404 1 alin. (3) C. proc. civ., în care se arată că „întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei realizate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației”. Textul folosește cuvântul „restituire” iar nu „despăgubire”, ceea ce duce neîndoielnic la concluzia că se restituie atât cât s-a primit și anume „suma rezultată din vânzare”. Cu toate acestea, pentru ca, prin trecerea timpului, în condițiile actuale, în care valoarea banilor are un caracter fluctuant, se va proceda, în conformitate cu dispozițiile legale enunțate, la actualizarea creanței, care în speță a fost solicitată a fi realizată sub forma dobânzii legale (art. 1082 și 1088 C. civ.

de la 1864). Legal s-a reținut echivalența de schimb valutar de la momentul efectuării plății, întrucât, în raport de situație dată, potrivit termenilor normelor legale incidente, ceea ce urmează a se restitui este suma achitată, realizată din vânzare, la care se vor calcula dobânzile legale aferente până la data restituirii sumei ce constituie prețul vânzării. Din această perspectivă se vădește ca fiind legală și conformă normei art. 404 1 C. proc. civ. dispoziția instanței de restituire a sumei achitată la momentul executării silite, în prezent desființată, fiind însă necesar, în acord cu dispozițiile art. 404 1 alin. (3) C. proc. civ., ca actualizarea sumei menționate sub forma dobânzii legale să fie aplicată și în continuare, începând cu luna august 2012 până la achitarea integrală a debitului, limite în care va fi modificată decizia curții de apel, numai în acest fel acoperindu-se paguba produsă prin lipsa de folosință a acestei sume de bani.

În contextul arătat, al înțelesului sintagmei „restabilirea situației anterioare” care are, potrivit celor susenunțate, un sens restrictiv, nu sunt admisibil a fi obținute pe această cale procedurală, a întoarcerii executării silite, și pe acest temei legal, art. 404 1 C. proc. civ., orice alte daune - astfel cum au fost pretinse în cauză - impozite, taxe, daune materiale ori morale ci, eventual, pe calea dreptului comun, cum legal a reținut instanța de apel.

Ca urmare, se vădesc a nu fi fondate criticile din recursul părților vizând nelegalitatea hotărârii sub aspectul neacordării daunelor morale ori materiale pretinse în cauză, chestiune ce, așa cum s-a arătat mai sus, poate fi supusă analizei în condițiile dreptului comun, pe calea unei acțiuni separate, toate aceste daune presupunând efectuarea de verificări cât privește existența și dovada prejudiciului cauzat, a eventualei fapte ilicite săvârșite de către creditor, a legăturii de cauzalitate dintre acestea, respectiv a îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale iar nu, pur și simplu, restituirea prestațiilor efective reciproce, și anume restituirea imobilului, respectiv a prețului achitat.

Din această perspectivă se vădesc a nu fi fondate criticile din recursul intervenienților privind nemotivarea hotărârii sub aspectul soluției dată cererii acestora, instanța de apel expunând, într-o manieră clară, simplă și concisă, argumentele ce au fundamentat hotărârea pronunțată, indicând, așa cum s-a arătat și în prezenta hotărâre, caracterul special restrictiv al cererii de față, care nu permite analiza și a pretențiilor solicitate de intimații-intervenienți. Nu sunt fondate nici criticile constând în greșita obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta adjudecatară în cauză, cheltuieli dovedite cu actele depuse la dosar și în condițiile îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 274 C. proc.

civ. Ca urmare, și față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă va fi admis în limitele menționate, restul dispozițiilor sentinței urmând a fi menținute. Celelalte recursuri declarate în cauză urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC E.C. SRL împotriva Deciziei nr. 93 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă intimata A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) să plătească recurentei SC E.C. SRL și dobânda legală corespunzătoare sumei cuprinse în dispozitiv, începând cu luna august 2012 și, în continuare, până la achitarea integrală a debitului. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de intervenienții C.I. și C.P. și de pârâta A.A.A.S. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2014.