ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 761/2013

Asupra cererii de

revizuire de față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 392 din 18 mai 2012,

Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, a respins recursul declarat de pârâta

SC F. SA TIMIȘOARA, împotriva Sentinței civile nr. 3657 din 13 februarie 2012,

pronunțată de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu reclamanta SC V. SRL

Timișoara și cu pârâta SC S.V. SRL TIMIȘOARA.

Judecătoria Timișoara

prin Sentința civilă nr. 3657 din 13 februarie 2012, a admis acțiunea formulată

de reclamanta SC V. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC F. SA Timișoara și SC

S.V. SRL Timișoara, și în consecință a dispus rectificarea CF nr. x, nr.

Cadastral y Timișoara în sensul radierii dreptului de proprietate asupra

construcțiilor înscrise în favoarea pârâtei SC S.V. SRL Timișoara și al

reclamantei SC V. SRL de sub B5 și respectiv B6 și reînscrierea dreptului de

proprietate asupra construcțiilor în favoarea pârâtei SC F. SRL.

S-a constatat că la

data de 31 mai 2001 între SC F. în calitate de vânzător și SC V. , în calitate

de cumpărător a intervenit o convenție intitulată contract de vânzare-cumpărare

prin care pârâta a înstrăinat imobilul înscris în CF x, nr. cadastral y

Timișoara, situat în Timișoara, str. N.T. constând în Fabrica de Gheață compusă

din clădire, curte și anexe pentru prețul de 850.000.000 lei vechi + TVA,

urmând ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire

la imobilul sus-menționat. S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate

asupra imobilului mai sus-identificat în favoarea reclamantei cu titlu de

cumpărare și au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 5.500

RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

SC F. SA TIMIȘOARA,

prin cerea înregistrată la data de 15 iunie 2012, pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a solicitat revizuirea Deciziei nr.

392 din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă,

întrucât este contrară Deciziei nr. 2426 din 19 iunie 2007 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în temeiul dispozițiilor art.

322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de revizuire, se arată că cele două hotărâri sunt contradictorii, întrucât

îndeplinesc cerințele art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., fiind

contradictorii, pronunțate în una și aceiași pricină, între aceleași părți,

având aceiași calitate, ignorând instituția puterii lucrului judecat.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata SC V. SRL Timișoara, a solicitat respingerea cererii

de revizuire ca inadmisibilă, întrucât nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct.

7 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 2426

din 19 iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

admis recursurile declarate de reclamanții S.M.A. și S.M.I. și de pârâta SC F.

SA Timișoara împotriva Deciziei nr. 128/C/2006-A din 24 octombrie 2006 a Curții

de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, pe

care a modificat-o în sensul că a admis apelurile declarate de aceleași părți

împotriva Sentinței nr. 118 din 22 martie 2006 a Tribunalului Bihor, secția

comercială și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în tot în

sensul că a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare din 1 iulie 2001 încheiat cu SC F. SA Timișoara și SC V. SRL

Timișoara, precum și contractului din 10 mai 2002 încheiat între SC V. SRL

Timișoara și SC D. SRL Timișoara.

Înalta Curte

examinând Decizia nr. 392 din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș,

secția a II-a civilă, din perspectiva condițiilor de admisibilitate a cererii

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., constată că cererea este inadmisibilă pentru motivele ce urmează a fi

expuse.

Art. 322 alin. (1) C.

proc. civ. stabilește condițiile generale de admisibilitate a unei cereri de

revizuire și anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri

pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri, bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența

unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice

(contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare

diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al

doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau,

dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea

reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o

constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de

lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar

având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea

hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează

de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată

de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea

ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Astfel, în lumina

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o

instanță de recurs se poate cere și poate fi făcută doar în situația în care

această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute

de art. 322 pct. 1 - 9 C. proc. civ. ar fi invocate în motivarea respectivei

cereri de revizuire.

Prin urmare, din

textul de lege anterior evocat rezultă că prima condiție pe care trebuie să o

îndeplinească hotărârea pentru admisibilitatea oricărei cereri de revizuire a

unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs este aceea ca hotărârea

respectivă să evoce fondul pricinii.

Legiuitorul a impus

condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie

stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de

judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de

fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă

dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până

în acel moment.

O astfel de situație

nu se întâlnește în cazul de față, când instanța de recurs a respins recursul,

ca nefondat, fără a pronunța ea însăși o hotărâre asupra fondului cererii, ci

numai a analizat motivele de casare invocate de recurent, or, hotărârea prin

care recursul a fost respins, fără a se evoca fondul cauzei, menținându-se,

implicit, situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost

recurată, nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire.

În consecință,

respingând ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F. SA TIMIȘOARA,

împotriva Sentinței civile nr. 3657 din 13 februarie 2012, pronunțată de

Judecătoria Timișoara, se constată că Decizia civilă nr. 392 din 18 mai 2012,

dată în recurs de Tribunalul Timiș, nu întrunește condiția cerută de art. 322

alin. (1) C. proc. civ., situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată

cu revizuire, în această ipoteză calea de atac extraordinară fiind

inadmisibilă.

Chiar dacă s-ar trece

peste condițiile generale de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) C.

proc. civ., se reține că în speță nu sunt îndeplinite nici condițiile specifice

reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât în cazul celor două hotărâri

pretins contradictorii, nu există autoritate de lucru judecat, ele poartă

asupra unor pricini diferite ca obiect și cauză, între persoane diferite,

lipsind tripla identitate prevăzută de lege.

Față de

considerentele anterior expuse, Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra

cărora poartă cererea de revizuire de față nu se înscriu în ipoteza legală

reglementată de art. 322 alin. (1) și art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va

respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuenta SC F. SA Timișoara împotriva Deciziei nr. 392

din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 26 februarie 2013.

Procesat de GGC - AA