ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 761/2013

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 392 din 18 mai 2012, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, a respins recursul declarat de pârâta SC F. SA TIMIȘOARA, împotriva Sentinței civile nr. 3657 din 13 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu reclamanta SC V. SRL Timișoara și cu pârâta SC S.V. SRL TIMIȘOARA. Judecătoria Timișoara prin Sentința civilă nr. 3657 din 13 februarie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC V. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC F. SA Timișoara și SC S.V. SRL Timișoara, și în consecință a dispus rectificarea CF nr. x, nr. Cadastral y Timișoara în sensul radierii dreptului de proprietate asupra construcțiilor înscrise în favoarea pârâtei SC S.V.

SRL Timișoara și al reclamantei SC V. SRL de sub B5 și respectiv B6 și reînscrierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor în favoarea pârâtei SC F. SRL. S-a constatat că la data de 31 mai 2001 între SC F. în calitate de vânzător și SC V. , în calitate de cumpărător a intervenit o convenție intitulată contract de vânzare-cumpărare prin care pârâta a înstrăinat imobilul înscris în CF x, nr. cadastral y Timișoara, situat în Timișoara, str. N.T. constând în Fabrica de Gheață compusă din clădire, curte și anexe pentru prețul de 850.000.000 lei vechi + TVA, urmând ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul sus-menționat. S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus-identificat în favoarea reclamantei cu titlu de cumpărare și au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 5.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

SC F. SA TIMIȘOARA, prin cerea înregistrată la data de 15 iunie 2012, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a solicitat revizuirea Deciziei nr. 392 din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, întrucât este contrară Deciziei nr. 2426 din 19 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire, se arată că cele două hotărâri sunt contradictorii, întrucât îndeplinesc cerințele art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., fiind contradictorii, pronunțate în una și aceiași pricină, între aceleași părți, având aceiași calitate, ignorând instituția puterii lucrului judecat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata SC V. SRL Timișoara, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 2426 din 19 iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursurile declarate de reclamanții S.M.A. și S.M.I.

și de pârâta SC F. SA Timișoara împotriva Deciziei nr. 128/C/2006-A din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, pe care a modificat-o în sensul că a admis apelurile declarate de aceleași părți împotriva Sentinței nr. 118 din 22 martie 2006 a Tribunalului Bihor, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 1 iulie 2001 încheiat cu SC F. SA Timișoara și SC V. SRL Timișoara, precum și contractului din 10 mai 2002 încheiat între SC V. SRL Timișoara și SC D. SRL Timișoara. Înalta Curte examinând Decizia nr. 392 din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, din perspectiva condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., constată că cererea este inadmisibilă pentru motivele ce urmează a fi expuse. Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. stabilește condițiile generale de admisibilitate a unei cereri de revizuire și anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Astfel, în lumina dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere și poate fi făcută doar în situația în care această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de revizuire. Prin urmare, din textul de lege anterior evocat rezultă că prima condiție pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea pentru admisibilitatea oricărei cereri de revizuire a unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs este aceea ca hotărârea respectivă să evoce fondul pricinii. Legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de situație nu se întâlnește în cazul de față, când instanța de recurs a respins recursul, ca nefondat, fără a pronunța ea însăși o hotărâre asupra fondului cererii, ci numai a analizat motivele de casare invocate de recurent, or, hotărârea prin care recursul a fost respins, fără a se evoca fondul cauzei, menținându-se, implicit, situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost recurată, nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire. În consecință, respingând ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F. SA TIMIȘOARA, împotriva Sentinței civile nr. 3657 din 13 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, se constată că Decizia civilă nr. 392 din 18 mai 2012, dată în recurs de Tribunalul Timiș, nu întrunește condiția cerută de art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire, în această ipoteză calea de atac extraordinară fiind inadmisibilă. Chiar dacă s-ar trece peste condițiile generale de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se reține că în speță nu sunt îndeplinite nici condițiile specifice reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât în cazul celor două hotărâri pretins contradictorii, nu există autoritate de lucru judecat, ele poartă asupra unor pricini diferite ca obiect și cauză, între persoane diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege. Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de față nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 322 alin. (1) și art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC F. SA Timișoara împotriva Deciziei nr. 392 din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 februarie 2013. Procesat de GGC - AA