ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3816/2013

Asupra recursurilor de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 9999/30/2008, reclamantul C.V.M. a chemat în judecată pe pârâții SC B.T. SA, S.S., R.P.M. și T.G., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a licitației organizate la data de 30 noiembrie 2002 și a procesului - verbal nr. din 30 noiembrie 2002; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare din 30 noiembrie 2002 și a actelor adiționale la acesta cu nr. 389 din 09 decembrie 2002 din data de 17 decembrie 2002; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare din 17 decembrie 2002 încheiat la B.N.P.

- S.D.N.N.; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 31 martie 2006 la B.N.P. - D.G.C.; să se restabilească situația anterioară a actelor nule în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților nr. 2, 3 și 4 și reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei 1 în CF Timișoara. Prin sentința civilă nr. 587 din 16 iunie 2009 a fost admisă acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a licitației organizate în 30 noiembrie 2002 și a procesului - verbal de licitație; s-a constatat nulitatea absolută a tuturor contractelor de vânzare - cumpărare indicate în cererea de chemare în judecată; s-a dispus restabilirea situației anterioare actelor nule, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților persoane fizice și înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei SC B.T.

SA în CF Timișoara. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții persoane fizice iar prin decizia civilă nr. 61/ A din 29 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, s-au admis apelurile, s-a desființat hotărârea apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.V.M., iar prin decizia nr. 3141 din 06 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a fost respins recursul ca nefondat. Cauza a fost reînregistrară pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 9999/30/2008. Prin sentința civilă nr. 80/ PI/ COM din 08 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.V.M., în contradictoriu cu pârâții SC B.T.

SA, S.S., R.P.M. și T.G., având ca obiect constatare nulitate absolută. S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare din 09 decembrie 2002, sub aspectul dobândirii de către pârâtul S.S. a dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. topo. x, cu suprafața de 1870 mp, înscris în CF Timișoara. S-a constatat nulitatea absolută parțială a actului adițional din 17 decembrie 2002 la contractul de vânzare-cumpărare din 9 decembrie 2002, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 17 decembrie 2002 la B.N.P. - S.D.N.N., sub aspectul dobândirii de către pârâtul R.P.M. a dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. topo. x, cu suprafața de 1870 mp, înscris în CF. Timișoara.

S-a dispus restabilirea situației anterioare, în sensul înscrierii dreptului de proprietate al SC B.T. SA, ca și succesoare în drepturile SC P. SA, asupra terenului cu nr. topo. x, cu suprafața de 1870 mp, înscris în CF. Timișoara. S-a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată. A fost obligat reclamantul să-i achite pârâtului T.G. suma de 7.074 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că SC B.T. SA este succesoarea în drepturi a SC P. SA, pe care a absorbit-o printr-o operațiune de fuziune. Reclamantul C.V.M. este acționarul majoritar al SC B.T. SA, având o cotă de participare la beneficii și pierderi de 80,68%. Acesta este îndreptățit să introducă o acțiune prin care să se constate nulitatea absolută a unor acte juridice încheiate de către SC P. SA, care a transmis toate drepturile și obligațiile sale către SC B.T.

SA, întrucât o eventuală admitere a unei asemenea acțiuni ar aduce în patrimoniul societății la care este acționar majoritar bunurile care au constituit obiectul acelor acte juridice. Prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a SC P. SA din data de 18 octombrie 2002 s-a aprobat vânzarea activului - corp clădire veche P+2 front stradal Pasteur Timișoara str. Ialomița, prin licitație deschisă cu strigare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 133/1999 și Legii nr. 137/2002. Ofertanții acceptați la licitație au fost: pârâtul S.S., A.S., SC G.E.F.F. SRL și M.C.C. În procesul-verbal de desfășurare a licitației din data de 30 noiembrie 2002 ora 12 se arată faptul că a fost declarat adjudecatar pârâtul S.S.

la prețul de 5,7 miliarde de lei ROL + TVA, respectiv 203.413 euro. Se menționează că semnarea contractului urma să aibă loc în termen de 10 zile calendaristice, adică până în data de 10 decembrie 2002. Între SC P. SA, în calitate de vânzătoare și pârâtul S.S., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 9 februarie 2002, având ca obiect bunul imobil corp clădire veche P+2 front stradal str. Pasteur, conform anexei 1, 2, 3, situat în Timișoara, str. Ialomița, cu terenul aferent în suprafață de 1870 mp, conform C.F., prețul convenit fiind de 5,7 miliarde lei ROL, la care s-a adăugat TVA de 1,083 miliarde lei ROL, în total 6,783 miliarde lei ROL. Prin actul adițional încheiat la data de 17 decembrie 2002 la contractul de vânzare-cumpărare menționat se arată că „adjudecatarul S.S.

preia în proprietate, în temeiul procesului-verbal de licitație bunul imobil corp clădire veche P+2 front stradal, str. Pasteur, conform anexei nr. 1, 2, 3, iar terenul în suprafață de 1870 mp, cu vecinătățile indicate în contractul de vânzare-cumpărare, trec în proprietatea numitului R.P.M. domiciliat în Germania - cetățean român ” . Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 17 decembrie 2002 la B.N.P. - S.D.N.N., SC P. SA i-a vândut pârâtului S.S. dreptul de proprietate asupra construcțiilor și pârâtului R.P.M. dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. topo. x, cu suprafața de 1870 mp, înscris în C.F. Timișoara. Ulterior, între pârâtul S.S., în calitate de vânzător și pârâtul T.G., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 31 martie 2006 la B.N.P.

- D.G.C., având ca obiect cota de Va din construcțiile edificate pe terenul cu nr. topo. x, cu suprafața de 1870 mp, înscris în C.F. Timișoara, aflat în proprietatea pârâtului R.P.M. Prin sentința civilă nr. 11/ CC din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 2979.1/30/2007, definitivă și irevocabilă prin neapelare, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.V.M. în contradictoriu cu pârâta SC B.T. SA și s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 18 octombrie 2002 a SC P. SA Timișoara, absorbită în SC B.T. SA Reclamantul a invocat mai multe motive care, în aprecierea sa, au atras nulitatea absolută a acestor contracte și care urmează să fie analizate.

Prima instanță nu a reținut, așa cum a susținut reclamantul, că declararea ca fiind nulă absolut a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 18 octombrie 2002 a SC P. SA Timișoara prin sentința civilă nr. 11/ CC din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș a atras nulitatea absolută a tuturor actelor juridice subsecvente, conform principiului „quod nullum est, nullum producit effectum”. Este adevărat că hotărârea menționată se bucură de putere de lucru judecat, fiind obligatorie și opozabilă față de toate subiectele de drept. Totuși, este relevant faptul că ea a fost dată într-un litigiu purtat între acționarul majoritar al unei societăți pe acțiuni și aceasta din urmă, iar acest aspect nu poate fi ignorat atunci când se analizează valabilitatea actelor subsecvente.

Nu se poate reține că anularea unei hotărâri a adunării generale a acționarilor unei societăți comerciale din cauza încălcării dispozițiilor legale privitoare la convocare echivalează cu lipsa consimțământului societății la încheierea actelor juridice dispuse prin hotărârea respectivă. Nu s-a dovedit că SC P. SA nu ar fi încheiat acele acte prin reprezentanții săi legali, că ar fi fost viciat consimțământul acestora, sau alte motive care să înlăture valabilitatea consimțământului societății. Interpretarea dată de reclamant ar aduce o gravă atingere principiului securității juridice, precum și principiului respectării drepturilor terților de bună-credință, întrucât în această modalitate ar putea fi desființate foarte multe acte juridice încheiat în mod valabil.

În acest sens, potrivit art. 55 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în raporturile cu terții, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă acestea, prin actele încheiate, depășesc puterile acordate de lege pentru realizarea obiectului de activitate al societății, în afară de cazul în care se dovedește că terții cunoșteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea acestora; publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singură, dovada cunoașterii. Conform art. 59 alin. (1), (2) din același act normativ, declararea nulității societății nu aduce atingere actelor încheiate în numele său; nici societatea și nici asociații nu pot opune terților de bună-credință nulitatea societății.

Or, dacă protecția terților de bună-credință este asigurată de către legiuitor în situația unei societăți comerciale nule, cu atât mai mult această regulă trebuie respectată în situația unor acte nule ale unei societăți comerciale. Reclamantul a mai susținut că numitul S.A. a fost cel care a cumpărat caietul de sarcini și procesul-verbal de desfășurare a ședinței de licitație cu strigare din 30 noiembrie 2002, iar nu pârâtul S.S. S-a mai reținut că în procesul-verbal de desfășurare a licitației din data de 30 noiembrie 2002 ora 12, se arată faptul că la dosar exista dovada cumpărării caietului de sarcini de către pârâtul S.S., respectiv chitanța din 25 noiembrie 2002. Chiar și în situația în care susținerile reclamantului ar fi reale, achiziționarea caietului de sarcini și a procesului-verbal de desfășurare a licitației de către o altă persoană în temeiul unui mandat sau a unei gestiuni de afaceri nu poate afecta drepturile adjudecatarului.

În schimb, prima instanță a apreciat ca fiind întemeiat motivul de nulitate absolută referitor la lipsa cetățeniei române a pârâtului S.S., la data desfășurării licitației și încheierii contractelor de vânzare-cumpărare și a actelor adiționale. Potrivit art. 41 alin. (2) teza a II-a din Constituția România, în forma din data respectivă, cetățenii străini și apatrizii nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. În același sens, conform art. 3 alin. (1) din Legea 54/1998, în vigoare la acea dată, cetățenii străini și apatrizii nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. În literatura juridică de specialitate și în jurisprudență se arată că asemenea acte sunt lovite de nulitate absolută, care poate fi invocată de orice persoană interesată, în orice moment, care nu poate fi acoperită nici prin dobândirea ulterioară a cetățeniei române și nici prin înstrăinarea subsecventă a terenului către un cetățean român.

Deși reclamantul a invocat chiar prin acțiunea introductivă acest motiv, pârâții nu au negat acest lucru. În procesul-verbal de licitație și în contractele de vânzare-cumpărare, pârâtul S.S. s-a legitimat cu un pașaport emis de către autoritățile germane. Mai mult, prin actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare din 9 decembrie 2002, încheiat la data de 17 decembrie 2002, prin care părțile au convenit ca pârâtului S.S. să-i fie înstrăinate clădirile, iar pârâtului R.P.M. terenul, se menționează în mod expres, doar în cazul celui de-al doilea, calitatea de cetățean român. De asemenea, întreaga construcție juridică denotă înțelegerea frauduloasă dintre părți, care au găsit această soluție pentru a nu relua licitația.

Pe lângă faptul că dobândirea de către un cetățean străin a unui teren este sancționată cu nulitatea absolută, frauda, prin ea însăși, atrage aceeași sancțiune. Mai trebuie subliniat și faptul că terenul i-a fost înstrăinat chiar de către SC P. SA, care a organizat licitația, pârâtului R.P.M., deși acesta nu a participat la licitația respectivă. În privința construcțiilor, nu se poate reține vreun motiv de nulitate absolută, astfel că vor fi menținute contractele având acest obiect. Referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 31 martie 2006 la BNP - D.G.C.; încheiat între S.S.

și T.G., având ca obiect cota de 1/1 parte din construcții, devine incident și art. 36 din Legea nr. 7/1996, potrivit căruia, acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris. În doctrină, acest caz este considerat o excepție de la principiul „resolutio jure dantis, resolvitur jus accipientis ” , făcându-se aplicarea principiului ocrotirii terților de bună-credință.

Potrivit art. 1899 alin. (2) C. civ., buna-credință se prezumă, iar reclamantul nu a dovedit reaua credință a acestui pârât. Mai mult, fiind menținut actul inițial de vânzare-cumpărare având ca obiect construcțiile, rămâne valabil și actul subsecvent. Pârâții au invocat faptul că SC B.T. SA nu a fost niciodată proprietara bunului, astfel că nu poate fi intabulată în această calitate. Nulitatea absolută are ca și efect repunerea părților în situația anterioară, fiind înlăturate efectele actului juridic nul, de la data încheierii acestuia. Pe cale de consecință, terenul a revenit în proprietatea SC P. SA. Cum aceasta a fost absorbită de către SC B.T. SA, care a preluat toate drepturile și obligațiile societății absorbite, este firesc că aceasta va deveni proprietară.

Corelativ, pârâții sunt îndreptățiți la restituirea prețului actualizat achitat pentru achiziționarea terenului, plată care va fi efectuată fie benevol, fie în urma unui demers judiciar, nefiind formulată în speță o cerere reconvențională cu acest obiect. În baza art. 274, 276 C. proc. civ., având în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii, s-a dispus ca părțile să își suporte propriile cheltuieli de judecată. În schimb, având în vedere soluția de respingere a acțiunii în contradictoriu cu pârâtul T.G., reclamantul aflându-se în culpă procesuală față de acesta, a fost obligat să îi achite suma de 7.074 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1.900 lei reprezintă onorariul avocațial și 5.174 lei taxa judiciară de timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 80/ PI/ COM din 8 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9999/30/2008 de Tribunalul Timiș au formulat apel pârâții S.S. și R.P.M. prin care au solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamant. Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și reclamantul C.V.M., solicitând admiterea apelului, schimbarea, în parte, a sentinței civile apelate, și pe cale de consecință, admiterea, în totalitate, a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței civile nr. 80/ PI/ COM din 8 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 9999/30/2008 au declarat apel și pârâții T.G.

și SC B.T. SA Timișoara. Prin decizia civilă nr. 193 din 25 octombrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a anulat apelurile formulate de pârâții SC B. SA Timișoara și T.G. împotriva sentinței civile nr. 80/ PI/ COM din 8 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 9999/30/2008, ca netimbrate. A respins apelurile pârâților S.S. și R.P.M. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate. A admis apelul reclamantului C.V.M. împotriva aceleiași sentințe. A schimbat, în parte, sentința atacată în sensul că a admis, în tot, acțiunea reclamantului împotriva pârâților și a dispus: A constatat nulitatea licitației organizate, la data de 30 noiembrie 2002, precum și a procesului-verbal de desfășurare a licitației cu strigare din 30 noiembrie 2002, de către SC P. SA Timișoara, în prezent SC B. SA.

A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare din 09 decembrie 2002 atestat din 09 decembrie 2002 la cabinet avocat I.S. și a Actelor adiționale la acest contract, din 09 decembrie 2002, și fără număr din 17 decembrie 2002. A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 17 decembrie 2002 de către Biroul Notarilor Publici - S.D.N.N. ” Timișoara. A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 31 martie 2006 de către B.N.P. - D.G.C. Timișoara. A dispus restabilirea situației anterioare încheierii actelor nule, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților S.S., R.P.M. și T.G. și reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei SC B.T.

SA Timișoara (fostă SC P. SA Timișoara) în C.F. nr. Timișoara. A obligat pârâții S.S., R.P.M., T.G. și SC B.T. SA Timișoara la plata sumei de 97.705,17 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și apel. A respins cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de pârâții S.S., R.P.M. și T.G. A menținut în rest dispozițiile sentinței atacate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Apelurile formulate de pârâții SC B.T. SA Timișoara și T.G. împotriva sentinței civile nr. 80/ PI/ COM din 8 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 9999/3072008 nu au fost timbrate. Prin urmare, s-a dat eficiență prevederilor art. 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997 republicată, privind taxele judiciare de timbru, și art. 9 alin. (2) din O.U.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar în sensul că s-a dispus anularea apelurilor astfel declarate, ca netimbrate. Examinând apelurile pârâților S.S. și R.P.M., potrivit motivelor invocate, precum și conform prevederilor art. 294 - art. 298 C. proc. civ., instanța de apel a reținut că aceste apeluri sunt nefondate, respingându-le. Pârâții apelanți au invocat în cuprinsul motivelor de apel două excepții, și anume: excepția lipsei de interes a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale active a aceluiași reclamant. Ambele excepții au fost găsite nefondate. Relativ la excepția lipsei de interes, instanța de apel a reținut că o atare excepție primește incidență, într-adevăr, prin raportare la calificarea interesului pe care tinde să îl protejeze sau valorifice reclamantul.

Acest interes trebuie să fie constatat, însă, de instanță, în mod nemijlocit, în fiecare cauză, ținând seama de circumstanțele proprii, specifice obiectului dedus judecății. Relevarea prezenței sau absenței interesului părții reclamante doar prin analiza abstractă a caracterelor interesului de a fi personal, actual, direct, născut și legitim ocrotit nu este suficientă într-un cadru procesual concret, care beneficiază de elemente proprii de analiză a interesului părții.

În prezenta cauză aceste elemente sunt: obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentat de solicitarea constatării nulității absolute a mai multor convenții; motivele invocate pentru a se constata nulitatea absolută, cum sunt lipsa consimțământului vânzării și frauda la lege, calitatea de acționar, în temeiul căreia reclamantul tinde la readucerea în patrimoniul societății a imobilului; reguli aplicabile vânzării prin licitație publică a activelor societăților comerciale la care Statul este asociat/ acționar; controlul legalității încheierii actelor juridice de înstrăinare a activului imobiliar aparținând antecesoarei SC B.T. SA Interesul juridic al reclamantului este reflectat, pe deplin, de aceste elemente, deoarece sancțiunea nulității absolute, pentru cauzele prevăzute de lege, este instituită pentru o protecție severă, în cazul intervenirii acestor cauze de nulitate, în interesul societății, în general, și al persoanelor interesate, în particular.

în concret, reclamantul, în calitate de acționar majoritar al SC B.T. SA, în al cărui patrimoniu și capital social trebuia să se situeze dreptul de proprietate asupra activului litigios, ca urmare a preluării patrimoniului, inclusiv a acțiunilor de la antecesoarea SC P. SA, are interesul legitim de a solicita desființarea unor acte juridice la care a recurs aceasta din urmă, anterior realizării operațiunii de reorganizare a sa, prin fuziune, și a absorbției activului și pasivului său patrimonial de către SC B.T. SA Interesul juridic al reclamantului trebuie raportat la finalitatea demersului său juridic principal, care constă în a se constata nulitatea absolută a actelor juridice invocate. Repunerea părților în situația anterioară, constituie doar efectul ex tune al constatării nulității absolute.

Nici readucerea activului în patrimoniul succesoarei SC P. SA, ca efect al nulității absolute, nu este lipsită de interes juridic din partea reclamantului, deoarece această repunere în situația anterioară semnifică mărirea activului patrimonial și creșterea valorii sau numărului de acțiuni al reclamantului, potrivit ponderii deținute de acest bun imobil în valoarea capitalului social. Prin urmare, cerința jurisdicțională evocată de Decizia nr. 3274 din 25 octombrie 2011 pronunțată de Î.C.C.J. privind necesitatea ca în cadrul calificării interesului reclamantului, să se regăsească speranța de apropiere a unui drept patrimonial, este îndeplinită. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța de apel a reținut că această calitate este strâns legată de dreptul sau interesul juridic la a cărui realizare, valorificare sau recunoaștere tinde reclamantul într-o anumită cauză civilă.

Cât timp reclamantul afirmă un interes juridic în excitarea acțiunii în nulitate, atât în ce privește obținerea sancțiunii nulității absolute, cât și a repoziționării activului în patrimoniul succesoarei vânzătoarei, iar prin aceasta, în valoarea capitalului social deținut de acționar, reclamantul dovedește, în mod cuprinzător, calitatea sa procesuală activă. În ceea ce privește fondul motivelor de apel formulate de pârâți, instanța de apel a constatat că toate criticile subsumate acestor motive sunt neîntemeiate. Astfel, nulitatea absolută ce vizează actul juridic al înstrăinării terenului, în suprafață de 1870 mp, pe care este localizat activul (construcțiile) rezultă din dispoziția imperativă a normei constituționale cuprinsă în art. 41 alin. (2) din Constituția României, în forma de publicare existentă la data încheierii contractului de vânzare între SC P. SA și S.S.

(09 decembrie 2002), potrivit căreia „Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. ” Cauza nulității absolute decurge din regimul juridic impus de legiuitorul constituțional, regim potrivit căruia s-a stabilit interdicția dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către acele persoane care au cetățenie străină sau persoanele fără cetățenie (apatrizi). În fața acestei sancțiuni nu poate fi primită acțiunea principiilor ocrotirii bunei-credințe și stabilității raporturilor juridice, precum nici al salvării actului juridic pe temeiul erorii comune invincibile (error comunis facitjus). S-a apreciat că în raport de imperativul instituit de Constituția României, trebuie aplicate principiile constituționale, datorită forței lor juridice superioare.

În ceea ce privește calificarea contractului, încheiat la 09 decembrie 2002 de apelanți, ca fiind o promisiune de vânzare - cumpărare, care nu are ca efect transmiterea dreptului de proprietate, ci consacră doar asumarea obligației de a face, în sensul încheierii pe viitor a convenției, instanța de apel a înlăturat acest motiv de apel pentru greșita apreciere a apelanților asupra naturii juridice a acestui contract. Astfel, s-a considerat că dobândirea activului de la SC P. SA, constând în teren și construcții, a avut loc la data adjudecării prin licitație a imobilelor, 30 noiembrie 2002. În considerarea acestei adjudecări, a fost achitat prețul la care s-a adjudecat activul, prin factura nr. 7181617 din 18 decembrie 2002, și a fost încheiat contractul de vânzare, în toate aceste documente fiind evidențiat activul supus înstrăinării, prețul acestuia și identitatea cumpărătorului, S.S.

Chiar dacă nu s-a dat forma autentică acestui contract, condiție impusă de componenta terenului în alcătuirea activului, cele trei înscrisuri (procesul-verbal de adjudecare, contractul de vânzare-cumpărare și factura de plată a prețului), dovedesc transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului din patrimoniul SC P. SA în patrimoniul cumpărătorului S.S. De asemenea, s-a considerat ca fiind eronată și susținerea apelanților pârâți conform căreia, datorită încheierii ulterioare a actului adițional, la data de 09 decembrie 2002, proprietar asupra terenului a fost consemnat pârâtul R.P.M., iar adjudecatarul S.S. a rămas proprietar numai asupra construcțiilor, astfel că acesta din urmă nu a fost niciodată dobânditor asupra terenului de sub construcții.

Instanța de apel a reținut că acest act adițional consacră modificarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 09 decembrie 2002, din necesitatea înlăturării unei cauze de nulitate absolută a procesului - verbal de licitație și a contractului de vânzare - cumpărare, cauză întemeiată pe nelegalitatea dobândirii, prin efectul celor două acte juridice, a dreptului de proprietate asupra activului, incluzând terenul în suprafață de 1870 mp, de către o persoană cetățean străin, și anume de S.S. Este evidentă introducerea unei noi persoane în această operațiune, și anume a pârâtului R.P.M., persoană care, având cetățenia română putea să dobândească terenul de sub construcții. în acest scop a fost încheiat, ulterior actului adițional, contractul autentificat din 17 decembrie 2002 de B.N.P.

- S.D.N.N., potrivit căruia SC P. SA au vândut activul licitat dar, de data aceasta, în mod divizat: construcțiile către S.S. (cunoscând că cetățenii străini aveau dreptul de a achiziționa astfel de bunuri); terenul către R.P.M., cetățean român. Instanța de apel a constatat că, potrivit procesului-verbal de licitație din 30 noiembrie 2002, pârâtul R.P.M. nu a participat, în nici un mod la licitație, și nu este adjudecatarul activului licitat, cel puțin asupra terenului de sub construcții. S-a mai reținut că nici nu putea face obiectul vânzării - cumpărării, astfel cum s-a încheiat contractul al doilea, la data de 17 decembrie 2002, în mod distinct, numai construcțiile, respectiv numai terenul de sub acestea, deoarece obiect al licitației l-a constituit un bun imobil unitar, un activ compus din corp clădire veche P+2, magazie metalică, fântână, platformă betonată, rampă de încărcare, teren aferent (1870 mp).

Activul este astfel prezentat în Caietul de sarcini pentru vânzarea activului (p. 15 dosar tribunal). Prin urmare SC P. SA nu a supus ofertei două imobile, unul constând în construcții, și altul reprezentând terenul aferent, ci numai ansamblu funcțional de bunuri, denumit activ. De asemenea, prin însăși AGA din 18 octombrie 2002 manifestarea de voință a vânzătoarei a fost aceea de a supune înstrăinării, prin licitație, activul mai sus descris, iar nu separat construcțiile, respectiv terenul. Chiar dacă părțile au convenit, ulterior, prin actul adițional și contractul din 17 decembrie 2002, să se înstrăineze distinct construcțiile de teren, instanța de apel a reținut că actul de adjudecare nu prevede o atare ipoteză și că nu a fost efectuat nici un document de separare a corpului funciar constând în teren în suprafață de 1870 mp, de imobile construcții, constând în corp clădire P+2, anterior organizării licitației.

Drept urmare, actul adițional încheiat la data de 09 decembrie 2002 și contractul de vânzare încheiat la data de 17 decembrie 2002 nu sunt primele acte translative ale dreptului de proprietate, ci convenții subsecvente celui dintâi contract de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 09 decembrie 2002 și procesului-verbal de adjudecare din 30 noiembrie 2002. Actele juridice subsecvente au fost încheiate în vederea înlăturării cauzei de nulitate absolută ce însoțește procesul-verbal de adjudecare și primul contract de vânzare - cumpărare, cauză reprezentată de nelegalitatea dobândirii, prin adjudecare la licitație, a activului compus din teren și construcții, de către o persoană cetățean străin.

S-a concluzionat că această cauză de nulitate nu poate fi înlăturată prin recurgerea, în mod complicitar și fraudulos, la încheierea unor noi convenții care sunt contrare procesului-verbal de adjudecare și primului contract de vânzare-cumpărare. Dimpotrivă, sancțiunea nulității absolute însoțește atât actul principal, cât și actele subsecvente, întrucât ceea ce este nul, nu poate produce nici un efect. Cu alte cuvinte, procesul-verbal de adjudecare și primul contract de vânzare-cumpărare, fiind acte juridice principale lovite de nulitate absolută, nu pot produce efectele dorite de pârâții apelanți și anume de recunoaștere a actului adițional la contractul lovit de nulitate, respectiv a validității celui de-al doilea contract de vânzare-cumpărare (17 decembrie 2002), sancționat de nulitatea procesului - verbal de adjudecare și de nulitatea actului adițional.

Analizând apelul reclamantului C.V.M. prin prisma motivelor invocate, în fapt și în drept, precum și potrivit art. 294 - 298 C. proc. civ., instanța de apel a constatat că acesta este fondat și l-a admis. Astfel, s-a apreciat că prima instanță a pronunțat o soluție netemeinică, întrucât, deși a reținut că a existat o înțelegere frauduloasă între vânzătoarea imobilului SC P. SA, adjudecatarul vânzării pentru licitație S.S. și cumpărătorul ulterior R.P., pentru ca licitația să nu fie reluată (p. 15, alin. (2), sentință tribunal), totuși aceiași instanță a redus sancțiunea nulității absolute doar la vânzarea terenului de sub construcții, pentru aceste din urmă bunuri arătându-se că nu există nici un motiv de nulitate absolută.

De asemenea, prima instanță a acordat prevalentă principiului ocrotirii bunei - credințe pentru a salva de la nulitatea absolută contractul încheiat între pârâții S.S. și T.G., vânzare subsecventă la care a recurs cel dintâi pentru a acoperi, cel puțin parțial, cauzele de nulitate ale primului contract de vânzare cumpărare, referitor la construcții.

S-a mai constatat că, relativ la motivele de nulitate absolută datorate lipsei consimțământului vânzătoarei SC P. SA, prima instanță a înlăturat aceste motive prin reținerea greșită a principiilor securității juridice și a respectării drepturilor terților de bună credință, apreciind inadecvat prevederile art. 55 alin. (1) și art. 59 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, întrucât cele dintâi dispoziții se referă la efectul opozabilității față de societatea comercială a actelor juridice încheiate de organele sale, iar nu la validitatea acestor acte, iar cele din urmă dispoziții se referă la efectele constatării nulității societății comerciale ca persoană juridică, în privința actelor juridice valabil încheiate pe durata existenței societății comerciale nule.

Astfel, s-a reținut că atât procesul-verbal de adjudecare la licitație, cât și contractul de vânzare - cumpărare din 09 decembrie 2002, actul adițional din 09 decembrie 2002 și contractul de vânzare-cumpărare ulterior, din 17 decembrie 2002 sunt lovite de nulitate absolută. Sancțiunea nulității absolute lipsește de efecte toate aceste convenții, în întregime, iar nu doar parțial, așa cum a stabilit prima instanță, și mai mult, întrucât ultima convenție prin care pârâtul S.S. înstrăinează 1/1 din construcțiile ce fac obiectul cauzei, este un contract încheiat cu același scop, al acoperirii cauzei nulității absolute ce însoțește titlul vânzătorului S.S., instanța de apel a statuat că și acest contract, încheiat cu pârâtul intimat T.G., este lovit de nulitate absolută, urmând soarta juridică a procesului-verbal de adjudecare, a contractului încheiat la 09 decembrie 2002 și a convențiilor subsecvente.

Au săvârșit fraudă la lege și reprezentanții comisiei de licitație, întrucât nu au verificat identitatea participanților la licitație astfel încât să poată constata, în mod real, care dintre persoanele participante au cumpărat caietul de sarcini și care nu au procedat astfel, respectiv, în raport de natura activului supus licitației, dacă persoanele fizice participante au cetățenia română. Datorită acestor încălcări ale Normelor de organizare a licitației, pârâtul S.S. a fost în măsură să participe la licitația organizată la data de 30 noiembrie 2002, respectiv, să adjudece activul supus licitației, deși datorită componentei terenului, activul nu putea fi adjudecat de pârât, datorită faptului că nu a deținut cetățenia română.

O altă serie de acte contrare legii sunt cele la care au recurs reprezentanții SC P. SA, și anume: au încheiat contractul de vânzare-cumpărare a activului în data de 09 decembrie 2002 deși procesul - verbal de adjudecare a activului de către S.S. a fost întocmit nelegal; au emis factura de încasare a prețului activului deși cunoșteau că este contrară legii încheierea contractului; au încheiat actul adițional din 09 decembrie 2002 la contractul din 09 decembrie 2002, deși acest act adițional includea o nouă parte contractantă, în persona pârâtului R.P.M., în calitate de dobânditor prin adjudecare a terenului, deși această persoană nu a participat la licitație, în nici un mod; a încheiat cel de-al doilea contract de vânzare - cumpărare, din 17 decembrie 2002, care nu respectă datele de identificare a persoanei adjudecatare și a activului, așa cum rezultă din hotărârea A.G.A.

a SC P. SA, caietul de sarcini și procesul - verbal de organizare a licitației și de adjudecare a activului, ceea ce a determinat încheierea convenției cu doi dobânditori adjudecatari, în loc de unul, și cu privire la două bunuri imobile, în loc de un activ cuprinzând ansamblul funcțional, unitar al construcțiilor și terenului. S-a reținut că SC P. SA s-a constituit ca societate comercială potrivit Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea întreprinderilor economice de stat. Statul Român a avut participația sa la capitalul acestei societăți, inclusiv la data de 18 octombrie 2002, când, a fost adoptată Hotărârea adunării generale a acționarilor SC P. SA prin care s-a decis supunerea spre vânzare, prin licitație, a „activului - „Corp clădire veche P + 2 front stradal Pasteur” Timișoara str. Ialomița nr. 19, în conformitate cu prevederile Legii nr. 133/1999 și Legii nr. 137/2002.

În temeiul acestei hotărârii a fost emis Caietul de sarcini pentru vânzarea activului, al cărui conținut relevă datele de identificare a activului și condițiile ce urmează a fi îndeplinite de către participanții la licitație, potrivit dispozițiilor legale ce reglementează vânzarea de active deținute de societățile comerciale la care statul sau o autoritate, ori o instituție a statului este implicată, indicându-se H.G. nr. 577/2012. Printre cerințele de participare la licitația deschisă, pentru persoanele fizice, se enumera dovada depunerii garanției de participare, documentele care certifică identitatea și calitatea ofertantului (inclusiv certificatul de cazier), dovada achitării taxei de participare la licitație, dovada achitării caietului de sarcini.

Licitația a avut loc la data de 30 noiembrie 2002, așa cum rezultă din procesul-verbal de licitație cu strigare a activului. Printre ofertanți s-a numărat pârâtul S.S., cu privire la care s-a consemnat că a îndeplinit toate cerințele pentru a participa la licitație. Instanța de apel a constatat că dovezile privind plata garanției de participare, achitarea taxei de participare și a cumpărării caietului de sarcini nu au mai putut fi înfățișate de pârât, instanței. întrucât procesul-verbal al licitației consemnează că aceste dovezi s-au prezentat comisiei de licitație, iar procesul-verbal face dovada acestui fapt până la înscrierea sa în fals, ceea ce nu s-a pronunțat în cauză, instanța de apel a apreciat că pârâtul a îndeplinit această cerință.

În schimb, deși procesul-verbal de licitație surprinde calitatea pârâtului S.S., „de persoană fizică străină, domiciliată în Germania - Munchen”, totuși i s-a permis acestuia ofertarea activului, membrii comisiei și pârâtul cunoscând că activul se compune din teren și construcții. După declararea pârâtului S.S. ca adjudecatar al activului, a avut loc încheierea contractului de vânzare - cumpărare, la data de 09 decembrie 2002, așa cum s-a fixat prin procesul - verbal de licitație. Acest contract s-a încheiat între SC P. SA și adjudecatar, pârâtul S.S., potrivit datelor licitației Contractul a fost învestit cu dată certă, deși această formulă nu era necesară. În aceeași zi, la data de 09 decembrie 2002, s-a încheiat primul act adițional la contractul de vânzare-cumpărare mai sus arătat, înregistrat din 09 decembrie 2002, prin care părțile contractante au convenit să stabilească un nou termen, de 10 zile, pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Acest act adițional nu este un act juridic care modifică în vreun fel contractul de vânzare-cumpărare, deoarece termenul de 10 zile pentru încheierea contratului este prevăzut în procesul-verbal de licitație, iar contractul s-a încheiat deja la 09 decembrie 2002. Instanța de apel a constatat că acest act adițional este încheiat pro cauza, pentru motivul că primul contract de vânzare-cumpărare nu a îndeplinit cerința prevăzută de art. 41 alin. (2) din Constituția României, motiv pentru care nu a putut fi autentificat de notarul public. La data încheierii acestui act adițional, părțile, SC P. SA și pârâtul S.S. au convenit ceea ce nu a fost prevăzut niciodată de Hotărârea AGA, caietul de sarcini și procesul-verbal de licitație, și anume să dezmembreze activul în construcții și terenul aferent, ceea ce constituie o a treia nelegalitate.

Scopul acestui act adițional și al dezmembrării activului, inclusiv consemnarea acestei operațiuni în cartea funciară este relevat de următoarele două acte juridice la care au recurs părțile, care dezvăluie intenția celor două părți de a acoperi neîndeplinirea cerințelor legale de desfășurare a licitației și de adjudecare a activului. Astfel, în urma acestei dezmembrări, construcțiile vor putea fi dobândite prin act autentic, în nume propriu de pârâtul S.S., cetățean străin, iar terenul aferent, de o persoană interpusă de către cel dintâi, și anume de pârâtul R.P.M., cetățean român. Că este așa, o dovedește al doilea act adițional, încheiat probabil la aceeași dată 09 decembrie 2002, prin care părțile modifică, de data aceasta, atât contractul încheiat la data de 09 decembrie 2002, cât și procesul - verbal de licitație din 30 noiembrie 2002, în sensul că pârâtul S.S.

„preia în proprietate” construcțiile, iar pârâtul R.P.M. dobândește proprietatea asupra terenului aferent în suprafață de 1870 mp. Încheierea acestui al doilea act adițional, în aceeași zi în care s-a încheiat primul contract de vânzare - cumpărare și primul act adițional trădează voința conjugată a tuturor părților de a modifica datele licitației, astfel încât aceasta să nu fie reluată, în condițiile legii. Instanța de apel a apreciat că, având în vedere că atât reprezentanții vânzătoarei SC P. SA, cât și pârâții S.S. și R.P.M., au cunoscut datele acestor înțelegeri ulterioare licitației și au avut reprezentarea mistificării datelor consemnate în procesul-verbal de licitați. S-a relevat că reprezentanții SC P. SA au cunoscut identitatea activului și a persoanei adjudecata re, pârâtul S.S.

a cunoscut că a participat la licitația unui activ compus din construcții și teren și că pârâtul R.P.M. nu a participat la licitație. Acesta din urmă cunoștea că neparticipând la licitație, nu putea, potrivit legii, să dobândească terenul aferent activului, în calitate de adjudecatar. În continuare, și pentru punerea în operă a celor două acte adiționale, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 17 decembrie 2002, de către notarul public. în temeiul acestui contract, SC P. SA, în calitate de vânzătoare prin licitație, a înstrăinat, în mod distinct, construcțiile, către cumpărătorul S.S., iar terenul aferent, în suprafață de 1870 mp, către cumpărătorul R.P.M. În acest contract, vânzătoarea afirmă, iar cumpărătorul subscrie, că o parte din preț a fost încasată de vânzătoare de la cumpărători în data de 30 noiembrie 2002, odată cu finalizarea licitației, aspect cu totul nereal.

Acea parte a prețului se referă la plata garanției de participare la licitație de către pârâtul S.S., ut singuli, iar nu împreună cu pârâtul R.P.M. Prin urmare, rezultă în mod cuprinzător, că acest din urmă contract a fost încheiat prin fraudă la lege, obiectul și cauza sa fiind ilicite, astfel că sunt aplicabile, pe deplin, prevederile art. 948, art. 962, art. 966 și art. 968 din vechiul C. civ. Referitor la dreptul aplicabil, instanța de apel a constatat că Legea nr. 133/1996 privește stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, asigurând acestor întreprinzători cadrul reglementar pentru a participa la operațiuni de cumpărare, închiriere, leasing, etc. asupra activelor disponibile deținute de societățile comerciale la care Statul este acționar majoritar și a celor deținute de regii autonome.

De asemenea, Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, reglementează anumite operațiuni deschise societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar sau asociat, operațiuni cum sunt vânzarea unor pachete de acțiuni, a activelor, în special a celor cu caracter social, majorarea de capital prin noi aporturi sau investiții, administrarea specială în perioada de privatizare etc. Prin această din urmă lege se definește noțiunea activului, statuând că acesta reprezintă un bun sau un ansamblu de bunuri din patrimoniul societăților comerciale, inclusiv dotările și terenul aferent [art. 3 alin. (1) lit. d))]. Aceeași lege, referindu-se la vânzarea de active, statuează că în acest scop este imperios necesară convocarea adunării generale a acționarilor pentru a decide asupra vânzări (art. 15 alin. (1) și (2)). O aplicare concretă o are însă, O.U.G.

nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, și H.G. nr. 577/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997. Ordonanța de urgență la care s-a făcut trimitere este relevantă pentru următoarele puncte de reper care vizează legalitatea operațiunilor referitoare la vânzarea de active deținute de societățile comerciale la care statul este acționar.

Mai întâi, această ordonanță definește, în mod complet, noțiunea activului, arătând că acesta înseamnă bunuri sau ansambluri de bunuri din patrimoniul unei societăți comerciale, care pot fi separate și organizate să funcționeze independent, distinct de restul activității societății, cum ar fi unități și subunități de producție, de comerț sau de prestări de servicii, secții, ateliere, ferme, spații comerciale, de cazare sau de alimentație publică, spații pentru birouri sau alte bunuri de același gen, inclusiv terenul aferent acestora [art. 3 alin. (1) lit. d))]. Mai apoi, ordonanța statuează asupra categoriei cumpărătorilor, statuând că poate fi cumpărător orice persoană fizică sau juridică, română sau străină [art. 3 alin. (1) lit. e))]. Această definiție, nu semnifică, însă, că O.U.G.

nr. 88/1997 permite eludarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituția, în vigoare la acea dată. Prin urmare, cumpărătorul persoană fizică nu putea fi o persoană fără cetățenie română sau apatrid. H.G.

nr. 105/2002 dată în aplicarea ordonanței mai sus arătate cuprinde reglementări referitoare la vânzarea de active deținute de societățile comerciale la care Statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, potrivit cărora: activele pot fi vândute cu aprobarea adunării generale a acționarilor și cu avizul prealabil al instituției implicate (art. 105 alin. (1)); vânzarea activelor se face prin licitație deschisă cu strigare, cu adjudecarea la cel mai mare preț obținut pe piață (art. 106); aprobarea AGA privește oferta de vânzare, garanția de participare și persoanele împuternicite să efectueze vânzarea (art. 107). Normele metodologice aprobate prin această hotărâre a Guvernului reglementează amănunțit procedura de prezentare a dosarului, de prezentare a ofertanților la licitație (art. 35 și art. 53), modul de desfășurare a licitației cu strigare (art. 58 - art. 60), precum și, dacă este cazul, asigurarea implementării prevederilor art. 81, art. 82 referitoare la dosarul de prezentare, art. 87 - art. 88 privind accesul la datele și informațiile privind activul.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 88/1997 și art. 111 din H.G. nr. 577/2002 rezultă regula potrivit căreia activul se supune vânzării împreună cu terenul aferent, și numai prin excepție, în condițiile în care terenul nu este în proprietatea societății comerciale vânzătoare a activului sau situația juridică nu este clarificată la data vânzării activului ori terenul este proprietatea publică a statului sau a unei unități administrativ-teritoriale, activul se poate înstrăina fără terenul aferent.

În prezenta cauză nu este incidență niciuna dintre aceste excepții pentru ca SC P. SA să procedeze la vânzarea separată a activului, încălcându-se astfel dispozițiile legale mai sus arătate, în scopul facilitării încheierii contractului din 17 decembrie 2002. Referitor la critica adusă de apelantul reclamant vizând nereținerea de către prima instanță a lipsei consimțământului vânzătoarei pentru a înstrăina activul prin licitație și mai apoi prin actele de vânzare - cumpărare, s-a apreciat că și această critică este întemeiată. Astfel, prin sentința civilă nr. 11/ CC din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 29791/30/2007, irevocabilă, s-a constatat nulitatea Hotărârii adunării generale a acționarilor din 18 octombrie 2002, prin care s-a aprobat vânzarea.

Dispozițiile art. 105 din H.G. nr. 577/2002 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998 statuează, fără echivoc, asupra cerinței imperioase a aprobării vânzării activului de către adunarea generală a acționarilor, cu avizul prealabil al instituției publice implicate. Acest aviz constă în mandatul special acordat reprezentantului în adunarea generală, în cazul societăților comerciale (art. 105 alin. (1)). Hotărârea A.G.A. din 18 octombrie 2002, de aprobare a vânzării activului, fiind lovită de nulitate absolută, cu efecte ex tune, rezultă că, potrivit legii, aprobarea vânzării activului este lipsită de voința juridică prevăzută de art. 105 alin. (1) din H.G.

nr. 577/2002. Aceasta întrucât ceea ce este nul absolut, nu poate produce nici un efect, cum sunt procesul-verbal de licitație, primul contract de vânzare - cumpărare, cele două acte adiționale și al doilea contract de vânzare - cumpărare. Nulitatea hotărârii AGA de aprobare a vânzării activului lipsește înstrăinarea aceluiași activ de elementul de validitate referitor la consimțământul exprimat într-o formă specială reglementată de norma specială conținută de art. 105 alin. (1) din H.G. nr. 577/2002, și anume existența, prealabilă, a avizului instituției implicate și aprobarea acționarilor. Actele juridice încheiate în temeiul hotărârii A.G.A., constatată nulă absolut, nu pot fi salvate de la sancțiunea nulității pe temeiul timpului îndelungat care a trecut de la data încheierii lor.

De asemenea, principiul conservării securității raporturilor juridice consfințite de convențiile ce fac obiectul cauzei, nu primește acțiune deoarece se află în conflict cu frauda la lege la care au participat, în mod complicitar, părțile contractante. Din același motiv, nu a putut fi reținută nici acțiunea principiului ocrotirii terților de bună - credință, pârâții dând dovadă de rea-credintă. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții SC B.T. SA Timișoara, S.S., R.P.M. și T.G. I. În recursul său, pârâta SC B.T. SA Timișoara a adus următoarele critici deciziei recurate. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., prin aceea că a fost și ea obligată, în solidar cu ceilalți pârâți, la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 97.705,17 lei, deși a fost de acord cu admiterea acțiunii formulate de reclamant, poziție confirmată și în apel.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. II. Pârâții S.S., R.P.M. și T.G. au adus următoarele critici deciziei recurate. 1. Acțiunea a fost formulată de o persoană lipsită de interes și de calitate procesuală activă. În acest sens, pârâții au susținut că interesul trebuie să fie juridic și legitim, născut și actul, direct și personal, pozitiv și concret, or, față de situația reclamantului, care tinde la readucerea în patrimoniul unei societăți comerciale, iar nu în propriul patrimoniu său, a unor bunuri imobile, este evidentă lipsa caracterului direct și personal al interesului. Recurenții - pârâți au invocat în sprijinul susținerilor lor considerentele Deciziei nr. 3274 din 25 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

De asemenea, s-a susținut că reclamantul nu are calitate procesuală activă, deoarece nu există identitate între calitatea de pretins titular al dreptului de proprie