ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 511/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1096 din 22 noiembrie 2005, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC G. SRL Timișoara în contradictoriu cu pârâta SN R. SA, a dispus ca pârâta să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul situat în Timișoara, Calea Aradului nr. 14 B, înscris în CF 36 Timișoara, topo 1723/2/1/1/1/C, teren cu construcții în str. Demetriade compus din demisol și parter clădire în suprafață construită de 435,56 mp și 328,85 mp suprafața teren reprezentând cota indiviză forțată de ½ din terenul aferent clădirii, la prețul de 130.000 Euro, inclusiv TVA în echivalent bănesc la data perfectării contractului, a dispus O.C.P.I.

– B.C.F. Timișoara să opereze în coala CF 36 Timișoara transferul dreptului de proprietate al reclamantei, după clarificarea situației juridice a terenului. A respins cererile de intervenție formulate de intervenientele SC T.V. SA și SC R. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 12 din Legea nr. 133/1999 și că drepturile la care se referă intervenientele sunt distincte față de cele solicitate de reclamantă. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel toate părțile și prin decizia civilă nr. 117 din 11 mai 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelurile declarate de reclamanta SC G. SRL Timișoara, pârâta SN R. SA – D.R.

Timișoara, intervenienta SC T.V. SA Timișoara și în consecință a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de intervenienta SC R. SRL Timișoara. În fundamentarea acestei soluții instanța a reținut că instanța de fond a respins cererea de intervenție în interes propriu a SC T.V. SA Timișoara, motivând într-un mod superfluu, că dreptul la care se referă intervenienta este distinct de cel solicitat de reclamantă, astfel că instanța de fond nu a soluționat fondul acestei cereri, că potrivit art. 49 C. proc. civ., oricine are un interes propriu poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane dacă invocă un drept al său și în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de text.

Considerând că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de apel formulate de reclamantă, pârâtă și intervenientă față de motivul de ordine publică reținut, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Referitor la apelul intervenientei SC R. SRL Timișoara s-a reținut că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru, deși a fost citată în acest sens, încât sancțiunea conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 modificată este anularea cererii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC G. SRL Timișoara în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii apelului intervenientei SC T.V.

SA, ca nefondat, admiterea apelului reclamantei și admiterea în întregime a acțiunii, respingerea apelului pârâtei S.N. R. SA ca nefondat și menținerea deciziei în ceea ce privește apelul declarat de SC R. SRL. În motivarea recursului s-a susținut în esență că în mod eronat instanța de apel a considerat că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului; că decizia nu este motivată neindicându-se nici un temei juridic; că s-au interpretat greșit dispozițiile legale, în speță fondul a fost atins și s-a stabilit că obiectul material asupra căruia se constituie cele 2 drepturi, cel al SC T.V. SA și cel al SC G. SRL sunt total diferite, fiind vorba de două apartamente diferite și care nu au părți comune deoarece există trei căi de acces diferite pentru demisol, separat pentru parter și a 3-a cale de acces separat pentru etaj și mansardă.

Pe fond s-a susținut că în speță sunt realizate toate condițiile prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/1999 și că imposibilitatea admiterii acțiunii datorită neefectuării parcelării terenului aferent construcției nu subzistă. Intimata-pârâtă S.N. R. SA – D.R. Timișoara a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. și pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Instanța de apel aplicând aceste dispoziții a reținut corect că prima instanță a rezolvat procesul în mod greșit fără a intra în cercetarea fondului. Având în vedere că potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept” care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților rezultă că neîndeplinirea acestei cerințe echivalează practic cu o nepronunțare pe fondul cauzei. În speță se constată că motivarea primei instanțe este superficială, argumentarea fiind sumară, fără referire la probele dosarului, astfel că soluția la care s-a oprit instanța, de respingere a cererii de intervenție în interes propriu formulată de SC T.V.

SA Timișoara, apare ca fiind nemotivată, ceea ce echivalează cu o nepronunțare pe fondul cauzei. Pentru aceste considerente se apreciază că nu este incident motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de apel a aplicat corect legea, reținând incidența dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., și ca o consecință, pentru a se pronunța o soluție unitară, s-au admis apelurile și s-a desființat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Analizarea celorlalte motive de recurs ce vizează fondul, nu se mai impune față de modul de soluționare a primului motiv de recurs. Nu este incident nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., întrucât nu are corespondență în dezvoltarea în fapt a criticii invocată. Hotărârea instanței de apel cuprinde considerentele de fapt și de drept care stau la baza soluției pronunțate, încât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC G. SRL Timișoara, împotriva deciziei nr. 117 din 11 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 2 februarie 2007.