ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1270/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, în rejudecare pe fond după casare, prin sentința nr. 547/P din 18 mai 2005 (dosar 3457/COM /2004) a admis acțiunea reclamantei, SC T.V. SA Timișoara și a obligat pârâta SN R.D.R.T. Timișoara să vândă reclamantei imobilul - teren și construcții - înscris în C.F. nr. 36 Timișoara, situat în Timișoara, imobilul compus din teren în suprafață de 1304 mp, cotă parte 1/1 teren aferent, pentru discotecă plus 328,85 mp, cotă parte ½ teren aferent birouri, la prețul negociat pornind de la suma de 98.086 Euro, stabilită prin expertiză, fără cheltuieli de judecată. În esență, instanța de fond a reținut că cererea reclamantei este întemeiată și nu are relevanță rezilierea contractului de închiriere dintre părți nr. 66/1993 precum și faptul că spațiul nu a fost trecut de pârâtă pe lista activelor disponibile, cât timp avea această obligație.

Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială contencios administrativ, prin decizia nr. 168 din 12 septembrie 2006 (dosar 9912/COM/2005) în opinia majoritară, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința apelată și a respins acțiunea ca neîntemeiată. A respins ca nefondat apelul reclamantei. A anulat ca insuficient timbrată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC G. SRL Timișoara. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut, în esență, lipsa acordului de voință al pârâtei, în calitate de proprietar al imobilelor asupra prețului, respectiv neîndeplinirea prevederilor art. 14 din Legea nr. 133/1999, potrivit cărora F.P.S., ulterior AV.AS, prin împuterniciți, trebuie să aprobe vânzarea în adunările generale ale acționarilor.

Instanța de apel a mai reținut că activul în litigiu nu era disponibil, nefiind inclus de pârâtă în lista comunicată la C.C.I. Municipiul București cu adresa nr. 301/5031/1999. Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta a formulat la 16 noiembrie 2007, cerere de revizuire (dosar 1588/59/2007), în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., solicitându-se schimbarea în tot a deciziei atacate și respingerea apelului, invocându-se ca act nou Hotărârea Acționarului Unic al SC R. SA nr. 23 din 4 noiembrie 2004, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor prin care se aprobă vânzarea de imobile (410,30 mp) către SC G. SRL. Această cerere de revizuire a fost conexată prin încheierea din 21 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, la dosarul nr. 6465/59/2006 al aceleași instanțe, întrucât era întrunită tripla identitate, părți, obiect și cauză, respectiv cererea de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., formulată de reclamantă împotriva aceleași decizii, 168 din 12 septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara. Prin decizia 87/A din 24 aprilie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins excepția tardivității cererii de revizuire invocată de intimata-pârâtă și a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.. S-a reținut că revizuienta a invocat două acte noi și anume: - mențiunea inclusă pe contractul de cesiune de creanță, încheiat între SC R. SA și SC O. SRL, (fila 49 din dosar 6465/2006); - Hotărârea Acționarului Unic al pârâtei-intimate cu nr. 23 din 4 noiembrie 2004, prin care se înstrăinează o parte din imobilul de la aceiași adresă.

S-a reținut că aceste acte noi, chiar dacă ar fi fost cunoscute de instanță la data judecării apelului, nu erau de natură să ducă la pronunțarea altei hotărâri.

Astfel, cu privire la contractul de cesiune încheiat între SC R. SA și SC O. SRL, s-a reținut că chiar dacă mențiunea olografă înscrisă pe acest act, depusă la fila 48 dosar 6465/59 din 24 septembrie 2006, ar fi fost adusă la cunoștința instanței în timp util, înainte de pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, tot nu ar fi putut conduce la pronunțarea unei hotărâri contrare, căci din motivarea acestei hotărâri rezultă că instanța a considerat că îndeplinirea condiției cerute de art. 6 din Legea nr. 133/1999 privitoare la structura capitalului social, respectiv cerința existenței capitalului integral privat trebuia dovedită la data la care revizuienta și-a manifestat intenția de a dobândi de la intimată activele considerate disponibile și nu ulterior sau la data formulării cererii de chemare în judecată.

S-a mai reținut că, nici cel de-al doilea înscris invocat nu poate fi determinant, deci doveditor, căci chiar dacă instanța ar fi cunoscut că prin Hotărârea Acționarului Unic nr. 23 din 4 noiembrie 2004 a intimatei, prin care se probă vânzarea unei părți din același imobil solicitat de revizuienta către o terță societate - SC G. SRL (astfel încât în opinia revizuientei, acest activ - imobil situat în Timișoara, era considerat activ disponibil din moment ce o parte din el s-a aprobat a fi vândută), nu ar fi pronunțat o hotărâre contrară, căci instanța de apel a avut în vedere în primul rând faptul că revizuienta nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a cumpăra acest activ și nu faptul că alte persoane juridice, terțe față de cauza dedusă judecății, au putut cumpăra astfel de active.

Împotriva acestei ultime hotărâi, pronunțată în cererea de revizuire, reclamanta-revizuienta SC T.V. SA Timișoara a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - greșit s-a apreciat că actul nou, contractul de cesiune al acțiunilor de către pârâta-intimată către SC O. SRL, pe care este mențiunea că „transferul acțiunilor către noul proprietar se va face la ORC Timiș, prin grija consilierului juridic al DRT Timișoara" nu este relevant. Contractul de cesiune s-a încheiat la 8 august 1999 deci la data formulării cererii de către SC TV SA pentru vânzare imobil și anume 9 august 1999 și data intentării acțiunii, 14 iulie 2000, era îndeplinită condiția de a fi societate cu capital privat, prin cesiunea menționată de către acționara pârâtă.

Intimata și-a luat obligația efectuării demersurilor la Oficiul Registrului Comerțului, conform mențiunii de pe actul de cesiune, cu rea credință, demersurile la RC fiind făcute cu întârziere, autentificarea contractului având data de 10 mai 2000. - greșit instanța de apel a reținut că imobilul nu este disponibil, nefiind trecut ca atare pe lista întocmită de intimată, întrucât din actul nou depus în revizuire, hotărârea AGA a intimatei nr. 23 din 4 noiembrie 2004, rezultă că s-a vândut către SC G. SRL o parte din imobilul de la aceiași adresă, deci era disponibil. Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele motive: Hotărârea de respingere a cererii de revizuire este legală, întrucât nici una din condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., nu au fost îndeplinite. Înscrisurile depuse drept acte noi, nu au făcut dovada unor împrejurări esențiale pentru soluționarea cauzei, de natură să conducă la o altă soluție. Astfel, mențiunea de pe contractul de cesiune exista la dosar (fila 48, dosar 6465/2006) numai că determinant este faptul că acest contract a fost autentificat sub nr. 793 din 10 mai 2000, dată ulterioară cererii reclamantei pentru înstrăinarea imobilului, 9 august 1999, deci la această dată, nu era îndeplinită condiția de a fi societate cu capital privat. Angajamentul de pe actul de cesiune, privind persoana ce urmează să facă demersurile la Registrul Comerțului este lipsită de relevanță și de efecte juridice. Nici cel de al doilea act nou invocat de revizuientă, Hotărârea intimatei de a vinde parte din imobil către un terț SC G. SRL, nu are relevanță în cauză, în ce privește reținerea instanței în sensul că imobilul nu era disponibil.

Actul nou invocat, privește alte active decât cele în cauză și altă societate dobânditoare, neavând nici o legătură cu obiectul cauzei de față. Așa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta SC T.V. SA Timișoara împotriva deciziei civile nr. 87/A din 24 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.