ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1444/2008

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 12989/2000 la Judecătoria Timișoara, declinată spre soluționare la Tribunalul Timiș, reclamanta SC T.V. SA Timișoara cheamă în judecată pe pârâta S.N. R. SA – D.R. Timișoara solicitând obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a spațiului situat în Timișoara, Calea Aradului, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 133/1999. Prin sentința nr. 2177/ PI din 17 iunie 2003, Tribunalul Timiș respinge acțiunea reclamantei, iar apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe este admis, sentința este casată iar cauza este trimisă spre rejudecare.

Prin sentința civilă nr. 322/2003 a Tribunalului Timiș acțiunea reclamantei este respinsă pentru lipsa calității procesuale active. Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței de mai sus este admis de Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 301/2003, instanța casând sentința recurată și trimițând cauza spre rejudecare, reținând că, în baza contractului de închiriere invocat, reclamanta are calitate de chiriaș. În rejudecare, Tribunalul Timiș respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reținând că prin decizia nr. 665/2001 Curtea de Apel Timișoara a menținut dispunerea rezilierii contractului de închiriere nr. 66/1993 invocat ca temei al acțiunii reclamantei, și evacuarea pârâtei din spațiul închiriat.

Prin decizia nr. 141 din 24 martie 2004, Curtea de Apel Timișoara admite recursul reclamantei și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș. Prin sentința civilă nr. 547/ PI din 18 mai 2005, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, admite acțiunea reclamantei și obligă pe pârâtă la vânzarea către reclamantă a imobilului (teren și construcții) înscris în CF nr. 36 Timișoara, imobil compus din teren în suprafață de 1304 mp., cota parte 1/1 - teren aferent pentru discotecă, plus 328,85 mp. cota parte ½ teren aferent birouri, la preț negociat pornind de la prețul de 98.086 euro stabilit prin expertiza efectuată în cauză.

Prin decizia civilă nr. 168 din 12 septembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, admite apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței instanței de fond pronunțată în contradictoriu cu reclamanta intimată și intervenienta SC G. SRL Timișoara pe care o schimbă în tot în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și precizată de reclamantă, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta apelantă împotriva aceleiași hotărâri judecătorești, anulează ca insuficient timbrată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientă, cu 3.182,55 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei intimate către apelanta pârâtă.

Reține instanța de apel în esență pentru a decide astfel, că nu s-au îndeplinit toate condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 133/1999, respectiv că pârâta, acționară a reclamantei cu 3.000 acțiuni nominative, nu și-a dat acordul prin organele reprezentative la încheierea actului de vânzare-cumpărare în cauză.

Prin decizia nr. 1354 din 17 aprilie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel reținând, în esență, că la data de 9 august 1999, când a solicitat transformarea contractului de închiriere în contract de leasing cu clauză irevocabilă de cumpărare, reclamanta recurentă avea în componența acționariatului și pe pârâtă, societate cu capital de stat, neîndeplinind astfel condițiile impuse de art. 6 din Legea nr. 133/1999, fiind nerelevant faptul că ulterior, prin contractul nr. 793 din 10 mai 2000, pârâta a cesionat acțiunile menționate, precum și că, amânându-se pronunțarea deciziei recurate la 12 septembrie 2006 față de data de 9 septembrie 2006, data dezbaterilor, recurenta a avut posibilitatea de a depune concluzii scrise, însă nu le-a depus, nefiind încălcate de instanța de apel nici dispozițiile art. 257 C. proc.

civ. și nici cele ale art. 147 C. proc. civ. Împotriva deciziei instanței de recurs reclamanta formulează la 14 mai 2007 cerere de revizuire pe care o motivează la data de 17 ianuarie 2008. Întemeindu-se pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuienta invocă drept act nou „Hotărârea Acționarului Unic nr. 23 din 4 noiembrie 2004” prin care SC G. SRL a cumpărat o parte din imobilul în litigiu, deși nu îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 133/1999 și nici nu i-au fost solicitate relații privitoare la structura acționariatului, cumpărarea fiind efectuată în 2004 când revizuientei i s-a refuzat de către pârâtă vânzarea spațiului închiriat, deși revizuienta întrunea condițiile art. 6 din Legea nr. 133/1999.

Revizuienta invocă, de asemenea, ca act nou procesul verbal încheiat la 16 iulie 2007 între reprezentanții SC R. SRL Timișoara, în calitate de asociat principal al revizuientei, și cei ai intimatei pârâte prin care intimata pârâtă este de acord cu vânzarea imobilului în litigiu numai după achitarea de către reclamanta revizuientă a tuturor debitelor, fapt realizat.

Revizuienta critică instanța supremă, care a pronunțat decizia a cărei revizuire solicită, și pentru reținerea eronată a faptului că nu au fost îndeplinite prevederile art. 6 din Legea nr. 133/1999 la data de 9 august 1999, când a manifestat voința în vederea cumpărării spațiului deținut cu contract de închiriere, instanța raportându-se greșit la această dată și nu la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 14 iulie 2000, dată la care reclamanta avea capital integral privat, pârâta intimată nemaiavând la acel moment calitatea de acționar al revizuientei reclamante întrucât cesionase acțiunile către SC O. SRL, conform contractului din 18 august 1999. Dintre motivele de revizuire formulate de revizuientă urmează a se examina numai acela încadrat în art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., celelalte critici excedând cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate de revizuientă, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere și „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”. Or actele invocate de revizuientă ca fiind acte noi nu îndeplinesc condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ.

Așa cum rezultă din actele dosarului actul intitulat „Hotărârea Acționarului Unic nr. 23 din 4 noiembrie 2004” a fost cunoscut revizuientei, fiind utilizat ca înscris doveditor depus de SC G. SRL în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 6214/COM/2005 pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ și în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1096/ PI din 22 noiembrie 2005 în contradictoriu cu S.N. R. SA și intervenienții SC R. SRL și SC T.V. SA, revizuienta de față, astfel că nu se poate susține că respectivul act a fost descoperit după pronunțarea hotărârii atacate, că ar fi fost reținut de partea potrivnică, sau că nu ar fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuientei, care nici nu a dovedit, de altfel, că actul în cauză vizează chiar imobilul în litigiu.

Nici actul intitulat „proces verbal” din 16 iulie 2007 nu îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., acesta nefiind nici relevant pentru soluționarea recursului declarat de revizuientă împotriva hotărârii prin care instanța de apel, admițând apelul intimatei pârâte, schimbă în tot sentința apelată și respinge acțiunea reclamantei, soluția pronunțată în recurs, de respingere a recursului reclamantei revizuiente împotriva deciziei recurate, neputând fi influențată de înțelegerile intervenite între pârâta intimată și asociatul majoritar al reclamantei revizuiente, consemnate în actul evocat. Astfel fiind, constatându-se că actele produse de revizuientă ca acte noi nu îndeplinesc condițiile cerute de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. (teza I), cererea de revizuire promovată de revizuientă împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs urmează a fi respinsă ca nefondată. Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., revizuienta urmează a fi obligată să plătească intimatei SC G. SRL suma de 1.190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta SC T.V. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 1354 din 17 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Obligă revizuienta la 1.190 lei cheltuieli de judecată către intimata SC G. SRL Timișoara. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2008.