ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1444/2008

Asupra cererii de

revizuire de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 12989/2000 la Judecătoria Timișoara, declinată spre

soluționare la Tribunalul Timiș, reclamanta SC T.V. SA Timișoara cheamă în

judecată pe pârâta S.N. R. SA – D.R. Timișoara solicitând obligarea pârâtei la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare a spațiului situat în Timișoara,

Calea Aradului, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 133/1999.

Prin sentința nr. 2177/

PI din 17 iunie 2003, Tribunalul Timiș respinge acțiunea reclamantei, iar

apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe este admis, sentința

este casată iar cauza este trimisă spre rejudecare.

Prin sentința civilă nr.

322/2003 a Tribunalului Timiș acțiunea reclamantei este respinsă pentru lipsa

calității procesuale active.

Recursul declarat de

reclamantă împotriva sentinței de mai sus este admis de Curtea de Apel

Timișoara prin decizia nr. 301/2003, instanța casând sentința recurată și

trimițând cauza spre rejudecare, reținând că, în baza contractului de

închiriere invocat, reclamanta are calitate de chiriaș.

În rejudecare,

Tribunalul Timiș respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reținând că

prin decizia nr. 665/2001 Curtea de Apel Timișoara a menținut dispunerea

rezilierii contractului de închiriere nr. 66/1993 invocat ca temei al acțiunii

reclamantei, și evacuarea pârâtei din spațiul închiriat.

Prin decizia nr. 141

din 24 martie 2004, Curtea de Apel Timișoara admite recursul reclamantei și

trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.

Prin sentința civilă nr.

547/ PI din 18 mai 2005, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, admite acțiunea reclamantei și obligă pe pârâtă la vânzarea

către reclamantă a imobilului (teren și construcții) înscris în CF nr. 36

Timișoara, imobil compus din teren în suprafață de 1304 mp., cota parte 1/1 -

teren aferent pentru discotecă, plus 328,85 mp. cota parte ½ teren

aferent birouri, la preț negociat pornind de la prețul de 98.086 euro stabilit

prin expertiza efectuată în cauză.

Prin decizia civilă nr.

168 din 12 septembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, admite apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva

sentinței instanței de fond pronunțată în contradictoriu cu reclamanta intimată

și intervenienta SC G. SRL Timișoara pe care o schimbă în tot în sensul că

respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și precizată de reclamantă,

respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta apelantă împotriva aceleiași

hotărâri judecătorești, anulează ca insuficient timbrată cererea de intervenție

în interes propriu formulată de intervenientă, cu 3.182,55 lei cheltuieli de

judecată în sarcina reclamantei intimate către apelanta pârâtă. Reține instanța

de apel în esență pentru a decide astfel, că nu s-au îndeplinit toate

condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 133/1999, respectiv că pârâta,

acționară a reclamantei cu 3.000 acțiuni nominative, nu și-a dat acordul prin

organele reprezentative la încheierea actului de vânzare-cumpărare în cauză.

Prin decizia nr. 1354

din 17 aprilie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei

instanței de apel reținând, în esență, că la data de 9 august 1999, când a

solicitat transformarea contractului de închiriere în contract de leasing cu

clauză irevocabilă de cumpărare, reclamanta recurentă avea în componența

acționariatului și pe pârâtă, societate cu capital de stat, neîndeplinind

astfel condițiile impuse de art. 6 din Legea nr. 133/1999, fiind nerelevant

faptul că ulterior, prin contractul nr. 793 din 10 mai 2000, pârâta a cesionat

acțiunile menționate, precum și că, amânându-se pronunțarea deciziei recurate

la 12 septembrie 2006 față de data de 9 septembrie 2006, data dezbaterilor,

recurenta a avut posibilitatea de a depune concluzii scrise, însă nu le-a

depus, nefiind încălcate de instanța de apel nici dispozițiile art. 257 C.

proc. civ. și nici cele ale art. 147 C. proc. civ.

Împotriva deciziei

instanței de recurs reclamanta formulează la 14 mai 2007 cerere de revizuire pe

care o motivează la data de 17 ianuarie 2008. Întemeindu-se pe motivul prevăzut

de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuienta invocă drept act nou „Hotărârea

Acționarului Unic nr. 23 din 4 noiembrie 2004” prin care SC G. SRL a cumpărat o

parte din imobilul în litigiu, deși nu îndeplinea condițiile prevăzute de Legea

nr. 133/1999 și nici nu i-au fost solicitate relații privitoare la structura

acționariatului, cumpărarea fiind efectuată în 2004 când revizuientei i s-a

refuzat de către pârâtă vânzarea spațiului închiriat, deși revizuienta întrunea

condițiile art. 6 din Legea nr. 133/1999.

Revizuienta invocă,

de asemenea, ca act nou procesul verbal încheiat la 16 iulie 2007 între

reprezentanții SC R. SRL Timișoara, în calitate de asociat principal al

revizuientei, și cei ai intimatei pârâte prin care intimata pârâtă este de

acord cu vânzarea imobilului în litigiu numai după achitarea de către

reclamanta revizuientă a tuturor debitelor, fapt realizat.

Revizuienta critică

instanța supremă, care a pronunțat decizia a cărei revizuire solicită, și

pentru reținerea eronată a faptului că nu au fost îndeplinite prevederile art. 6

din Legea nr. 133/1999 la data de 9 august 1999, când a manifestat voința în

vederea cumpărării spațiului deținut cu contract de închiriere, instanța

raportându-se greșit la această dată și nu la data înregistrării cererii de

chemare în judecată, respectiv 14 iulie 2000, dată la care reclamanta avea

capital integral privat, pârâta intimată nemaiavând la acel moment calitatea de

acționar al revizuientei reclamante întrucât cesionase acțiunile către SC O. SRL,

conform contractului din 18 august 1999.

Dintre motivele de

revizuire formulate de revizuientă urmează a se examina numai acela încadrat în

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., celelalte critici excedând cazurile prevăzute de

art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate de revizuientă,

revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul

se poate cere și „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri

doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.

Or actele invocate de

revizuientă ca fiind acte noi nu îndeplinesc condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ.

Așa cum rezultă din

actele dosarului actul intitulat „Hotărârea Acționarului Unic nr. 23 din 4

noiembrie 2004” a fost cunoscut revizuientei, fiind utilizat ca înscris doveditor

depus de SC G. SRL în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 6214/COM/2005 pe

rolul Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ și

în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1096/ PI din 22 noiembrie 2005 în

contradictoriu cu S.N. R. SA și intervenienții SC R. SRL și SC T.V. SA,

revizuienta de față, astfel că nu se poate susține că respectivul act a fost

descoperit după pronunțarea hotărârii atacate, că ar fi fost reținut de partea

potrivnică, sau că nu ar fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus

de voința revizuientei, care nici nu a dovedit, de altfel, că actul în cauză

vizează chiar imobilul în litigiu.

Nici actul intitulat

„proces verbal” din 16 iulie 2007 nu îndeplinește condițiile impuse de

dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., acesta nefiind nici relevant

pentru soluționarea recursului declarat de revizuientă împotriva hotărârii prin

care instanța de apel, admițând apelul intimatei pârâte, schimbă în tot

sentința apelată și respinge acțiunea reclamantei, soluția pronunțată în

recurs, de respingere a recursului reclamantei revizuiente împotriva deciziei

recurate, neputând fi influențată de înțelegerile intervenite între pârâta

intimată și asociatul majoritar al reclamantei revizuiente, consemnate în actul

evocat.

Astfel fiind,

constatându-se că actele produse de revizuientă ca acte noi nu îndeplinesc

condițiile cerute de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. (teza I),

cererea de revizuire promovată de revizuientă împotriva hotărârii pronunțate de

instanța de recurs urmează a fi respinsă ca nefondată.

Cu aplicarea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., revizuienta urmează a fi obligată să

plătească intimatei SC G. SRL suma de 1.190 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată constând în onorariu de avocat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuienta SC T.V. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 1354

din 17 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

ca nefondată.

Obligă revizuienta la

1.190 lei cheltuieli de judecată către intimata SC G. SRL Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2008.