ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 300/2012

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele :

Prin sentința comercială nr. 290/ PI

din 24 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. 20147.2/325/2008,

s-a respins cererea formulată de reclamanta SC I. SRL Timișoara în

contradictoriu cu pârâții C.L.M. TIMIȘOARA și P.M. TIMIȘOARA prin P., având ca

obiect obligația de a face.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul

admiterii acțiunii, obligând pârâții la prelungirea contractului de închiriere,

considerând că prima instanță nu a observat că potrivit petitului, obiectul

acțiunii era „prelungirea contractului de închiriere nr. 497/1998” și nu

încheierea contractului.

Apelul reclamantei a fost respins prin

decizia nr. 37/ A din 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar

nr. 20147/325/2008.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, recurs care a fost admis prin decizia nr. 783/ R din 21

iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, cu consecința trimiterii cauzei spre

competentă soluționare la Tribunalul Timiș, secția comercială.

Acțiunea a fost reînregistrată pe

fondul Tribunalului Timiș sub nr. 20147.1/325/2008, iar ca urmare a admiterii

cererii de abținere, s-a reînregistrat sub nr. 20147.2/325/2008.

Tribunalul a reținut următoarele:

Între părți s-a încheiat la data de 30

decembrie 1998 contractul de închiriere nr. 497/1998, potrivit căruia

reclamantul închiria de la pârâta P.M. Timișoara spațiul cu altă destinație

decât aceea de locuință situat în Timișoara, str. 3 August 1919.

Potrivit art. 3 din convenția părților,

termenul închirierii este de 10 ani, cu începere de la data de 22 decembrie 1998,

până la data de 21 decembrie 2008, urmând ca, la expirarea contractului de

închiriere chiriașul să își manifeste intenția prelungirii contractului în

scris, cu cel puțin 30 de zile înaintea expirării, în caz contrar contractul

urma a se rezilia de drept, iar la cap. IX clauze speciale, art. 11 al.2 lit. d,

părțile au convenit că „tacita relocațiune nu e permisă”.

Spațiul închiriat urma să aibă

destinație de „magazin produse electronice și prestări servicii”.

Potrivit motivării cererii, s-a

observat că se invocă aplicabilitatea prevederilor art. 5 din H.C.L. nr. 34/1998,

cu privire la durata contractului. Astfel, potrivit temeiului de drept anterior

menționat „în cazul îndeplinirii în mod cumulativ a condițiilor de prelungire a

locațiunii, contractele de închiriere vor fi prelungite pe o perioada de 10 ani

pentru activități comerciale și pentru o perioada de 15 ani pentru activități

de prestări servicii”.

S-a observat că încheierea contractului

de închiriere nr. 497/1998, a fost guvernată de dispozițiile H.C.L. nr. 34/1998,

care reglementează utilizarea spațiilor cu altă destinație decât aceea de

locuință aflate în administrarea C.L.M. Timișoara, iar la momentul încheierii,

părțile de comun acord au convenit că termen de închiriere o durată de 10 ani.

Dispozițiile legale invocate sunt

norme juridice cu caracter dispozitiv, permisiv, care permit părților să

încheie contractele de închiriere pe o perioadă de timp de maxim 15 ani.

Părțile pot, însă, deroga, prin

acordul lor de voință, de la aceste norme juridice, în sensul că pot prevedea

un termen de închiriere mai mic și, de asemenea, că relocațiunea tacită nu

poate opera, deoarece operează principiul libertății acordului de voință al

părților, precum și cel al voinței reale al părților, conform art. 969 C. civ.,

contractul odată încheiat devine legea părților, iar părțile nu mai pot să se

prevaleze de dispoziții legale pe care le-au eludat la data încheierii acestui

act juridic.

În consecință, în baza art. 969 C.

civ., coroborat cu art. 5 din H.C.L. nr. 34/1998, s-a respins acțiunea.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat

apel

reclamanta SC I. SRL Timișoara

, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii

atacate în sensul admiterii acțiunii SC I. SRL și obligării pârâților la

prelungirea contractului de închiriere nr. 497/1998, având ca obiect spațiul

comercial situat în Timișoara str. 3 August 1919, până la data de 21 decembrie 2013.

Examinând sentința atacată, prin

prisma motivelor de apel, Curtea a constatat că este legală și temeinică,

apelul fiind respins prin decizia civilă nr. 163 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Împotriva deciziei sus evocată a

declarat recurs reclamanta SC I. SRL TIMIȘOARA, fără a indica în concret

motivele de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ., prin care a solicitat

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacată și pe cale de

consecință admiterea cererii formulată de reclamantă.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte,

conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 din Legea nr. 146/1997,

modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având

în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și

invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a

reținut:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și

de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC I. SRL TIMIȘOARA

nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de

4 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei, recurenta fiind citată pentru termenul

de judecată din data de 27 ianuarie 2012 cu mențiunea timbrării cererii de

recurs.

În raport de împrejurarea că recurenta

nu s-a conformat obligației de timbrare a cererii de recurs potrivit mențiunii

din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2012,

când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea

eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997,

modificată și ale art. și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele

metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995,

privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea

recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de reclamanta SC I. SRL TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 163

din 23 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 ianuarie 2012.