ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1252/2016

Decizia nr. 1252/2016

Asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 746 din 15 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/325/2009, Tribunalul Timiș a respins acțiunea precizată de reclamanții Primăria Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, reprezentat, prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. x/325/2009, la data de 16 decembrie 2010, reclamanții Primăria Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara, reprezentat prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL evacuarea necondiționată din obiectivul Baza sportivă și de agrement situat în Timișoara, Zona Stadion, înscris în C.F. Timișoara, motivat de lipsa titlului locativ, plata unei despăgubiri lunare pentru folosința obiectivului egală în cuantum cu chiria lunară până la data eliberării efective a obiectivului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 85 din 22 aprilie 2003 s-a aprobat încheierea prin licitație publică deschisă a obiectivului „Bază sportivă și de agrement situată în Timișoara - Zona Stadion" înscris în C.F., pentru o perioadă de 1 an și ca urmare, a fost încheiat contractul de închiriere din 23 iulie 2003 cu SC A. SRL, contract care ulterior a fost prelungit până la data de 30 septembrie 2009 și la expirarea căruia, pârâta a refuzat să predea spațiul, mai mult a acționat în instanță pentru prelungirea contractului de închiriere.

Ulterior, reclamanții au formulat precizare la acțiune, prin care au solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri lunare pentru folosința obiectivului, în cuantum egal cu chiria lunară, până la data eliberării efective a obiectivului, respectiv în cuantumul unei chirii lunare de 8088 lei, astfel cum a fost stabilită de Camera de Conturi prin Decizia nr. 42 din 20 noiembrie 2009.

Pârâta SC A. SRL a formulat întâmpinare și concluzii, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că prin sentința civilă nr. 551/PI din 4 mai 2010 a Tribunalului Timiș, definitivă și executorie prin Decizia nr. 197/A din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în Dosarul nr. x/30/2010, a fost prelungit contractul de închiriere din 23 iulie 2009 pentru o perioadă de 10 ani.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că, față de hotărârile pronunțate prin care termenul locațiunii a fost prelungit, nu mai subzistă motivarea cererii de admitere a acțiunii de evacuare și obligarea la despăgubiri a pârâtei, aceea a lipsei de titlu locativ, considerent pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, au declarat apel reclamanții Municipiul Timișoara, reprezentat, prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, solicitând în principal, admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței civile atacate și trimiterea dosarului primei instanțe în vederea rejudecârii și pronunțării asupra tuturor capetelor de cerere ale acțiunii. In subsidiar, apelanții au solicitat schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate de instituțiile reclamante.

Prin încheierea din data de 7 februarie 2012, în baza art. 244 pct. l C. proc. civ. Curtea a dispus suspendarea judecării apelului până la soluționarea irevocabilă a Dosarului Tribunalului Timiș nr. x/30/2011.

Prin rezoluția din data de 23 septembrie 2015 din Dosarul nr. x/325/2009, Curtea a fixat termen de judecată în data de 13 octombrie 2015.

Prin Decizia civilă nr. 883 din 13 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanții Municipiul Timișoara, reprezentat prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 746 din 15 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. x/325/2009, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL.

Examinând apelul declarat de reclamanții Municipiul Timișoara, reprezentat, prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara prin prisma motivelor de apel invocate, a dispozițiilor 295 alin. (1) C. proc. civ. Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6013 din 6 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. x/30/2011*** s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâților Municipiul Timișoara, reprezentat, prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, prin care reclamanta SC A. SRL a solicitat împotriva pârâtului Municipiul Timișoara, reprezentat, prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara constatarea prelungirii de drept a contractului de închiriere din 23 iulie 2003 pe o perioadă de 15 ani.

Prin Decizia civilă nr. 538/A/LP din 30 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/30/2011***, Tribunalul Timiș a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta apelantă SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 6013 din 6 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. x/30/2011***, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, prin primar, având ca obiect acțiune în constatare.

Prin Decizia civilă nr. 112/R din 11 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/30/2011*** Curtea de Apel Timișoara a admis recursul reclamantei SC A. SRL Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 538/A/LP din 30 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. x/30/2011***. A modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 6013 din 06 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr. x/30/2011***. A schimbat în tot sentința atacată și a admis acțiunea formulată de reclamantă, în sensul că a constatat prelungit contractul de închiriere din 23 iulie 2003 pe o durată de 15 ani. Fără cheltuieli de judecată.

Având în vedere că, prin Decizia civilă nr. 112/R din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/30/2011*** s-a schimbat în tot hotărârea atacată, s-a admis acțiunea reclamantei SC A. SRL (pârâta în speța de față), în sensul că s-a constatat prelungit contractul de închiriere din 23 iulie 2003 pe o durată de 15 ani, iar în speța de față reclamanții apelanți Municipiul Timișoara, reprezentat, prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au solicitat pe de-o parte obligarea pârâtei intimate la plata unor despăgubiri, pentru lipsa de folosință a imobilului ce face obiectul aceluiași contract de închiriere din 23 iulie 2003, iar, pe de altă parte evacuarea societății intimate din spațiul ocupat pentru lipsa de titlu locativ, apelul declarat de reclamanți a rămas tară obiect.

Împotriva Deciziei civile nr. 883 din 13 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a formulat recurs reclamantul Municipiul Timișoara reprezentat prin primar, solicitând admiterea recursului, în principal casarea hotărârii pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel a capătului de cerere referitor la plata de despăgubiri egale cu chiria lunară pentru obiectivul „Bază sportivă și de agrement", iar în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii în parte a apelului, cu consecința admiterii capătului de cerere prin care s-a solicitat plata de despăgubiri lunare pentru folosința obiectivului „Bază sportivă și de agrement", egală în cuantum cu chiria lunară. In drept a invocat art. 304, pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală deoarece se întemeiază pe o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale aplicabile cauzei.

Astfel, se arată că, prin Decizia civilă nr. 112/R din 11 martie 2015, pronunțată în Dosar nr. x/30/2011, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul formulat de către SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 538/A/LP din 30 octombrie 2014 a Tribunalului Timiș, pe care a modificat-o în sensul admiterii apelului formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 6013/06 mai 2014, pronunțată de către Judecătoria Timișoara și constatării ca fiind prelungit Contractul de închiriere din 23 iulie 2003 pe o durată de 15 ani.

Curtea a reținut că reclamanta SC A. SRL este beneficiarul dreptului de prelungire a duratei contractului, deoarece și-a respectat în mod consecvent obligațiile ce-i revin potrivit contractului de închiriere, drept care s-a născut la data la care prima durată a contractului de închiriere a expirat, respectiv 31 iulie 2004, urmând ca prelungirea să fie activată începând cu data de 01 august 2004 pe o durată de 15 ani.

Prin minare, având în vedere cele reținute de instanța de recurs din dosarul mai sus amintit, instanța de apel din prezentul dosar trebuia să admită în parte apelul formulat de instituția noastră, în sensul admiterii capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu cuantumul chiriei lunare pentru folosința obiectivului „Bază sportivă și de agrement" situat în Timișoara. Cu toate că instanța a considerat prelungit contractul de închiriere pentru obiectivul în cauză, începând cu anul 2004, respectiv 01.08, în prezentul dosar capătul de cerere referitor la achitarea unei chirii lunare pentru folosința spațiului a fost respins.

Deși a fost învederat instanței de apel, iar aceasta a reținut în cuprinsul hotărârii faptul că pârâta nu a mai achitat instituției noastre nimic pentru folosirea imobilului din 30 septembrie 2009, aceasta a respins apelul ca fiind rămas fără obiect, neținând cont că acțiunea a fost în mod evident fundamentată și pe principiul îmbogățirii tară justă cauză.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, constată că acesta este fondat în limitele și pentru considerente ce succed.

Recurentul nu a dezvoltat critici întemeiate pe art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. aceste motive de nelegalitate fiind invocate în mod formai.

Sunt întemeiate însă criticile privind interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 112/R din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/30/2011*** a fost admisă acțiunea reclamantei SC A. SRL, în sensul că s-a constatat prelungit contractul de închiriere din 23 iulie 2003 pe o durată de 15 ani.

Prin acțiunea de față s-a solicitat atât evacuarea pârâtei din spațiul închiriat cât și plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință sub forma chiriei lunare.

În aceste condiții, instanța de apel a reținut în mod greșit că ambele capete de cerere, respectiv evacuarea din spațiu și plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință, au rămas fără obiect.

Faptul că a fost prelungit contractul de închiriere nu poate atrage rămânerea fără obiect a petitului privind acordarea despăgubirilor având în vedere finalitatea distinctă a acestora și necesitatea respectării principiului neîmbogățirii fără justă cauză.

Dimpotrivă, prelungirea contractului de închiriere prin hotărâre judecătorească cum s-a întâmplat în cauză, impune obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință astfel cum s-a solicitat prin prezenta acțiune, acest petit nefacând obiectul Dosarului nr. x/30/2011*** ca atare, instanța de apel în mod nelegal l-a constatat ca fiind rămas fără obiect.

Potrivit art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte, hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Intimata pârâtă a susținut admiterea recursului și obligarea sa la plata sumei de 1.741 lei cu titlu de chirie, recunoscând astfel în parte pretențiile.

Având în vedere faptul că instanța nu a cercetat fondul pe aspectul despăgubirilor și totodată poziția intimatei pârâte de recunoaștere parțială a pretențiilor, se impune trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea analizării pe fond și administrării probatoriului necesar stabilirii situației de fapt sub aspectul cuantumului despăgubirilor solicitate prin acțiune.

Față de considerentele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 315, va admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Timișoara reprezentat prin primar împotriva Deciziei civile nr. 883 din 13 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Timișoara reprezentat prin primar împotriva Deciziei civile nr. 883 din 13 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2016.