ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 42/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 42/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 51 din 25 ianuarie
2008, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a admis
acțiunea formulată de reclamanta A.R.C. și a obligat-o pe pârâta SC E. SA – SC F.Î.S.E.E.S.
SA – S.Î.S.E. Craiova – A.Î.S.E. Slatina județul Olt să-i vândă reclamantei
apartamentul situat în Municipiul Slatina, județul Olt, pentru prețul stabilit
prin raportul de evaluare întocmit la 15 decembrie 2005.
Pentru a pronunța această sentință,
tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată, întrucât reclamanta este
salariata pârâtei și are calitatea de chiriaș al apartamentului locuință de
serviciu situat în Slatina, pentru care pârâta a demarat procedura de vânzare
către titularii contractelor de închiriere, conform O.U.G. nr. 130/2004,
aprobată prin Legea nr. 189/2005.
A mai reținut că refuzul pârâtei de
a încheia contractul de vânzare - cumpărare este nejustificat și nelegal, în
condițiile în care s-a întocmit raportul de evaluare prevăzut de art. 4 din
O.U.G. nr. 130/2004 de către un expert autorizat A.N.E.V.A.R. desemnat pe baza
unui concurs de oferte, iar certitudinea stabilirii prețului revine
evaluatorului; sunt îndeplinite toate celelalte condiții prevăzute de O.U.G. nr.
130/2004, în sensul că reclamanta a dovedit calitatea de salariat și chiriaș,
precum și faptul că apartamentul este în patrimoniul pârâtei, fiind construit
din fonduri proprii; faptul că actul normativ menționat mai sus a prevăzut
procedura de vânzare numai facultativ a fost considerat ca lipsit de relevanță
juridică, în contextul în care pârâta a trecut la vânzarea apartamentelor către
titularii contractelor de închiriere, a desemnat evaluatorul, raportul de
evaluare a fost întocmit, iar apartamentul a cărei chiriașă este reclamanta a
fost evaluat, potrivit raportului, aprobat prin Hotărârea C.A. nr. 24/400/8717
din 1 august 2005 și a Notei din 19 iulie 2005.
Prin Decizia nr. 135 din 14 mai
2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul formulat de
pârâta SC E. SA – SC F.Î.S.E.E.S. SA București și a schimbat sentința apelată
în parte, în sensul că prețul stabilit prin raportul de evaluare întocmit la
data de 15 decembrie 2005 va fi actualizat cu indicele de inflație la data
încheierii contractului de vânzare - cumpărare. A fost menținut restul
dispozițiilor sentinței.
În motivarea acestei soluții,
instanța de apel a reținut în esență că din observarea cererii de chemare în
judecată se constată că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la vânzarea
imobilului la prețul stabilit în raport de evaluarea întocmită la data de 15
decembrie 2005, reactualizat cu indicele de inflație la data încheierii
contractului de vânzare-cumpărare, așa încât, având în vedere că, potrivit
principiului disponibilității, instanța este ținută să se pronunțe în limitele
investirii, asupra obiectului determinat al pricinii, stabilit de reclamantă
prin cererea de chemare în judecată, se constată că sunt întemeiate criticile
ce vizează nereactualizarea cu rata inflației a prețului stabilit prin raportul
de evaluare.
Împotriva deciziei curții de apel au
declarat recurs reclamant A.R.C. și pârâta SC E. SA F.Î.S.E.E.S. SA București.
Recurenta - reclamantă își
întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicită
admiterea recursului, modificarea deciziei curții de apel, în sensul respingerii
apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de
tribunal.
În motivarea recursului său,
recurenta susține în esență că, în mod greșit instanța de apel a apreciat că
însăși reclamanta în acțiunea introductivă a solicitat ca pârâta să-i vândă
imobilul la prețul stabilit în raportul de evaluare întocmit la data de 15
decembrie 2005, reactualizat cu indicele de inflație la data încheierii
contractului de vânzare - cumpărare, fixând astfel limitele cererii de chemare
în judecată, întrucât este vorba doar de-o regretabilă eroare de
dactilografiere strecurată în acțiunea introductivă cu privire la
reactualizarea prețului cu indicele de inflație la data încheierii contractului
de vânzare-cumpărare, semnalată de altfel instanțelor, dar înțeleasă corect
doar de instanța de fond, care a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce
se impune a fi menținută.
Recursul reclamantei este fondat și
va fi admis potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Din examinarea dispozițiilor art. 2
din O.U.G. nr. 130/2004, aprobată prin Legea nr. 189/2005, aplicabile în cauză,
se constată că singurele condiții prevăzute de lege pentru încheierea
contractului de vânzare - cumpărare sunt calitatea de salariat sau fost salariat
al societății comerciale, de titular al contractului de închiriere și ca prețul
să fie cel stabilit printr-un raport de evaluare întocmit de un expert.
În speță, se constată că sunt
îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 130/2004
aprobată prin Legea nr. 189/2005, întrucât reclamanta are calitatea de
salariat, este titulara contractului de închiriere, atât reclamanta, prin
cererea formulată, cât și pârâta, prin numirea comisiei de evaluare și
desemnarea expertului și-au manifestat acordul de voință în sensul încheierii
contractului de vânzare-cumpărare, iar prețul este cel stabilit de către
expertul autorizat A.N.E.V.A.R., desemnat pe baza unui concurs de oferte,
printr-un raport de evaluare, răspunderea pentru corectitudinea stabilirii
prețului de vânzare revenindu-i evaluatorului, ce întocmește raportul de
evaluare potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 130/2004, aprobată prin Legea nr. 189/2005.
Astfel fiind, se reține că refuzul
pârâtei de a încheia contractul de vânzare - cumpărare la prețul stabilit prin
raportul de evaluare este nejustificat, iar criticile recurentei-reclamante
sunt întemeiate, deoarece respectând cu adevărat principiul disponibilității și
voința reală a reclamantei de a cere obligarea pârâtei să-i vândă apartamentul
în discuție, rezultă fără tăgadă că s-a avut în vedere prețul stabilit potrivit
dispozițiilor legale, printr-un raport de evaluare și nu prețul reactualizat cu
indicele de inflație, fiind de altfel și ilogic ca reclamanta, lipsită de culpă
să solicite pârâtei, care cu rea credință a refuzat încheierea contractului de
vânzare - cumpărare, vânzarea apartamentului la prețul stabilit prin raportul
de evaluare, reactualizat cu indicele de inflație.
În consecință, se va admite recursul
reclamantei, se va modifica decizia atacată și se va respinge apelul pârâtei
împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută ca legală.
În ce privește recursul pârâtei, se
constată că la dosarul cauzei există doar declarația de recurs, prin care se
cere „schimbarea în tot a solicitării reclamantei”, fără ca recursul să fie
motivat.
Drept urmare, în soluționarea
excepțiilor puse în discuție din oficiu, cu privire la acest recurs, Înalta
Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., care dispun
imperativ că este nul recursul nemotivat în termenul prevăzut de lege, cu
excepția cazurilor prevăzute la alin. (2) al aceluiași articol.
În consecință, reținându-se că
recursul pârâtei nu a fost motivat în termenul legal și că nu există motive de
ordine publică, ce ar urma să fie puse în discuția părților, se constată că
recursul declarat de pârâtă este nul potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul reclamantei A.R.C. declarat
împotriva Deciziei nr. 135 din 14 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Modifică decizia atacată în sensul
că respinge apelul pârâtei împotriva sentinței nr. 51 din 25 ianuarie 2008 a
Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ pe care o
menține.
Constată nul recursul pârâtei SC E. SA F.Î.S.E.E.S. București
declarat împotriva Deciziei nr. 135 din 14 mai 2008 a Curții de Apel Craiova,
secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 ianuarie 2009.