ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 42/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 51 din 25 ianuarie 2008, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.R.C. și a obligat-o pe pârâta SC E. SA – SC F.Î.S.E.E.S. SA – S.Î.S.E. Craiova – A.Î.S.E. Slatina județul Olt să-i vândă reclamantei apartamentul situat în Municipiul Slatina, județul Olt, pentru prețul stabilit prin raportul de evaluare întocmit la 15 decembrie 2005. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată, întrucât reclamanta este salariata pârâtei și are calitatea de chiriaș al apartamentului locuință de serviciu situat în Slatina, pentru care pârâta a demarat procedura de vânzare către titularii contractelor de închiriere, conform O.U.G.

nr. 130/2004, aprobată prin Legea nr. 189/2005. A mai reținut că refuzul pârâtei de a încheia contractul de vânzare - cumpărare este nejustificat și nelegal, în condițiile în care s-a întocmit raportul de evaluare prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 130/2004 de către un expert autorizat A.N.E.V.A.R. desemnat pe baza unui concurs de oferte, iar certitudinea stabilirii prețului revine evaluatorului; sunt îndeplinite toate celelalte condiții prevăzute de O.U.G.

nr. 130/2004, în sensul că reclamanta a dovedit calitatea de salariat și chiriaș, precum și faptul că apartamentul este în patrimoniul pârâtei, fiind construit din fonduri proprii; faptul că actul normativ menționat mai sus a prevăzut procedura de vânzare numai facultativ a fost considerat ca lipsit de relevanță juridică, în contextul în care pârâta a trecut la vânzarea apartamentelor către titularii contractelor de închiriere, a desemnat evaluatorul, raportul de evaluare a fost întocmit, iar apartamentul a cărei chiriașă este reclamanta a fost evaluat, potrivit raportului, aprobat prin Hotărârea C.A. nr. 24/400/8717 din 1 august 2005 și a Notei din 19 iulie 2005. Prin Decizia nr. 135 din 14 mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul formulat de pârâta SC E. SA – SC F.Î.S.E.E.S.

SA București și a schimbat sentința apelată în parte, în sensul că prețul stabilit prin raportul de evaluare întocmit la data de 15 decembrie 2005 va fi actualizat cu indicele de inflație la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare. A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență că din observarea cererii de chemare în judecată se constată că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la vânzarea imobilului la prețul stabilit în raport de evaluarea întocmită la data de 15 decembrie 2005, reactualizat cu indicele de inflație la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, așa încât, având în vedere că, potrivit principiului disponibilității, instanța este ținută să se pronunțe în limitele investirii, asupra obiectului determinat al pricinii, stabilit de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, se constată că sunt întemeiate criticile ce vizează nereactualizarea cu rata inflației a prețului stabilit prin raportul de evaluare.

Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamant A.R.C. și pârâta SC E. SA F.Î.S.E.E.S. SA București. Recurenta - reclamantă își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului, modificarea deciziei curții de apel, în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de tribunal.

În motivarea recursului său, recurenta susține în esență că, în mod greșit instanța de apel a apreciat că însăși reclamanta în acțiunea introductivă a solicitat ca pârâta să-i vândă imobilul la prețul stabilit în raportul de evaluare întocmit la data de 15 decembrie 2005, reactualizat cu indicele de inflație la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, fixând astfel limitele cererii de chemare în judecată, întrucât este vorba doar de-o regretabilă eroare de dactilografiere strecurată în acțiunea introductivă cu privire la reactualizarea prețului cu indicele de inflație la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, semnalată de altfel instanțelor, dar înțeleasă corect doar de instanța de fond, care a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce se impune a fi menținută.

Recursul reclamantei este fondat și va fi admis potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare. Din examinarea dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 130/2004, aprobată prin Legea nr. 189/2005, aplicabile în cauză, se constată că singurele condiții prevăzute de lege pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare sunt calitatea de salariat sau fost salariat al societății comerciale, de titular al contractului de închiriere și ca prețul să fie cel stabilit printr-un raport de evaluare întocmit de un expert. În speță, se constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile O.U.G.

nr. 130/2004 aprobată prin Legea nr. 189/2005, întrucât reclamanta are calitatea de salariat, este titulara contractului de închiriere, atât reclamanta, prin cererea formulată, cât și pârâta, prin numirea comisiei de evaluare și desemnarea expertului și-au manifestat acordul de voință în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar prețul este cel stabilit de către expertul autorizat A.N.E.V.A.R., desemnat pe baza unui concurs de oferte, printr-un raport de evaluare, răspunderea pentru corectitudinea stabilirii prețului de vânzare revenindu-i evaluatorului, ce întocmește raportul de evaluare potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 130/2004, aprobată prin Legea nr. 189/2005.

Astfel fiind, se reține că refuzul pârâtei de a încheia contractul de vânzare - cumpărare la prețul stabilit prin raportul de evaluare este nejustificat, iar criticile recurentei-reclamante sunt întemeiate, deoarece respectând cu adevărat principiul disponibilității și voința reală a reclamantei de a cere obligarea pârâtei să-i vândă apartamentul în discuție, rezultă fără tăgadă că s-a avut în vedere prețul stabilit potrivit dispozițiilor legale, printr-un raport de evaluare și nu prețul reactualizat cu indicele de inflație, fiind de altfel și ilogic ca reclamanta, lipsită de culpă să solicite pârâtei, care cu rea credință a refuzat încheierea contractului de vânzare - cumpărare, vânzarea apartamentului la prețul stabilit prin raportul de evaluare, reactualizat cu indicele de inflație.

În consecință, se va admite recursul reclamantei, se va modifica decizia atacată și se va respinge apelul pârâtei împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută ca legală. În ce privește recursul pârâtei, se constată că la dosarul cauzei există doar declarația de recurs, prin care se cere „schimbarea în tot a solicitării reclamantei”, fără ca recursul să fie motivat. Drept urmare, în soluționarea excepțiilor puse în discuție din oficiu, cu privire la acest recurs, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., care dispun imperativ că este nul recursul nemotivat în termenul prevăzut de lege, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2) al aceluiași articol. În consecință, reținându-se că recursul pârâtei nu a fost motivat în termenul legal și că nu există motive de ordine publică, ce ar urma să fie puse în discuția părților, se constată că recursul declarat de pârâtă este nul potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul reclamantei A.R.C. declarat împotriva Deciziei nr. 135 din 14 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul pârâtei împotriva sentinței nr. 51 din 25 ianuarie 2008 a Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ pe care o menține. Constată nul recursul pârâtei SC E. SA F.Î.S.E.E.S. București declarat împotriva Deciziei nr. 135 din 14 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2009.