ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1847/2020

Ședința publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 iulie 2015 pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanții Municipiul Timișoara, reprezentat prin Primar și Primarul Municipiului Timișoara au chemat-o în judecată pe pârâta A., solicitând rezilierea contractului de închiriere nr. x din 2 iulie 2003, încheiat între părți, având ca obiect spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință, situat în municipiul Timișoara, Bdul x, jud. Timiș, în suprafață de 65,85 mp, evacuarea pârâtei din spațiul închiriat, obligarea pârâtei la plata chiriei și a majorărilor de întârziere, în cuantum total de 107.106 RON, aferente perioadei aprilie 2013- iulie 2015, precum și la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului și actualizarea sumelor pretinse cu indicele ratei inflației de la momentul plății.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1817 C. civ., art. 30 din O.U.G. nr. 30/2013, art. 95 alin. (1), art. 98 alin. (1) și (2) C. proc. civ., clauzele contractului de închiriere nr. x din 2 iulie 2003 și prevederile din Dispoziția nr. 75 din 22 ianuarie 2014 a Primarului Municipiului Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 1957 din 2 martie 2016, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a admis, în parte, acțiunea, a reziliat contractul de închiriere nr. x din 2 iulie 2003, a evacuat-o pe pârâtă din spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință, situat în municipiul Timișoara, Bdul x, jud. Timiș, în suprafață de 65,85 mp, ce a format obiectul contractului de închiriere și a respins, în rest, acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 805/A din 13 iunie 2017, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins apelul formulat de pârâta A. împotriva sentinței civile nr. 1957 din 2 martie 2016 a Judecătoriei Timișoara și a admis apelul formulat de reclamanții Municipiul Timișoara, reprezentat prin Primar și Primarul Municipiului Timișoara, împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 31.235,03 RON, reprezentând chiria restantă aferentă perioadei aprilie 2013- iulie 2015 și penalități de 0,5 % pe zi de întârziere, pentru o perioadă de 30 zile de la data scadenței fiecărei facturi emise pentru lunile aprilie 2013- iulie 2015. De asemenea, tribunalul a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanților despăgubiri pentru lipsa de folosință a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință, situat în Timișoara, Bdul. x, constând în cuantumul chiriei lunare de 329,25 euro, în echivalentul în RON la data plății, începând de la data pronunțării hotărârii și până la data predării efective a imobilului. Totodată, prima instanță a dispus actualizarea sumelor mai sus indicate cu indicele de inflație de la momentul plății efective și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva hotărârii sus-menționate, la 26 iunie 2017, pârâta A. a formulat cerere de revizuire, care a fost anulată, ca insuficient timbrată, de Tribunalul Timiș, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 964/A din 25 august 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei din urmă decizii, revizuenta a declarat recurs, care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia civilă nr. 51 din 29 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Împotriva deciziei evocate, recurenta-revizuentă A. a declarat din nou recurs, fără să indice vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și fără să critice hotărârea atacată din perspectiva vreunuia dintre acestea.

În memoriului depus la dosar, recurenta a prezentat derularea relațiilor dintre părți și parcursul litigiului, exprimându-și nemulțumirea față de soluțiile instanțelor anterioare.

La 27 iunie 2018, conform dovezilor de comunicare aflate la filele18-19 din dosar, cererea de recurs a fost comunicată intimaților-reclamanți, care nu au formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, "se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat (...)", iar conform art. 33 alin. (1) din același act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că, prin adresa comunicată la 22 mai 2018, recurentei i s-a pus în vedere, în procedura de filtrare a recursurilor, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancțiunea anulării recursului .

Având în vedere că recurenta-revizuentă A. nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, datorată conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 51 din 29 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 51 din 29 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2020.