ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1289/2013

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 31 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta SC R. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SN R. SA prin Sucursala Timișoara, să se constate că este proprietara imobilului clădire din Timișoara, și a terenului situat la aceeași adresă în suprafață de 1435 mp aferent clădiri, înscris în CF Timișoara, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act translativ de proprietate asupra imobilului clădire-teren anterior identificat, să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului clădire-teren menționat.

Acțiunea a fost precizată la data de 23 iunie 2009, în sensul că reclamanta a solicitat să fie pronunțată o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul clădire situat în Timișoara, și terenul de sub această clădire, imobil înscris în CF Timișoara, cu consecința intabulării dreptului de proprietate pe seama reclamantei în cartea funciară. Prin sentința civilă nr. 1230 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5964/30/2008, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta SC R. SRL în contradictoriu cu pârâta SN R. SA prin Sucursala Timișoara, ca neîntemeiată; a fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată ca nedovedită.

În termen legal, reclamanta SC R. SRL a declarat apel împotriva sentinței anterior menționate. Prin decizia nr. 11/A din 17 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 5964/30/2008, s-a respins apelul formulat de reclamanta SC R. SRL, instanța de apel reținând în considerentele acestei decizii că reclamanta, prin acțiunea precizată la dosar fond, a solicitat Tribunalului Timiș, la 23 iunie 2009, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare pentru imobilul situat în Timișoara, reprezentând clădire și terenul de sub clădire, precum și intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei. Împotriva deciziei nr. 11/A din 17 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 5964/30/2008, în termen legal, reclamanta SC R. SRL Timișoara a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii.

Apreciind că instanța de apel a încălcat regulile de desfășurare a procesului civil prevăzute de art. 295 alin. (1) C. proc. civ., că în cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte, prin decizia nr. 3983 din 7 decembrie 2011, a admis recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Timișoara împotriva deciziei civile nr. 11/A din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 5964/30/2008*.

Prin decizia nr. 118/A din 15 mai 2012 pronunțată de Curtea de apel Timișoara, secția a ll-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta SC R. SRL împotriva sentinței nr. 1230 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5964/30/2008, a fost schimbată în parte hotărârea apelată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea precizată a reclamantei SC R. SRL împotriva pârâtei SN R. SA - Direcția Radiocomunicat ii Timișoara prin Sucursala Direcția Operațională Radiocomunicații Vest. S-a dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de act translativ de proprietate asupra imobilului clădire, situat în Timișoara. S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară asupra imobilului mai sus menționat.

A fost respinsă în rest acțiunea precizată a reclamantei. A fost obligată pârâta la plata sumei de 8.667,37 RON cheltuieli parțiale de judecată în toate instanțele, către reclamantă. În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâtele SN R. SA București, prin Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara și Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara au declarat recurs, anexând cererii dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON (dosar recurs). În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cum problema timbrajului este prioritară oricărei excepții, cereri sau motive de casare, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. raportat la 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată, și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs și a reținut: Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată. Recurentele-pârâte au fost legal citate pentru termenul de astăzi, 27 martie 2013, cu mențiunea de a depune, în completare, taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.747,5 RON și 4,7 RON timbru judiciar (dosar recurs), dar acestea, în mod nejustificat, nu și-au îndeplinit obligația legală a timbrării recursului.

Constatând că recursul a fost insuficient timbrat, că recurentele nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 27 martie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului declarat de pârâtele SN R. SA Bucuresti, prin Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara și Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara, ca insuficient timbrat.

Constatând culpa procesuală a recurentelor în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatei-reclamante SC R. SRL Timișoara privind plata cheltuielilor de judecată în recurs, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea intimatei, în sensul obligării recurentelor-pârâte SN R. SA Bucuresti, prin Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara și Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara la plata sumei de 3.320 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare către intimata-reclamantă SC R. SRL Timișoara, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâtele SN R. SA București, prin Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara și Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara împotriva deciziei nr. 118/A din 15 mai 2012 pronunțată de Curtea de apel Timișoara, secția a ll-a civilă, ca insuficient timbrat. Obligă recurentele-pârâte SN R. SA Bucuresti, prin Sucursala Direcția Radiocomunicatii Timișoara și Sucursala Direcția Radiocomunicatii Timișoara la plata sumei de 3.320 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC R. SRL Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2013.