ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1289/2013

Asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 31 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta SC

R. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SN R. SA prin Sucursala

Timișoara, să se constate că este proprietara imobilului clădire din Timișoara,

și a terenului situat la aceeași adresă în suprafață de 1435 mp aferent

clădiri, înscris în CF Timișoara, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de

act translativ de proprietate asupra imobilului clădire-teren anterior

identificat, să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantei

asupra imobilului clădire-teren menționat.

Acțiunea a

fost precizată la data de 23 iunie 2009, în sensul că reclamanta a solicitat să

fie pronunțată o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru

imobilul clădire situat în Timișoara, și terenul de sub această clădire, imobil

înscris în CF Timișoara, cu consecința intabulării dreptului de proprietate pe

seama reclamantei în cartea funciară.

Prin sentința

civilă nr. 1230 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul

nr. 5964/30/2008, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta SC

R. SRL în contradictoriu cu pârâta SN R. SA prin Sucursala Timișoara, ca

neîntemeiată; a fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantei la

cheltuieli de judecată ca nedovedită.

În termen

legal, reclamanta SC R. SRL a declarat apel împotriva sentinței anterior

menționate.

Prin decizia

nr. 11/A din 17 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul

nr. 5964/30/2008, s-a respins apelul formulat de reclamanta SC R. SRL, instanța

de apel reținând în considerentele acestei decizii că reclamanta, prin acțiunea

precizată la dosar fond, a solicitat Tribunalului Timiș, la 23 iunie 2009,

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare

pentru imobilul situat în Timișoara, reprezentând clădire și terenul de sub

clădire, precum și intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei.

Împotriva deciziei

nr. 11/A din 17 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul

nr. 5964/30/2008, în termen legal, reclamanta SC R. SRL Timișoara a declarat recurs,

solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii

acțiunii.

Apreciind că instanța

de apel a încălcat regulile de desfășurare a procesului civil prevăzute de art.

295 alin. (1) C. proc. civ., că în cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte, prin decizia nr. 3983 din 7

decembrie 2011, a admis recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Timișoara împotriva

deciziei civile nr. 11/A din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare,

cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 5964/30/2008*.

Prin decizia

nr. 118/A din 15 mai 2012 pronunțată de Curtea de apel Timișoara, secția a ll-a

civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta SC R. SRL împotriva sentinței

nr. 1230 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5964/30/2008,

a fost schimbată în parte hotărârea apelată, în sensul că a fost admisă în parte

acțiunea precizată a reclamantei SC R. SRL împotriva pârâtei SN R. SA - Direcția

Radiocomunicat

ii

Timișoara prin Sucursala Direcția Operațională

Radiocomunicații Vest.

S-a dispus ca

prezenta hotărâre să țină loc de act translativ de proprietate asupra imobilului

clădire, situat în Timișoara.

S-a dispus intabularea

dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară asupra imobilului mai

sus menționat.

A fost respinsă

în rest acțiunea precizată a reclamantei.

A fost obligată

pârâta la plata sumei de 8.667,37 RON cheltuieli parțiale de judecată în toate instanțele,

către reclamantă.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, pârâtele SN R. SA București, prin Sucursala Direcția

Radiocomunicații Timișoara și Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara au declarat

recurs, anexând cererii dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de

50 RON și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON (dosar recurs).

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cum problema timbrajului

este prioritară oricărei excepții, cereri sau motive de casare, Înalta Curte, conform

art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997,

modificată și completată, și la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) din

C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va atașa dovada achitării

taxei de timbru", a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a cererii

de recurs și a reținut:

Prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt

supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate,

atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat

sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul

termen de judecată.

Potrivit dispozițiilor

art. 9 din O.G. nr. 32/1995, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor

de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară

de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată

sau ca insuficient timbrată.

Recurentele-pârâte

au fost legal citate pentru termenul de astăzi, 27 martie 2013, cu mențiunea de

a depune, în completare, taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.747,5 RON și 4,7

RON timbru judiciar (dosar recurs), dar acestea, în mod nejustificat, nu și-au îndeplinit

obligația legală a timbrării recursului.

Constatând că

recursul a fost insuficient timbrat, că recurentele nu s-au conformat obligației

de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 27 martie

2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea

legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5)

din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995

și să dispună anularea recursului declarat de pârâtele SN R. SA Bucuresti, prin

Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara și Sucursala Direcția Radiocomunicații

Timișoara, ca insuficient timbrat.

Constatând culpa

procesuală a recurentelor în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea

intimatei-reclamante SC R. SRL Timișoara privind plata cheltuielilor de judecată

în recurs, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., să fie admisă cererea intimatei, în sensul obligării recurentelor-pârâte SN

R. SA Bucuresti, prin Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara și Sucursala

Direcția Radiocomunicații Timișoara la plata sumei de 3.320 RON cheltuieli de judecată

reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare către intimata-reclamantă

SC R. SRL Timișoara, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de pârâtele SN R. SA București, prin Sucursala Direcția Radiocomunicații

Timișoara și Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara împotriva deciziei

nr. 118/A din 15 mai 2012 pronunțată de Curtea de apel Timișoara, secția a ll-a

civilă, ca insuficient timbrat.

Obligă recurentele-pârâte

SN R. SA Bucuresti, prin Sucursala Direcția Radiocomunicatii Timișoara și Sucursala

Direcția Radiocomunicatii Timișoara la plata sumei de 3.320 RON cheltuieli de judecată

către intimata-reclamantă SC R. SRL Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 27 martie 2013.