ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1443/2008

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 547 din 18 mai 2005 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T.V. SA Timișoara împotriva pârâtei SN R.D.R.T. Timișoara, a fost obligată pârâta la vânzarea către reclamantă a imobilului (teren și construcții) înscris în C.F. Timișoara, imobil ce se compune din teren în suprafață de 1304 mp., cota parte 1/1 teren aferent pentru discotecă plus 328,85 mp. cotă parte ½, teren aferent birouri, la preț negociat pornind de la prețul de 98.086 euro, stabilit prin expertiza efectuată în cauză. Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.

Prin Decizia nr. 168 din 12 septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admis apelul pârâtei SN R. SA - D.R. Timișoara în sensul că a preschimbat în tot sentința apelată, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamantă, a respins ca nefondat apelul reclamantei, a anulat ca insuficient timbrată cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC G. SRL Timișoara și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 3.182,55 lei cheltuieli de judecată. Reclamanta a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 168 din 12 septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara-Secția comercială și de contencios administrativ, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că reclamanta avea în componența acționariatului și pe SN R. SA, societate cu capital de stat și în consecință ea nu îndeplinea condițiile impuse de art. 6 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru întreprinderile mici și mijlocii și anume că societatea trebuie să aibă capital integral privat. Reclamanta nu îndeplinea condiția privind integralitatea capitalului privat, la data manifestării de voință privind facilitățile oferite de Legea nr. 133/1999, pentru transformarea contractului de închiriere în contract de leasing cu clauză irevocabilă de cumpărare.

De asemenea s-a mai reținut că instanța de apel nu a încălcat dreptul la apărare al reclamantei, deoarece dezbaterile au avut loc la data de 5 septembrie 2006, când s-a amânat pronunțarea, dând posibilitate reclamantei să depună concluzii scrise și că motivele de ordine publică invocate cu ocazia judecării recursului sunt nefondate. SC T.V. SA Timișoara a formulat contestație în anulare în temeiul art. 317 și următoarele C. proc. civ., susținând că decizia este consecința unor erori materiale flagrante în soluționarea recursului, prin confundarea unor date importante ale cauzei și prin neobservarea unor elemente din ansamblul probator care au determinat în mod esențial soluția pronunțată.

Instanța de recurs în mod eronat a reținut că nu au fost îndeplinite prevederile art. 6 din Legea nr. 133/1999, la momentul manifestării de voință din partea reclamantei, în vederea cumpărării spațiului deținut cu contract de închiriere, deoarece la acea dată capitalul social era integral privat. O altă eroare este aceea referitoare la constatarea nulității încheierilor de ședință, instanța reținând că numai o încheiere nu a fost semnată de judecător, în realitate încheierile sunt semnate doar de un judecător. Contestația în anulare este neîntemeiată. Aspectele menționate în contestația în anulare, în sensul că dezlegarea dată cauzei este consecința unor erori materiale, prin confundarea unor date importante ale cauzei și prin neobservarea unor elemente din ansamblul probator, nu se încadrează în sfera noțiunii de greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. și nici nu privesc condițiile prevăzute în art. 317 C. proc. civ., pentru formularea unei contestații în anulare. Față de cele de mai sus, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC G. SRL Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T.V. SA Timișoara împotriva Deciziei nr. 1354 din 17 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Obligă contestatoarea la 2.059,78 lei cheltuieli de judecată către intimata SC G. SRL Timișoara. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2008.