ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1443/2008

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 547

din 18 mai 2005 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T.V. SA Timișoara

împotriva pârâtei SN R.D.R.T. Timișoara, a fost obligată pârâta la vânzarea

către reclamantă a imobilului (teren și construcții) înscris în C.F. Timișoara,

imobil ce se compune din teren în suprafață de 1304 mp., cota parte 1/1 teren

aferent pentru discotecă plus 328,85 mp. cotă parte ½, teren aferent

birouri, la preț negociat pornind de la prețul de 98.086 euro, stabilit prin

expertiza efectuată în cauză.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel ambele părți.

Prin Decizia nr. 168

din 12 septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost admis apelul pârâtei SN R. SA - D.R. Timișoara

în sensul că a preschimbat în tot sentința apelată, a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată și precizată de reclamantă, a respins ca nefondat apelul

reclamantei, a anulat ca insuficient timbrată cererea de intervenție în interes

propriu formulată de SC G. SRL Timișoara și a obligat reclamanta la plata către

pârâtă a sumei de 3.182,55 lei cheltuieli de judecată.

Reclamanta a declarat

recurs împotriva Deciziei nr. 168 din 12 septembrie 2006 a Curții de Apel

Timișoara-Secția comercială și de contencios administrativ, criticând-o pentru

nelegalitate și solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului

declarat de reclamantă și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică

și legală.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța a reținut că reclamanta avea în componența acționariatului

și pe SN R. SA, societate cu capital de stat și în consecință ea nu îndeplinea

condițiile impuse de art. 6 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea

întreprinzătorilor privați pentru întreprinderile mici și mijlocii și anume că

societatea trebuie să aibă capital integral privat.

Reclamanta nu

îndeplinea condiția privind integralitatea capitalului privat, la data

manifestării de voință privind facilitățile oferite de Legea nr. 133/1999,

pentru transformarea contractului de închiriere în contract de leasing cu clauză

irevocabilă de cumpărare.

De asemenea s-a mai

reținut că instanța de apel nu a încălcat dreptul la apărare al reclamantei,

deoarece dezbaterile au avut loc la data de 5 septembrie 2006, când s-a amânat

pronunțarea, dând posibilitate reclamantei să depună concluzii scrise și că motivele

de ordine publică invocate cu ocazia judecării recursului sunt nefondate.

SC T.V. SA Timișoara

a formulat contestație în anulare în temeiul art. 317 și următoarele C. proc.

civ., susținând că decizia este consecința unor erori materiale flagrante în soluționarea

recursului, prin confundarea unor date importante ale cauzei și prin

neobservarea unor elemente din ansamblul probator care au determinat în mod

esențial soluția pronunțată.

Instanța de recurs în

mod eronat a reținut că nu au fost îndeplinite prevederile art. 6 din Legea nr.

133/1999, la momentul manifestării de voință din partea reclamantei, în vederea

cumpărării spațiului deținut cu contract de închiriere, deoarece la acea dată

capitalul social era integral privat.

O altă eroare este

aceea referitoare la constatarea nulității încheierilor de ședință, instanța

reținând că numai o încheiere nu a fost semnată de judecător, în realitate

încheierile sunt semnate doar de un judecător.

Contestația în

anulare este neîntemeiată.

Aspectele menționate

în contestația în anulare, în sensul că dezlegarea dată cauzei este consecința

unor erori materiale, prin confundarea unor date importante ale cauzei și prin

neobservarea unor elemente din ansamblul probator, nu se încadrează în sfera

noțiunii de greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) C.

proc. civ. și nici nu privesc condițiile prevăzute în art. 317 C. proc. civ.,

pentru formularea unei contestații în anulare.

Față de cele de mai

sus, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată, cu obligarea

contestatorului la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC G. SRL

Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC T.V. SA Timișoara împotriva Deciziei nr.

1354 din 17 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, ca nefondată.

Obligă contestatoarea

la 2.059,78 lei cheltuieli de judecată către intimata SC G. SRL Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2008.