ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1927/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 539 din 27 aprilie 2010 Tribunalul Timiș a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta pârâtă D.G.F.P. Timiș în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC T.T. SRL Timișoara și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 de B.N.P. A.V.C. Instanța a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei SC A.M. SRL din C.F. Freidorf și reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei reclamante SC T.T. SRL asupra aceluiași imobil, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC T.T.

SRL în insolvență prin Administrator Judiciar C.P.A. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă D.G.F.P. Timiș. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele: Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 la B.N.P. A.V.C., pârâta SC T.T. SRL Timișoara a vândut pârâtei SC A.M. SRL, imobilul înscris în C.F. Freidorf, constând în teren cu construcții în suprafață de 2.227 mp, situat administrativ în Timișoara, județul Timiș. Anterior încheierii acestui contract, la data de 18 ianuarie 2008, în condițiile art. 154 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, reclamanta pârâtă D.G.F.P. Timiș a întocmit procesul - verbal de sechestru pentru bunuri imobile, înregistrat la SC T.T.

SRL din 18 ianuarie 2008 până la concurenta sumei totale de 834.205 lei. Bunurile imobile sechestrate, conform acestui proces - verbal de sechestru constau în teren cu construcții în suprafață de 1.018 mp, situat administrativ în Timișoara, județul Timiș, înscris în C.F. Freidorf și teren intravilan în suprafață de 2.227 mp situat administrativ în Timișoara, județul Timiș, înscris în C.F. Freidorf. Măsura de executare silită s-a realizat la locația bunurilor supuse sechestrării, locație care coincide cu sediul social și domiciliul fiscal al societății comerciale debitoare, așa cum rezultă din ordinul de deplasare din 18 ianuarie 2008 emis de A.F.P.C.M. Timiș, prin care executorul fiscal S.M.

este însărcinat să pună în aplicare măsurile de executare silită la SC T.T. SRL, ordin de deplasare care este semnat și ștampilat de către societatea pârâtă SC T.T. SRL. La 22 ianuarie 2008, organele de executare din cadrul A.F.P.C.M. Timiș au solicitat O.C.P.I. Timiș - B.C.P.I. Timișoara notarea în C.F. Freidorf, a procesului - verbal de sechestru pentru bunuri imobile din 18 ianuarie 2008. Prin încheierea din 2008, O.C.P.I. Timiș - B.C.P.I. Timișoara a respins cererea formulată, motivat de faptul că proprietar al imobilului asupra căruia se solicita notarea este SC A.M. SRL cu titlu de cumpărare conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 la B.N.P. - A.V.C., iar nu debitoarea SC T.T.

SRL. Potrivit dispozițiilor art. 151 pct. 10 din O.G. nr. 2/2003 republicată: „Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută". Rezultă din aceste dispoziții legale că bunurile sechestrate sunt indisponibilizate „de la data întocmirii procesului - verbal de sechestru" și cum procesul - verbal de sechestru pentru bunuri imobile a fost întocmit la 18 ianuarie 2008 iar contractul de vânzare - cumpărare contestat a fost încheiat în data de 21 ianuarie 2008, acest act a intervenit ulterior indisponibilizării făcute de către organele fiscale de executare silită, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 151 pct. 10 din O.G.

nr. 92/2003, care-l sancționează cu nulitatea absolută. Instanța a constatat că există o fraudare a intereselor creditorului bugetar, reclamanta pârâtă D.G.F.P. Timiș, fraudă care se regăsește în privința ambele părți ale contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 de B.N.P. A.V.C. Vânzătoarea SC T.T. SRL cunoștea faptul că la data de 18 ianuarie 2008 va avea loc executarea silită asupra bunurilor proprietatea sa, așa cum rezultă din ordinul de deplasare nr. 480. Datorită unor elemente de fapt și de drept, există o prezumție puternică în sensul că scopul imediat cu care cumpărătoarea SC A.M. SRL a participat la încheierea actului nu a fost acela de a dobândi în proprietate bunul ci de a ajuta vânzătoarea de la sustragerea de la executare silită.

Instanța a reținut că este imposibil de acceptat că în ipoteza în care ambele societăți au acționar majoritar aceeași persoană iar între administratori există relația de rudenie tată și fiu, poate exista un comportament contractual corect în condițiile în care una din societăți este supusă executării silite și cunoaște data realizării acesteia. Ca urmare a admiterii primului petit și constatării nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 21 februarie 2008, în temeiul art. 34 pct. 1 și 36 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, instanța a admis și petitul doi de cerere, dispunând radierea dreptului de proprietate al pârâtei SC A.M. SRL din C.F. Freidorf, și reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei reclamante SC T.T.

SRL, având în vedere faptul că actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil. Cererea reconvențională a fost respinsă pentru următoarele considerente: Pretenția pârâtei trebuie să aibă legătură cu cererea principală și cu pretenția reclamantului, conform art. 119 alin. (2) C. proc. civ., astfel că solicitarea pârâtei reclamante SC T.T. SRL de a obliga pârâta SC A.M. SRL să-i lase posesia imobilului și să fie obligată pârâta D.G.F.P. Timiș să restituie în contul pârâtei reclamante SC T.T. SRL acea parte din creanțele fiscale ale acesteia care a fost achitată din prețul plătit de SC A.M. SRL nu pot fi realizate decât prin acțiuni separate, izvorul lor juridic neavând legătură cu cel al pretenției reclamantei pârâte în mod direct.

Pe de altă parte, solicitarea SC T.T. SRL este prematură, necunoscându-se care va fi prețul vânzării imobilului în procedura insolvenței și prin prisma faptului că ipoteza legală invocată de pârâta reclamantă în speță art. 83 din Legea nr. 85/2006, nu este incidență în speță odată ce aceasta vizează un transfer patrimonial anulat printr-o acțiune generată de administratorul sau lichidatorul judiciar în cadrul procedurii insolvenței, ceea ce nu este cazul în speță. Instanța a apreciat că apărările pârâtei SC A.M. SRL cu privire la neconstituirea unui cadru legal de către reclamanta pârâtă și necesitatea atragerii în proces a altor persoane de către aceasta sunt nefondate, în condițiile în care reclamantul are libertatea de a stabili cadrul procesual pe care-l consideră necesar soluționării pretenției sale iar pârâtul poate interveni asupra acestui cadru legal numai în condițiile art. 57 - 59, art. 60 - 63, art. 64 - 66 și art. 119 C. proc.

civ. În speță, cadrul legal stabilit de reclamanta - pârâtă este complet față de obiectul cererii de chemare în judecată iar dacă pârâta ar fi considerat că acesta este incomplet, fie sub aspectul persoanelor chemate în judecată, fie sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, avea la îndemână remedii procesuale date fie de invocarea unor excepții de procedură, fie de atragere în proces a altor persoane în condițiile legii însă în niciun caz nu are la îndemână solicitarea obligării reclamantei - pârâte de a-și modifica cadrul procesual. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC A.M. SRL Timișoara solicitând să se constate incidența art. 36 din Legea nr. 85/2006 și să se suspende acest litigiu în apel.

În principal s-a solicitat anularea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, să se schimbe sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată în ceea ce privește primul petit și ca inadmisibilă în ceea ce privește al doilea petit. Prin Decizia civilă nr. 98/R din 31 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul pârâtei SC A.M. SRL Timișoara, a fost respinsă cererea de intervenție în interesul pârâtei apelante formulată de intervenienta SC B.R.D. - G.S.G. SA București și s-a respins cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de pârâta apelantă. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele: Contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 la B.N.P.

A.V.C. a fost încheiat cu încălcarea normelor de ordine publică prevăzute de art. 151 pct. 10 respectiv art. 154 pct. 5 din O.G. nr. 92/2003 (C. proc. fisc.), sancțiunea nulității absolute fiind expres prevăzută de aceste dispoziții legale, astfel că în mod judicios Tribunalul a reținut nulitatea absolută a acestui contract. Interdicția relativă la disponibilizarea bunurilor sechestrate curge de la data încheierii procesului - verbal de sechestru iar nu de la data înscrierii în C.F. a sechestrului, indiferent de invocarea bunei - credințe în dobândirea bunului ce face obiectul sechestrului de către terțul subdobânditor. Cel puțin pârâta SC T.T.

SRL a avut cunoștință atât despre existența titlurilor fiscale executorii emise pe seama sa, cât și de încheierea procesului - verbal de sechestru instituit asupra imobilelor sale, deoarece acest proces - verbal a fost lăsat la registratura sa la aceeași dată la care a fost întocmit, 18 ianuarie 2008. Contractul de vânzare - cumpărare asupra imobilelor sechestrate a fost încheiat, ulterior, la data de 22 ianuarie 2008, deci, în perioada de acțiune a interdicției de înstrăinare a bunurilor prevăzută de art. 151 alin. (9) din O.G. nr. 92/2003, astfel că sancțiunea nulității absolute a convenției are pe deplin aplicabilitate. Cu privire la critica referitoare la necalificarea de către Tribunal a întâmpinării depuse de SC A.M.

SRL la data de 15 ianuarie 2009 ca fiind cerere reconvențională s-a reținut că regimul juridic de introducere și soluționare a cererii reconventionale este prevăzut de art. 119, art. 133 - 135 C. proc. civ., în raport de care apelanta avea mai multe obligații pe care aceasta nu Ie-a îndeplinit. Ca atare, în mod corect s-a reținut că instanța nu este investită cu o astfel de acțiune. Cererea de suspendare în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 a fost respinsă întrucât acțiunea reclamantei principale nu are ca obiect nici realizarea creanțelor pârâtei debitoare și nici asupra bunurilor acesteia, în sensul valorificării de către reclamantă a unui drept sau interes legitim cu privire la creanță sau, după caz la bunul aflat în litigiu.

Critica apelantei relativ la inadmisibilitatea acțiunii reclamantei principale pe temeiul că, în vederea restabilirii situației juridice anterioare încheierii contractului de vânzare - cumpărare, nu a fost introdusă în cauză Banca SC B.R.D. - G.S.G. SA de la care pârâta apelantă a obținut creditul pentru a plăti prețul imobilelor, această bancă figurând în cartea funciară cu un drept de ipotecă, s-a reținut că nu este incident niciun motiv de inadmisibilitate a acțiunii principale pe acest temei. Cadrul procesual litigant precizat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată permite pronunțarea instanței de judecată atât asupra constatării nulității absolute a contractului, cât și a efectelor unei asemenea nulități și anume a repunerii imobilelor contractante în situația juridică anterioară încheierii contractului.

Nici pârâta SC A.M. SRL nu a formulat cereri pertinente în cauză cu privire la prețul plătit pentru imobilele cumpărate sau, după caz de chemare în judecată a băncii creditoare, nici banca SC B.R.D. - G.S.G. SA, beneficiară a dreptului de ipotecă, nu a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, cel puțin cu privire la modul de soluționare a petitului ce vizează repunerea imobilelor în situația juridică anterioară încheierii contractului. Cu privire la cererea de intervenție în interesul apelantei pârâte formulată de SC B.R.D. - G.S.G. SA, aceasta a fost respinsă reținându-se că intervenienta sprijină motivele de apel ale apelantei în sensul desființării sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe asupra cărora Curtea s-a pronunțat.

În ipoteza în care SC B.R.D. - G.S.G. SA ar fi formulat ea însăși apel în cauză, instanța, având în vedere eventuala vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale băncii în primă instanță, ar fi avut alt obiect de control judiciar asupra sentinței atacate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.M. SRL Timișoara, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat, în principal, casarea deciziei instanței de apel și a sentinței instanței de fond și rejudecarea litigiului de către Tribunalul Timiș cu participarea intervenientei B.R.D. - Sucursala Timiș, urmând a se dezbate și pretențiile reconvenționale ale recurentei - pârâte, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate și admiterea apelului și a cererii de intervenție în interesul apelantei și schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată.

Prin Decizia nr. 3609 din 15 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC A.M. SRL Timișoara, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A.Q.C. SPRL, în calitate de administrator judiciar al SC A.M. SRL arătând că procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii. Prin Decizia nr. 4349 din 5 decembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a admis contestația în anulare, a anulat Decizia nr. 3609 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, și a fixat un nou termen de judecată pentru soluționarea recursului.

S-a reținut că Înalta Curte a anulat recursul declarat de pârâta SC A.M. SRL Timișoara fără citarea și introducerea în cauză a administratorului judiciar A.Q.C. Sprl Timișoara al pârâtei SC A.M. SRL cu încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (5) C. proc. civ. Lichidatorul A.Q.C. Sprl și-a însușit recursul declarat de SC A.M. SRL împotriva Deciziei nr. 98/R din 31 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. În motivarea recursului se critică decizia sub următoarele aspecte: Este necesară introducerea în proces a creditorului ipotecar B.R.D. -Sucursala Timiș, întrucât în eventualitatea admiterii acțiunii și restabilirea situației anterioare, drepturile acesteia vor fi vătămate într-un litigiu în care nu a fost parte.

Instanța a încălcat prevederile art. 129 alin. (1), (2), (4) și (5) C. proc. civ., fiind lipsită de rol activ. Trebuia să fie sancționată reclamanta prin admiterea excepției și respingerea ca inadmisibil a petitului privind restabilirea situației anterioare formulat într-un cadru de participare procesuală incomplet. Au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanta D.G.F.P. Timiș a solicitat ca în urma constatării nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008, încheiat între SC T.T. SRL în calitate de vânzătoare și SC A.M. SRL în calitate de cumpărătoare să se dispună restabilirea situației anterioare încheierii acestui contract însă numai în ceea ce privesc înscrierile efectuate în cartea funciară în baza acelui contract.

Recurenta a solicitat instanței să pună în vedere reclamantei să formuleze o cerere integrală de restabilire a situației anterioare încheierii contractului adică, restabilirea situației de carte funciară să fie condiționată de restituirea prețului contractual și a cheltuielilor contractului de vânzare - cumpărare de către vânzătoarea SC T.T. SRL, cumpărătoarei SC A.M. SRL. Prin cererea din 9 martie 2010, intitulată „Răspuns la întâmpinarea D.G.F.P.

Timiș din 12 ianuarie 2010" recurenta a arătat expres: „întrucât reclamanta nu și-a completat acțiunea, precizăm că cererea noastră din întâmpinarea depusă la 15 ianuarie 2009, prin care solicitam restabilirea situației anterioare de CF condiționat de restituirea prețului contractual și a cheltuielilor contractului de vânzare - cumpărare, să fie considerată cerere reconventională în contradictoriu cu reclamanta". Aceste pretenții reconvenționale nu au fost dezbătute și soluționate nici de către instanța de fond și nici de către cea de apel. La data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, imobilul înscris în C.F. Freidorf, proprietatea vânzătoarului SC T.T. SRL, era grevat de ipoteci de rangul I, II, III, IV și V în favoarea SC A.B.R.

SA - Sucursala Timișoara pentru credite luate de către acesta, precum și de interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea acestei bănci, până la concurența sumei de 515.000 euro. Tocmai pentru a evita intrarea în incapacitate de plată și urmărirea imobilului de către creditorul ipotecar SC A.B.R. SA, societatea a fost nevoită să înstrăineze imobilul care putea rămâne în patrimoniul său numai sub condiția plății ratelor unui credit bancar contractat pe termen scurt (12 luni). A fost necesară transferarea proprietății și implicit a creditului asupra unei alte societăți ale cărei venituri erau îndestulătoare pentru plata ratelor, orice intenție frauduloasă fiind exclusă. La 28 noiembrie 2007, cumpărătorul SC A.M.

SRL a solicitat B.R.D. - G.S.G. Timișoara un credit de 515.000 euro pentru a plăti debitul bancar al SC T.T. SRL Creditul obținut de SC A.M. SRL a fost utilizat pentru a se plăti în contul vânzătoarei, SC T.T. SRL, de la SC A.B.R. SA - Sucursala Timișoara, cea mai mare parte a prețului imobilului ce a făcut obiectul operațiunii de vânzare - cumpărare. A fost încheiat contractul de credit din 21 ianuarie 2008 între B.R.D. - G.S.G. și SC A.M. SRL și un contract de ipotecă autentificat din 21 ianuarie 2008 asupra imobilelor devenite proprietatea societății și s-a înscris în cartea funciară acest drept de ipotecă, precum și o interdicție de înstrăinare, grevare și demolare. Pentru garantarea executării contractului, acesta a fost înregistrat la A.E.G.R.M.

La data vânzării - cumpărării imobilul din litigiu era grevat de ipoteci în valoare de 515.000 euro ipoteci care au fost înlăturate numai prin plata prețului, de către SC A.M. SRL Din prețul contractului, echivalentul în lei a sumei de 515.000 euro a fost plătit de A.M. în contul creditului vânzătorului SC T.T. SRL de la SC A.B. SA, înlăturându-se în acest mod un creditor ipotecar care în orice procedură de executare silită sau în procedura de insolvență ar fi avut rol preferențial organului fiscal. Reclamanta D.G.F.P. Timiș prin adresa din 6 februarie 2008, recunoaște și valorifică efectele contractului de vânzare - cumpărare, înființând poprire asupra sumelor de bani datorate de societatea noastră debitorului urmărit SC T.T.

SRL și ca urmare a acestei adrese, suma de 619.085,62 lei a fost virată direct în contul organelor fiscale prin ordinele de plată depuse la dosar împreună cu un centralizator. Intimata D.G.F.P. Timiș a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat și urmează a fi admis cu consecința casării deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru următoarele considerente: Instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel. Astfel, restabilirea situației anterioare este o operațiune complexă care implică restituirea prestațiilor efectuate în baza contractului de vânzare - cumpărare.

Instanța, prin respingerea apelului a menținut în totalitate hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei SC A.M. SRL din C.F. Freidorf și reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei - reclamante SC T.T. SRL asupra aceluiași imobil. Cu toate acestea, deși exista ca motiv de apel, instanța nu a pus în discuția părților și nici nu s-a pronunțat cu privire la restituirea prețului achitat de societatea cumpărătoare, cu toate că aceasta este un efect al constatării nulității contractului de vânzare - cumpărare. Aceeași solicitare este făcută și de SC B.R.D. S.G. SA prin cererea de intervenție în interesul apelantei SC A.M. SRL Timișoara, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia.

Mai mult decât atât, instanța de apel nu a lămurit situația juridică a imobilului, care a fost vândut, faptul că acesta în opinia recurentei era grevat de ipoteci de rangul I, II, III, IV și V în favoarea SC A.B.R. SA - Sucursala Timișoara și nu putea fi urmărit și vândut decât după îndestularea creditorului ipotecar SC A.B. SA. Instanța nu s-a pronunțat nici asupra acestui motiv de apel. Pe de altă parte, se reține că există o fraudă la încheierea contractului de vânzare - cumpărare reținând relația de rudenie dintre administratori, dar nu se pronunță asupra criticilor aduse prin motivele de apel în care se arată că operațiunea contractuală este oneroasă iar prețul a fost stabilit în baza unei expertize de evaluare la echivalentul în lei a sumei de 674.000 euro, corespunzător valorii reale a bunului vândut.

Nici cu privire la adresa din 6 februarie 2008 care în opinia recurentei este o recunoaștere a D.G.F.P. Timiș care valorifică efectele contractului de vânzare - cumpărare, înființând poprire asupra sumelor datorate de SC A.M. SRL debitorului urmărit SC T.T. SRL și ca urmare, suma de 619.085,62 lei a fost virată direct în contul organelor fiscale prin ordinele de plată depuse la dosar împreună cu un centralizator - nu se lămurește situația de fapt existentă în cauză. Instanța de apel, în vederea lămuririi situației de fapt și a stabilirii cadrului procesual legal trebuia să stabilească situația juridică a imobilului astfel cum era înscrisă în cartea funciară și să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a creditorilor cu drepturi reale asupra imobilului și numai după dezbaterea în contradictoriu a părților să se pronunțe asupra acestei chestiuni.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că se impune casarea deciziei recurate, urmând ca instanța de apel să se pronunțe asupra tuturor criticilor aduse prin motivele de apel și să lămurească atât situația de fapt cât și să stabilească cadrul procesual legal față de situația juridică a imobilului existentă în cartea funciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A.M. SRL prin administrator judiciar A.Q.C. Sprl Timișoara împotriva Deciziei nr. 98/R din 31 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2014.