ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1927/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1927/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 539
din 27 aprilie 2010 Tribunalul Timiș a admis acțiunea precizată formulată de
reclamanta pârâtă D.G.F.P. Timiș în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC T.T.
SRL Timișoara și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare
autentificat din 21 februarie 2008 de B.N.P. A.V.C.
Instanța a
dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei SC A.M. SRL din C.F.
Freidorf și reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei reclamante SC T.T.
SRL asupra aceluiași imobil, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea
reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC T.T. SRL în insolvență prin
Administrator Judiciar C.P.A. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă D.G.F.P.
Timiș.
Pentru a
pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Prin contractul
de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 la B.N.P. A.V.C.,
pârâta SC T.T. SRL Timișoara a vândut pârâtei SC A.M. SRL, imobilul înscris în
C.F. Freidorf, constând în teren cu construcții în suprafață de 2.227 mp,
situat administrativ în Timișoara, județul Timiș.
Anterior
încheierii acestui contract, la data de 18 ianuarie 2008, în condițiile art.
154 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, reclamanta pârâtă D.G.F.P. Timiș a întocmit
procesul - verbal de sechestru pentru bunuri imobile, înregistrat la SC T.T.
SRL din 18 ianuarie 2008 până la concurenta sumei totale de 834.205 lei.
Bunurile
imobile sechestrate, conform acestui proces - verbal de sechestru constau în
teren cu construcții în suprafață de 1.018 mp, situat administrativ în
Timișoara, județul Timiș, înscris în C.F. Freidorf și teren intravilan în
suprafață de 2.227 mp situat administrativ în Timișoara, județul Timiș, înscris
în C.F. Freidorf.
Măsura de
executare silită s-a realizat la locația bunurilor supuse sechestrării, locație
care coincide cu sediul social și domiciliul fiscal al societății comerciale
debitoare, așa cum rezultă din ordinul de deplasare din 18 ianuarie 2008 emis
de A.F.P.C.M. Timiș, prin care executorul fiscal S.M. este însărcinat să pună
în aplicare măsurile de executare silită la SC T.T. SRL, ordin de deplasare
care este semnat și ștampilat de către societatea pârâtă SC T.T. SRL.
La 22 ianuarie
2008, organele de executare din cadrul A.F.P.C.M. Timiș au solicitat O.C.P.I.
Timiș - B.C.P.I. Timișoara notarea în C.F. Freidorf, a procesului - verbal de
sechestru pentru bunuri imobile din 18 ianuarie 2008.
Prin încheierea
din 2008, O.C.P.I. Timiș - B.C.P.I. Timișoara a respins cererea formulată,
motivat de faptul că proprietar al imobilului asupra căruia se solicita notarea
este SC A.M. SRL cu titlu de cumpărare conform contractului de vânzare -
cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 la B.N.P. - A.V.C., iar nu
debitoarea SC T.T. SRL.
Potrivit
dispozițiilor art. 151 pct. 10 din O.G. nr. 2/2003 republicată: „Actele de
dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9)
sunt lovite de nulitate absolută".
Rezultă din
aceste dispoziții legale că bunurile sechestrate sunt indisponibilizate „de la
data întocmirii procesului - verbal de sechestru" și cum procesul - verbal
de sechestru pentru bunuri imobile a fost întocmit la 18 ianuarie 2008 iar
contractul de vânzare - cumpărare contestat a fost încheiat în data de 21
ianuarie 2008, acest act a intervenit ulterior indisponibilizării făcute de
către organele fiscale de executare silită, astfel că, în cauză devin
aplicabile dispozițiile art. 151 pct. 10 din O.G. nr. 92/2003, care-l
sancționează cu nulitatea absolută.
Instanța a
constatat că există o fraudare a intereselor creditorului bugetar, reclamanta
pârâtă D.G.F.P. Timiș, fraudă care se regăsește în privința ambele părți ale
contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 de
B.N.P. A.V.C.
Vânzătoarea SC
T.T. SRL cunoștea faptul că la data de 18 ianuarie 2008 va avea loc executarea
silită asupra bunurilor proprietatea sa, așa cum rezultă din ordinul de
deplasare nr. 480.
Datorită unor
elemente de fapt și de drept, există o prezumție puternică în sensul că scopul
imediat cu care cumpărătoarea SC A.M. SRL a participat la încheierea actului nu
a fost acela de a dobândi în proprietate bunul ci de a ajuta vânzătoarea de la
sustragerea de la executare silită.
Instanța a
reținut că este imposibil de acceptat că în ipoteza în care ambele societăți au
acționar majoritar aceeași persoană iar între administratori există relația de
rudenie tată și fiu, poate exista un comportament contractual corect în
condițiile în care una din societăți este supusă executării silite și cunoaște
data realizării acesteia.
Ca urmare a
admiterii primului petit și constatării nulității absolute a contractului de
vânzare - cumpărare din 21 februarie 2008, în temeiul art. 34 pct. 1 și 36
alin. (1) din Legea nr. 7/1996, instanța a admis și petitul doi de cerere,
dispunând radierea dreptului de proprietate al pârâtei SC A.M. SRL din C.F.
Freidorf, și reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei reclamante SC
T.T. SRL, având în vedere faptul că actul în temeiul căruia s-a efectuat
înscrierea nu a fost valabil.
Cererea
reconvențională a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Pretenția
pârâtei trebuie să aibă legătură cu cererea principală și cu pretenția
reclamantului, conform art. 119 alin. (2) C. proc. civ., astfel că solicitarea
pârâtei reclamante SC T.T. SRL de a obliga pârâta SC A.M. SRL să-i lase posesia
imobilului și să fie obligată pârâta D.G.F.P. Timiș să restituie în contul
pârâtei reclamante SC T.T. SRL acea parte din creanțele fiscale ale acesteia
care a fost achitată din prețul plătit de SC A.M. SRL nu pot fi realizate decât
prin acțiuni separate, izvorul lor juridic neavând legătură cu cel al
pretenției reclamantei pârâte în mod direct.
Pe de altă
parte, solicitarea SC T.T. SRL este prematură, necunoscându-se care va fi
prețul vânzării imobilului în procedura insolvenței și prin prisma faptului că
ipoteza legală invocată de pârâta reclamantă în speță art. 83 din Legea nr.
85/2006, nu este incidență în speță odată ce aceasta vizează un transfer
patrimonial anulat printr-o acțiune generată de administratorul sau lichidatorul
judiciar în cadrul procedurii insolvenței, ceea ce nu este cazul în speță.
Instanța a
apreciat că apărările pârâtei SC A.M. SRL cu privire la neconstituirea unui
cadru legal de către reclamanta pârâtă și necesitatea atragerii în proces a
altor persoane de către aceasta sunt nefondate, în condițiile în care
reclamantul are libertatea de a stabili cadrul procesual pe care-l consideră
necesar soluționării pretenției sale iar pârâtul poate interveni asupra acestui
cadru legal numai în condițiile art. 57 - 59, art. 60 - 63, art. 64 - 66 și
art. 119 C. proc. civ.
În speță,
cadrul legal stabilit de reclamanta - pârâtă este complet față de obiectul
cererii de chemare în judecată iar dacă pârâta ar fi considerat că acesta este
incomplet, fie sub aspectul persoanelor chemate în judecată, fie sub aspectul
obiectului cererii de chemare în judecată, avea la îndemână remedii procesuale
date fie de invocarea unor excepții de procedură, fie de atragere în proces a
altor persoane în condițiile legii însă în niciun caz nu are la îndemână
solicitarea obligării reclamantei - pârâte de a-și modifica cadrul procesual.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC A.M. SRL Timișoara solicitând să se
constate incidența art. 36 din Legea nr. 85/2006 și să se suspende acest
litigiu în apel.
În principal
s-a solicitat anularea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei
instanțe, iar în subsidiar, să se schimbe sentința în sensul respingerii
acțiunii reclamantei ca neîntemeiată în ceea ce privește primul petit și ca
inadmisibilă în ceea ce privește al doilea petit.
Prin Decizia
civilă nr. 98/R din 31 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul
pârâtei SC A.M. SRL Timișoara, a fost respinsă cererea de intervenție în
interesul pârâtei apelante formulată de intervenienta SC B.R.D. - G.S.G. SA
București și s-a respins cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de
pârâta apelantă.
Pentru a
pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:
Contractul de
vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 la B.N.P. A.V.C. a fost
încheiat cu încălcarea normelor de ordine publică prevăzute de art. 151 pct. 10
respectiv art. 154 pct. 5 din O.G. nr. 92/2003 (C. proc. fisc.), sancțiunea
nulității absolute fiind expres prevăzută de aceste dispoziții legale, astfel
că în mod judicios Tribunalul a reținut nulitatea absolută a acestui contract.
Interdicția
relativă la disponibilizarea bunurilor sechestrate curge de la data încheierii
procesului - verbal de sechestru iar nu de la data înscrierii în C.F. a
sechestrului, indiferent de invocarea bunei - credințe în dobândirea bunului ce
face obiectul sechestrului de către terțul subdobânditor.
Cel puțin
pârâta SC T.T. SRL a avut cunoștință atât despre existența titlurilor fiscale
executorii emise pe seama sa, cât și de încheierea procesului - verbal de
sechestru instituit asupra imobilelor sale, deoarece acest proces - verbal a
fost lăsat la registratura sa la aceeași dată la care a fost întocmit, 18
ianuarie 2008.
Contractul de
vânzare - cumpărare asupra imobilelor sechestrate a fost încheiat, ulterior, la
data de 22 ianuarie 2008, deci, în perioada de acțiune a interdicției de
înstrăinare a bunurilor prevăzută de art. 151 alin. (9) din O.G. nr. 92/2003,
astfel că sancțiunea nulității absolute a convenției are pe deplin
aplicabilitate.
Cu privire la
critica referitoare la necalificarea de către Tribunal a întâmpinării depuse de
SC A.M. SRL la data de 15 ianuarie 2009 ca fiind cerere reconvențională s-a
reținut că regimul juridic de introducere și soluționare a cererii
reconventionale este prevăzut de art. 119, art. 133 - 135 C. proc. civ., în
raport de care apelanta avea mai multe obligații pe care aceasta nu Ie-a
îndeplinit. Ca atare, în mod corect s-a reținut că instanța nu este investită
cu o astfel de acțiune.
Cererea de
suspendare în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 a fost
respinsă întrucât acțiunea reclamantei principale nu are ca obiect nici
realizarea creanțelor pârâtei debitoare și nici asupra bunurilor acesteia, în
sensul valorificării de către reclamantă a unui drept sau interes legitim cu
privire la creanță sau, după caz la bunul aflat în litigiu.
Critica
apelantei relativ la inadmisibilitatea acțiunii reclamantei principale pe
temeiul că, în vederea restabilirii situației juridice anterioare încheierii
contractului de vânzare - cumpărare, nu a fost introdusă în cauză Banca SC
B.R.D. - G.S.G. SA de la care pârâta apelantă a obținut creditul pentru a plăti
prețul imobilelor, această bancă figurând în cartea funciară cu un drept de
ipotecă, s-a reținut că nu este incident niciun motiv de inadmisibilitate a
acțiunii principale pe acest temei.
Cadrul
procesual litigant precizat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată
permite pronunțarea instanței de judecată atât asupra constatării nulității
absolute a contractului, cât și a efectelor unei asemenea nulități și anume a
repunerii imobilelor contractante în situația juridică anterioară încheierii
contractului.
Nici pârâta SC
A.M. SRL nu a formulat cereri pertinente în cauză cu privire la prețul plătit
pentru imobilele cumpărate sau, după caz de chemare în judecată a băncii
creditoare, nici banca SC B.R.D. - G.S.G. SA, beneficiară a dreptului de
ipotecă, nu a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, cel puțin cu
privire la modul de soluționare a petitului ce vizează repunerea imobilelor în
situația juridică anterioară încheierii contractului.
Cu privire la
cererea de intervenție în interesul apelantei pârâte formulată de SC B.R.D. -
G.S.G. SA, aceasta a fost respinsă reținându-se că intervenienta sprijină
motivele de apel ale apelantei în sensul desființării sentinței atacate și
trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe asupra cărora Curtea s-a
pronunțat.
În ipoteza în
care SC B.R.D. - G.S.G. SA ar fi formulat ea însăși apel în cauză, instanța,
având în vedere eventuala vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale
băncii în primă instanță, ar fi avut alt obiect de control judiciar asupra
sentinței atacate.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.M. SRL Timișoara, invocând
dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat,
în principal, casarea deciziei instanței de apel și a sentinței instanței de
fond și rejudecarea litigiului de către Tribunalul Timiș cu participarea
intervenientei B.R.D. - Sucursala Timiș, urmând a se dezbate și pretențiile
reconvenționale ale recurentei - pârâte, iar în subsidiar, modificarea în tot a
deciziei recurate și admiterea apelului și a cererii de intervenție în
interesul apelantei și schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul
respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată.
Prin Decizia nr.
3609 din 15 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a
civilă, a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC A.M. SRL
Timișoara, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr.
146/1997.
Împotriva
acestei decizii a formulat contestație în anulare A.Q.C. SPRL, în calitate de
administrator judiciar al SC A.M. SRL arătând că procedura de chemare a părții,
pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu
cerințele legii.
Prin Decizia
nr. 4349 din 5 decembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a
ll-a civilă, a admis contestația în anulare, a anulat Decizia nr. 3609 din 15
noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a
civilă, și a fixat un nou termen de judecată pentru soluționarea recursului.
S-a reținut că
Înalta Curte a anulat recursul declarat de pârâta SC A.M. SRL Timișoara fără
citarea și introducerea în cauză a administratorului judiciar A.Q.C. Sprl
Timișoara al pârâtei SC A.M. SRL cu încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (5)
C. proc. civ. Lichidatorul A.Q.C. Sprl și-a însușit recursul declarat de SC A.M.
SRL împotriva Deciziei nr. 98/R din 31 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, secția comercială.
În motivarea
recursului se critică decizia sub următoarele aspecte:
Este necesară
introducerea în proces a creditorului ipotecar B.R.D. -Sucursala Timiș,
întrucât în eventualitatea admiterii acțiunii și restabilirea situației
anterioare, drepturile acesteia vor fi vătămate într-un litigiu în care nu a
fost parte.
Instanța a
încălcat prevederile art. 129 alin. (1), (2), (4) și (5) C. proc. civ., fiind
lipsită de rol activ. Trebuia să fie sancționată reclamanta prin admiterea
excepției și respingerea ca inadmisibil a petitului privind restabilirea
situației anterioare formulat într-un cadru de participare procesuală
incomplet.
Au fost
încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamanta
D.G.F.P. Timiș a solicitat ca în urma constatării nulității absolute a
contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008,
încheiat între SC T.T. SRL în calitate de vânzătoare și SC A.M. SRL în calitate
de cumpărătoare să se dispună restabilirea situației anterioare încheierii
acestui contract însă numai în ceea ce privesc înscrierile efectuate în cartea
funciară în baza acelui contract.
Recurenta a
solicitat instanței să pună în vedere reclamantei să formuleze o cerere
integrală de restabilire a situației anterioare încheierii contractului adică,
restabilirea situației de carte funciară să fie condiționată de restituirea
prețului contractual și a cheltuielilor contractului de vânzare - cumpărare de
către vânzătoarea SC T.T. SRL, cumpărătoarei SC A.M. SRL.
Prin cererea
din 9 martie 2010, intitulată „Răspuns la întâmpinarea D.G.F.P. Timiș din 12
ianuarie 2010" recurenta a arătat expres: „întrucât reclamanta nu și-a
completat acțiunea, precizăm că cererea noastră din întâmpinarea depusă la 15
ianuarie 2009, prin care solicitam restabilirea situației anterioare de CF
condiționat de restituirea prețului contractual și a cheltuielilor contractului
de vânzare - cumpărare, să fie considerată cerere reconventională în
contradictoriu cu reclamanta".
Aceste
pretenții reconvenționale nu au fost dezbătute și soluționate nici de către
instanța de fond și nici de către cea de apel.
La data
încheierii contractului de vânzare - cumpărare, imobilul înscris în C.F.
Freidorf, proprietatea vânzătoarului SC T.T. SRL, era grevat de ipoteci de
rangul I, II, III, IV și V în favoarea SC A.B.R. SA - Sucursala Timișoara
pentru credite luate de către acesta, precum și de interdicție de înstrăinare și
grevare în favoarea acestei bănci, până la concurența sumei de 515.000 euro.
Tocmai pentru a
evita intrarea în incapacitate de plată și urmărirea imobilului de către
creditorul ipotecar SC A.B.R. SA, societatea a fost nevoită să înstrăineze
imobilul care putea rămâne în patrimoniul său numai sub condiția plății ratelor
unui credit bancar contractat pe termen scurt (12 luni).
A fost necesară
transferarea proprietății și implicit a creditului asupra unei alte societăți
ale cărei venituri erau îndestulătoare pentru plata ratelor, orice intenție
frauduloasă fiind exclusă.
La 28 noiembrie
2007, cumpărătorul SC A.M. SRL a solicitat B.R.D. - G.S.G. Timișoara un credit
de 515.000 euro pentru a plăti debitul bancar al SC T.T. SRL
Creditul
obținut de SC A.M. SRL a fost utilizat pentru a se plăti în contul vânzătoarei,
SC T.T. SRL, de la SC A.B.R. SA - Sucursala Timișoara, cea mai mare parte a
prețului imobilului ce a făcut obiectul operațiunii de vânzare - cumpărare.
A fost încheiat
contractul de credit din 21 ianuarie 2008 între B.R.D. - G.S.G. și SC A.M. SRL
și un contract de ipotecă autentificat din 21 ianuarie 2008 asupra imobilelor
devenite proprietatea societății și s-a înscris în cartea funciară acest drept
de ipotecă, precum și o interdicție de înstrăinare, grevare și demolare. Pentru
garantarea executării contractului, acesta a fost înregistrat la A.E.G.R.M.
La data
vânzării - cumpărării imobilul din litigiu era grevat de ipoteci în valoare de
515.000 euro ipoteci care au fost înlăturate numai prin plata prețului, de
către SC A.M. SRL
Din prețul
contractului, echivalentul în lei a sumei de 515.000 euro a fost plătit de A.M.
în contul creditului vânzătorului SC T.T. SRL de la SC A.B. SA, înlăturându-se
în acest mod un creditor ipotecar care în orice procedură de executare silită
sau în procedura de insolvență ar fi avut rol preferențial organului fiscal.
Reclamanta
D.G.F.P. Timiș prin adresa din 6 februarie 2008, recunoaște și valorifică
efectele contractului de vânzare - cumpărare, înființând poprire asupra sumelor
de bani datorate de societatea noastră debitorului urmărit SC T.T. SRL și ca
urmare a acestei adrese, suma de 619.085,62 lei a fost virată direct în contul
organelor fiscale prin ordinele de plată depuse la dosar împreună cu un
centralizator.
Intimata D.G.F.P.
Timiș a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând
recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază
că acesta este fondat și urmează a fi admis cu consecința casării deciziei
recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru
următoarele considerente:
Instanța nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor de apel.
Astfel,
restabilirea situației anterioare este o operațiune complexă care implică
restituirea prestațiilor efectuate în baza contractului de vânzare - cumpărare.
Instanța, prin respingerea apelului a menținut în totalitate hotărârea
instanței de fond prin care s-a dispus radierea dreptului de proprietate al
pârâtei SC A.M. SRL din C.F. Freidorf și reînscrierea dreptului de proprietate
al pârâtei - reclamante SC T.T. SRL asupra aceluiași imobil.
Cu toate
acestea, deși exista ca motiv de apel, instanța nu a pus în discuția părților
și nici nu s-a pronunțat cu privire la restituirea prețului achitat de societatea
cumpărătoare, cu toate că aceasta este un efect al constatării nulității
contractului de vânzare - cumpărare.
Aceeași
solicitare este făcută și de SC B.R.D. S.G. SA prin cererea de intervenție în
interesul apelantei SC A.M. SRL Timișoara, iar instanța nu s-a pronunțat asupra
acesteia.
Mai mult decât
atât, instanța de apel nu a lămurit situația juridică a imobilului, care a fost
vândut, faptul că acesta în opinia recurentei era grevat de ipoteci de rangul
I, II, III, IV și V în favoarea SC A.B.R. SA - Sucursala Timișoara și nu putea
fi urmărit și vândut decât după îndestularea creditorului ipotecar SC A.B. SA.
Instanța nu s-a
pronunțat nici asupra acestui motiv de apel.
Pe de altă
parte, se reține că există o fraudă la încheierea contractului de vânzare - cumpărare
reținând relația de rudenie dintre administratori, dar nu se pronunță asupra
criticilor aduse prin motivele de apel în care se arată că operațiunea
contractuală este oneroasă iar prețul a fost stabilit în baza unei expertize de
evaluare la echivalentul în lei a sumei de 674.000 euro, corespunzător valorii
reale a bunului vândut.
Nici cu privire
la adresa din 6 februarie 2008 care în opinia recurentei este o recunoaștere a
D.G.F.P. Timiș care valorifică efectele contractului de vânzare - cumpărare,
înființând poprire asupra sumelor datorate de SC A.M. SRL debitorului urmărit
SC T.T. SRL și ca urmare, suma de 619.085,62 lei a fost virată direct în contul
organelor fiscale prin ordinele de plată depuse la dosar împreună cu un
centralizator - nu se lămurește situația de fapt existentă în cauză.
Instanța de
apel, în vederea lămuririi situației de fapt și a stabilirii cadrului procesual
legal trebuia să stabilească situația juridică a imobilului astfel cum era
înscrisă în cartea funciară și să pună în discuția părților necesitatea
introducerii în cauză a creditorilor cu drepturi reale asupra imobilului și
numai după dezbaterea în contradictoriu a părților să se pronunțe asupra
acestei chestiuni.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte apreciază că se impune casarea deciziei recurate,
urmând ca instanța de apel să se pronunțe asupra tuturor criticilor aduse prin
motivele de apel și să lămurească atât situația de fapt cât și să stabilească
cadrul procesual legal față de situația juridică a imobilului existentă în
cartea funciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâta SC A.M. SRL prin administrator judiciar A.Q.C. Sprl
Timișoara împotriva Deciziei nr. 98/R din 31 martie 2011 pronunțată de Curtea
de Apel Timișoara, secția comercială, casează decizia recurată și trimite cauza
spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 29 mai 2014.