ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 592/PI din data de 27 noiembrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 549

1

alin. (5) lit. a) C. proc. pen., s-a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind desființarea contractului de împrumut fără dobândă datat 14.10.2008, încheiat între A. și SC C. SRL, prin asociat unic și administrator D.

Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2018, din data de 17.07.2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat desființarea a trei exemplare ale actului intitulat "Contract de împrumut datat 14.10.2008, încheiat între A. și SC C. SRL, prin D. ". S-a atașat Ordonanța de clasare din data de 24.04.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/2015, împreună cu Dosarul nr. x/2015.

În motivarea sesizării, s-a arătat că prin ordonanța emisă în Dosar nr. x/2015 la data de 24.04.2018 s-a dispus clasarea cauzei privind comiterea de către avocatul A. și de către E. a infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, secția penală, cu propunerea de desființare a înscrisurilor, potrivit procedurii prevăzute de art. 549

1

C. proc. pen., și anume desființarea celor trei exemplare ale actului intitulat "Contractului de împrumut datat 14.10.2008, încheiat între A. și SC C. SRL, prin D. ".

Pentru a pronunța această soluție, procurorul a constatat că prin plângerea penală din data de 29.09.2014 persoana vătămată F. a solicitat efectuarea de cercetări față de A. și E., sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În fapt, persoana vătămată a arătat, printre altele, faptul că dl. A. a măsluit contractul de împrumut datat 14.10.2008 în conținutul căruia a atestat în fals că i-ar fi împrumutat numitului D., în prezent decedat, suma de 152.000 euro, contrafăcând semnătura împrumutatului pe acest act, iar ulterior, uzând de el, în fața instanței civile. De asemenea, au fost sesizate infracțiuni de corupție comise de către avocatul A. ș.a., așa încât, prin Ordonanța nr. x/P/2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara.

Prin Ordonanța nr. y/P/2015 din data de 17 iulie 2015, DNA - Serviciul Teritorial Timișoara a dispus clasarea cauzei penale privind infracțiunile de luare de mită și dare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pentru infracțiunea prev. de art. 322 C. pen. Dosarul a fost reînregistrat cu nr. z/P/2015.

Prin Ordonanța nr. w/P/2015 din data de 02.07.2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a declinat în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara competența de soluționare a cauzei privind pe avocatul A.. În motivarea ordonanței, s-a arătat că, la data de 11.02.2015, Tribunalul Timiș a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara cu privire la faptul că, în dosarul civil cu nr. x/2012, având ca obiect acțiune în constatare, au rezultat indicii despre săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În cadrul procesului civil, la cererea pârâtei SC C. SRL s-a efectuat o expertiză criminalistică grafică asupra înscrisului defăimat ca fiind fals, înscris invocat de reclamant în susținerea acțiunii, respectiv înscrisul intitulat contract de împrumut fără dobândă, încheiat la data de 14.10.2008, indicând ca posibil autor al falsului pe A. și complicele său, E.

În Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara a fost începută urmărirea penală, in rem, la data de 16.02.2015, sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 322 C. pen.

Dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr. x/2015.

Prin ordonanța din data de 06 august 2015 s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2015 la Dosarul nr. x/2015.

În fapt, prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. x/2012 din 19 aprilie 2012, precizată la termenul de judecată din data de 06.09.2012, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții D. și SC C. SRL, să constate și să dispună următoarele:

- să constate existenta dreptului său de proprietate asupra imobilului construcție situat în Timișoara, str. x, înscrisă în CF nr. x cu nr. top. x;

- evacuarea pârâților din imobilul construcție situat în Timișoara, str. x, înscris în CF x cu nr. Top. x;

- să oblige pârâții la încheierea unui act de vânzare-cumpărare care să aibă ca obiect terenul aferent imobilului construcție situat în Timișoara, str. x, în condițiile contractului de vânzare-cumpărare din data de 20.03.2009, iar în caz de refuz, să pronunțe o hotărâre judecătorească care să tină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta SC C. SRL, prin pârâtul D., în calitate de asociat unic și administrator al acesteia, un contract de împrumut pentru suma de 152.000 euro, pe care i-a pus-o la dispoziție în două tranșe, la data de 14.10.2008 și respectiv 17.10.2008, că pârâta nu i-a restituit împrumutul la termen, astfel că a convenit stingerea acestuia prin darea în plată a unui activ al pârâtei, că între el, în calitate de cumpărător și pârâta SC C. SRL prin pârâtul D., în calitate de vânzător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unei construcții P + 2E, împreună cu trei garaje la parter, situată în Timișoara, str. x, înscrisă în CF x cu nr. top. x și că pârâta SC C. SRL s-a obligat să elibereze imobilul în termen de 30 de zile, adică începând cu data de 01.05.2009, sub sancțiunea plătii unei penalități de întârziere de 500 euro/fiecare zi de întârziere.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480, art. 969, art. 1073 - 1075, art. 1066 C. civ., art. 112, art. 132 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 20655/04.10.2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, dosarul fiind înregistrat pe rolul secției I civilă a Tribunalului Timiș, în data de 26.10.2012, iar ulterior transpus pe rolul secției a II-a civilă a Tribunalului Timiș.

La termenul de judecată din data de 17.04.2014, i s-a pus în vedere reclamantului să prezinte contractul de împrumut despre care vorbea în acțiune, contract în temeiul căruia susține că a achitat prețul stabilit.

La termenul de judecată din data de 19.06.2014, reprezentantul reclamantului, domnul avocat G., a depus la dosar originalul contractului de împrumut încheiat la data de 14.10.2008 între SC C. SRL, prin D., și A., precum și o copie conformă cu originalul.

La termenul de judecată din data de 02.10.2014, instanța a încuviințat solicitarea pârâtei de efectuare a unei expertize grafoscopice, aceasta afirmând că semnătura atribuită lui D. nu îi aparține acestuia.

La data de 02.12.2014, Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timiș a depus raportul de expertiză nr. x/03.12.2014, la dosar. Conform expertului, semnătura în litigiu de pe documentul intitulat contract de împrumut - fără dobândă, datat 14.10.2008, de la rubrica D. "Bun și aprobat" pentru unasutăcincizecișidouămii euro, nu a fost executată de numitul D.. În ceea ce privește semnătura în litigiu de pe documentul intitulat contract de vânzare-cumpărare, datat 20.03.2009, de la rubrica D., s-a arătat că a fost executată de către numitul D..

Ca urmare, la data de 22.01.2015, instanța a sesizat organele de urmărire penală (Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara) pentru efectuarea cercetărilor cu privire la înscrisul fals - contract de împrumut - fără dobândă, datat 14.10.2008. Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Prin ordonanța din data de 16 martie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 172 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus în dosar efectuarea unei expertize criminalistice grafoscopice de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara, al cărei obiect era să se stabilească dacă semnătura depusă la rubrica D., "Bun și aprobat" pentru unasutăcincizecișidouămii euro din cuprinsul contractului de împrumut - fără dobândă - datat 14.10.2008, aflat la dosar în trei exemplare originale, a fost executată de către D.

S-a menționat faptul că A. a depus la data de 24 februarie 2016, în vederea efectuării expertizei, alte două exemplare originale ale contractului de împrumut, aflate în posesia sa, arătând că actul a fost încheiat în mai multe exemplare originale.

Pentru efectuarea expertizei, la dispoziția experților a fost pus dosarul cauzei, precum și următoarele scripte de comparație:

A. contractul de împrumut datat 14.10.2008, în trei exemplare originale;

B. Materiale de comparație, în original: Procură judiciară, autentificată cu nr. x de BNP H.; Declarație autentificată cu nr. x de BNP I.; Contract de donație, autentificat cu nr. 1004/26.08.2010, de BNP J.; Procură, autentificată cu nr. x de BNP J., în două exemplare; Declarație autentificată cu nr. x de BNP J., în două exemplare; Declarație autentificată cu nr. x de BNP K.; Cerere de autentificare cu nr. 3266, adresată BNP L.; Declarație autentificată cu nr. x de BNP L.; Extras de carte funciară nr. x; Certificat fiscal nr. 1/14.07.2005; Contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1146/06.04.2004 de BNP I.; Contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4593/27.09.2005 de BNP L.; Contract de împrumut numerar autentificat cu nr. 3057/28.06.2004; Contract de vânzare-cumpărare, autentificat cu nr. 7029/19.11.2004 de către BNP M.; Contract de împrumut numerar autentificat cu nr. 3057/28.06.2004, de către BNP L. - exemplar depus la Tribunalul Timiș; Declarație autentificată cu nr. x de BNP L. - exemplar depus la Tribunalul Timiș; Convenție de cont de economii în valută, nr. 1/08.07.2008; Convenție de depozit la termen (pentru persoane fizice), din 07.01.2009.

De asemenea, a fost desemnat ca expert parte de către dl. A., dl. expert criminalist autorizat N., care a formulat Notă de observații cu privire la obiectul expertizei și la materialele de expertizat, la data de 22 martie 2016.

La data de 07.10.2016, Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timiș a depus raportul de expertiză nr. x/05 octombrie 2016, la dosar. Conform expertului, semnăturile de la pozițiile D. de pe cele două exemplare originale ale contractului de împrumut datat 14.10.2008, depuse de către A. la parchet, au fost executate de către D.. În privința exemplarului original depus în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Timiș, expertul a precizat că nu se poate exprima, conform normelor legale, deoarece acesta fost deja expertizat de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara.

Potrivit Notei de obiecții nr. 421/01 noiembrie 2016 a expertului parte, dl. N., toate cele trei semnături au fost executate de către D., iar diferențele între acestea ar putea fi urmarea unei tentative de autofalsificare.

Prin ordonanța din data de 10 martie 2017, în temeiul dispozițiilor art. 181 din C. proc. pen. s-a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize criminalistice grafoscopice de către Institutul Național de Expertize Criminalistice, experții urmând a stabili: dacă semnăturile de la poziția D. de pe cele trei exemplare originale ale contractului de împrumut fără dobândă, data de 14.10.2008, încheiat între A. și SC C. SRL, au fost executate de către D.; dacă cele două exemplare expertizate conform raportului de expertiză criminalistică nr. 104/04.10.2016, de către INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara, corespund cu cel expertizat anterior, care este diferența între acestea și explicația logică care ar putea fi dată acestui aspect; dacă D. ar fi putut semna trei exemplare ale aceluiași contract cu același prilej, cu semnături diferite și care ar fi explicația; să se precizeze în mod explicit dacă semnăturile lui D. și ale lui A. de pe cele trei exemplare sunt semnate cu același instrument și dacă se poate stabili vechimea semnăturilor.

La data de 11.07.2017 INEC București a depus raportul de expertiză criminalistică nr. 80/30.06.2017, la dosar.

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 80/30.06.2017 al INEC București s-a concluzionat că semnăturile de la poziția D. de pe cele trei exemplare originale ale contractului de împrumut fără dobândă, datat 14.10.2008, încheiat între A. și SC C. SRL nu au fost executate de către D.. Acestea au fost contrafăcute prin imitație după model/modele și din această cauză prezintă diferențe între ele. Nu s-a putut stabili data semnăturilor, nici dacă a fost folosit un singur instrument scriptural.

Întrucât s-a constatat că există contradicție între concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 104/04.10.2016 al INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara și concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 80/30.06.2017 al INEC București, prin ordonanța din data de 08 septembrie 2017, s-a dispus efectuarea unei noi expertize criminalistice de către o comisie de experți din cadrul INEC București, în temeiul dispozițiilor art. 181 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 2 alin. (2) pct. 3 și alin. (7) din Decizia nr. 1/09.01.2008 a INEC, urmând a se stabili dacă semnăturile de la poziția D. de pe cele trei exemplare originale ale contractului de împrumut fără dobândă, datat 14.10.2008, încheiat între A. și SC C. SRL, au fost executate de către D.

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 24/28 februarie 2018 al INEC București, comisia formată din 3 experți, a concluzionat toate cele trei exemplare originale ale contractului de împrumut fără dobândă, datat 14.10.2008, încheiat între A. și SC C. SRL, au fost executate de către persoana de la care provin grafiile de referință indicate ca fiind proprii numitului D. S-a mai opinat în cuprinsul raportului că cele trei semnături în litigiu analizate au fost executate cu același tip de material scriptural, de aceeași persoană și cu aceeași ocazie. Diferențele între grafiile comparate pot fi considerate neesențiale și sunt explicate prin variabilitatea naturală a scrierilor influențate de acțiunea unor factori interni și externi diferiți, care apar într-o situația și în alta.

Expertul parte, dl. N., a exprimat opinia, în nota de obiecții formulată, că lucrarea (raportul de expertiză criminalistică nr. 24/28 februarie 2018 al INEC București) este obiectivă și în conformitate cu adevărul.

În cauză au fost ascultați persoana vătămată F., martorii E., O. și G., precum și A., atât în calitate de martor, cât și de suspect.

F. a arătat, în plângerea penală formulată și în declarațiile date în fața organelor de urmărire penală că a trăit într-o relație de concubinaj cu defunctul D. în perioada 1993 - 2010. Acesta a decedat în decembrie 2012. În cursul anului 2008, D. a cumpărat părțile sociale ale SC C. SRL devenind asociat unic și administrator. La data de 17.10.2008, acesta i-a făcut o procură de administrare generală a societății.

Aproximativ în perioada 2004 - 2008, D. a mai deținut părți sociale și la SC P. SRL, pe care le-a vândut în luna mai 2008 cu suma de 1.500.000 euro, apoi, în luna octombrie 2008 a cumpărat părțile sociale ale SC C. SRL contra sumei de 100.000 euro. Tot în cursul anului 2008, după cumpărarea părților sociale, D. a și creditat firma cu suma de 152.000 euro, proveniți tot din vânzarea părților sale sociale deținute la SC P. SRL. În anul 2010, 90 părți sociale le-a vândut unei persoane fizice, iar 10 părți sociale i le-a vândut persoanei vătămate.

A mai arătat că având în vedere situația financiară foarte bună a lui D. în anul 2008, acesta nu avea nevoie să ia bani cu împrumut de la nici o persoană, din contră, el era cel care dădea bani cu împrumut cunoștințelor. În perioada în care sunt datate contractul de împrumut și cel de vânzare-cumpărare încheiate între D. și A., D. și F. nu aveau nicio relație, de nici un fel, cu acesta. A. i-a vizitat de câteva ori fiind trimis de E., fiul lui D., să-i aducă daruri tatălui său cu ocazia unor aniversări.

Persoana vătămată a arătat că familia A. știa despre faptul că D. a vândut părțile sociale ale SC C. SRL anterior decesului acestuia, întrucât d-na A., fiind avocat, l-a reprezentat pe D. într-un proces împotriva sa, care s-a desfășurat în perioada 2010 - 2012 și în care ea a reprezentat societatea în calitate de administrator.

Ca dovadă a faptului că ambele contracte sunt încheiate în fals a arătat că, în cazul contractului de împrumut semnătura depusă în dreptul numelui D. nu este executată de acesta, fapt dovedit prin Expertiza grafică efectuată în cadrul procesului civil și nici impresiunea de ștampilă existentă pe contract nu reproduce ștampila societății. Întrucât, până la data de 04.12.2008 societatea era înmatriculată la ORC Caraș-Severin, având sediul în loc. Moldova Nouă și nu în Timișoara, ori, datele înscrise pe ștampila aplicată pe actul de împrumut sunt cele corespunzătoare înregistrării firmei în Timișoara, după data de 04.12.2008. Din studierea conținutului contractului de împrumut în ceea ce privește datele de identificare ale părților semnatare se observă, de asemenea, că, acest contract este contrafăcut în totalitate, deoarece datele de identificare ale firmei sunt cele corespunzătoare sediului din Timișoara, sediu înregistrat la ORC Timiș după data de 04.12.2008. De asemenea, banii care ar fi putut proveni din acest împrumut nu sunt înregistrați în contabilitatea firmei, deși ar fi trebuit înscriși dat fiind faptul că motivul împrumutului era activitatea proprie a societății.

Referitor la Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de D. cu A., s-a arătat că într-adevăr acest contract este semnat de D., dar nu cunoaște împrejurările, poate doar să presupună că această semnătură a fost obținută de A. la solicitarea lui E. făcută tatălui său. În argumentarea acestei aprecieri a arătat că, în urma despărțirii sale de D., acesta, la sugestia fiului său, a formulat mai multe plângeri penale împotriva persoanei vătămate, invocând săvârșirea unor infracțiuni, dar, în cursul cercetărilor, de fiecare dată D. a recunoscut că obiectul plângerilor nu este real. De altfel, în ultima perioadă a vieții, fiind bolnav și neîngrijit, starea sănătății sale s-a deteriorat, astfel că, avea momente când venea la sediul societății îmbrăcat sumar, murdar, iar angajatele anunțau secția 3 Poliție, care l-a și amendat în mai multe rânduri.

În ceea ce privește posibilii autori ai celor două înscrisuri contrafăcute, persoana vătămată bănuiește că ar putea fi A. sau E., care aveau interes în cauză și urmăreau să devină proprietarii pensiunii "Q." din patrimoniul SC C. SRL.

Persoana vătămată a solicitat să se atașeze extrase de cont de la R. ale contului lui D., pentru a se vedea, față de cele declarate de B., că nu există în perioada respectivă depuneri de numerar în contul acestuia, D. neavând cont la acea bancă.

În ceea ce privește falsificarea contractului de vânzare-cumpărare la care face referire persoana vătămată F., se menționează că la data de 21.01.2014 aceasta a formulat plângere penală față de A., avocat în cadrul Baroului Timiș, și față de G., avocat în cadrul Baroului București, cu privire la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. 1968, fiind înregistrat Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În plângere s-au reclamat următoarele:

La data de 02.04.2010 dl. D., asociat unic și administrator al SC C. SRL, și-a cesionat toate părțile sociale către S. și F., fiind cesionate societatea și activele acesteia, printre care și un imobil situat în Timișoara, str. x.

Cu acea ocazie numitul D. a primit suma de 100.000 euro și a eliberat în acest sens o chitanța de mână. Ulterior, fiul acestuia, E., împreună cu prietenul acestuia, dl. avocat A., au înaintat mai multe plângeri penale și acțiuni civile, în scopul de a obține în mod necuvenit proprietatea imobilului din Timișoara, str. x.

În anul 2012 domnul avocat A. a depus la Judecătoria Timișoara o acțiune civilă având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Timișoara, str. x, în dovedirea căreia a înțeles "să producă" două contracte de împrumut sume de bani, precum și o promisiune de vânzare-cumpărare denumită contract de vânzare-cumpărare". Aceste înscrisuri conțin date ce nu corespund adevărului și au fost produse ulterior, tocmai în vederea susținerii și câștigării respectivului proces civil, anume Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Timiș.

S-a mai arătat că F. avea, în perioada 2008 - 2009, o relație de concubinaj cu domnul D. motiv pentru care locuiau împreuna și îl asista pe acesta la administrarea tuturor afacerilor și încheierea tuturor actelor pe care le semna. Prin urmare, a avut cunoștință despre toate actele încheiate de către acesta și cunoaște faptul că nu a încheiat în acea perioada contractele de împrumut datate 14.10.2008 și 17.10.2008, care nu corespund adevărului, fiind produse ulterior pentru procesul civil care face obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Timiș și antedatate. Aceste falsuri sunt contrazise de faptul că în data de 14.10.2008 și 17.10.2008 D. nu avea nevoie să împrumute bani, întrucât dispunea în cont de suma de 1.200.000 euro provenită din vânzarea părților sociale pe care le-a deținut la SC P. SRL, aspect pe care îl poate dovedi cu înscrisuri.

Contractul de vânzare-cumpărare din 20.03.2009 a fost ticluit ulterior, fiindu-i aplicată de către dl. avocat G. o dată certă anterioară, fapt dovedit și de următoarele împrejurări:

- la data încheierii așa-ziselor împrumuturi de sume de bani D. nu era administrator și asociat unic al SC C. SRL, prin urmare nu putea garanta împrumutul cu bunuri ale societății;

- la 20.03.2009 D. dispunea de banii necesari pentru a restitui așa-zisul împrumut fără a fi nevoie sa înstrăineze imobilul societății;

- așa-zisul contract de vânzare-cumpărare nu a fost discutat și aprobat de către adunarea generala a asociaților, nu are aplicată ștampila societății și nu este înregistrat în registrele societății SC C. SRL;

- deși părțile contractului de vânzare-cumpărare au domiciliul și locuiesc în Timișoara, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în Timișoara, ștampila de dată certă a fost aplicată la o societate de avocatură din București:

- deși așa-zisul împrumutător A. este avocat, nu poate face dovada provenienței sumei de bani pe care susține că a împrumutat-o lui D., nu a notat promisiunea de vânzare-cumpărare în CF-ul imobilului, nu a întreprins nici un demers juridic în vederea perfectării vânzării în perioada 2009 - aprilie 2012 și nu a făcut opoziție în termen legal la cesionarea SC C. SRL.

Având în vedere că domnul A. a folosit aceste înscrisuri falsificate ca probe în procesul civil care face obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Timiș, urmărind inducerea în eroare a instanței și obținerea unei hotărâri judecătorești în baza căreia să dobândească în mod abuziv proprietatea imobilului aparținând SC C. SRL, F. a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. 1968.

Prin Ordonanța nr. x/P/2014 din data de 11 aprilie 2014 s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea penală formulată de către F. față de A., avocat în cadrul Baroului Timiș, și față de G., avocat în cadrul Baroului București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În motivare s-a arătat că în cursul cercetărilor a fost solicitat și consultat în original Registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de T. și Asociații, fiind reținută la dosar o fotocopie a acestuia.

S-a arăta că din examinarea înregistrărilor din acest registru se poate observa că sub nr. crt. 009, apare mențiunea "contract de vânzare-cumpărare", încheiat între "SC C. SRL prin D. Timișoara și A. Timișoara", data încheierii fiind 20.03.2009. iar obiectul actului " vânzare-cumpărare construcție+promisiune vânzare-cumpărare teren ".

Înscrierea este precedată și urmată de alte înscrieri, fără să existe poziții necompletate.

Registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de T. și Asociații a fost deschis în anul 2009 și este utilizat și în prezent.

S-a menționat că din declarația domnului avocat G., reiese faptul că, în cursul anului 2009, în timp ce se afla la o petrecere în locuința fiului lui D., E., care locuia vis-a-vis de tatăl său, a asistat la unele discuții purtate între dl. avocat A. și D., referitoare la restituirea unui împrumut anterior și la posibilitatea stingerii acestuia prin transmiterea proprietății asupra unei clădiri cu destinația de pensiune.

A fost consultat din punct de vedere legal cu privire la posibilitatea de stingere a împrumutului, context în care persoanele implicate s-au mutat peste drum, în locuința lui D., unde dl. avocat G. a asistat la semnarea unui contract de vânzare a unui imobil și o promisiune de vânzare a terenului aferent, certificând conținutul și identitatea părților semnatare în calitate de avocat și aplicând ștampila pe care o avea asupra sa. Totodată, și-a oprit un exemplar original al contractului, pe care l-a înregistrat ulterior în Registrul de dată certă.

G. a mai precizat faptul că părțile au apelat la el pentru darea de dată certă tocmai pentru că între domnul D. și concubina sa existau litigii civile în care erau implicați avocați foști prieteni comuni, iar cu privire la obiectivitatea sa nu existau suspiciuni.

De asemenea, la dosar a fost depus de către domnul avocat A. un memoriu, precum și mai multe documente, în apărare.

Astfel, a fost depus contractul de împrumut din data de 14.10.2008, încheiat între A.. împrumutător și D., împrumutat, în calitate de unic asociat al SC C. SRL, având ca obiect suma de 152.000 euro, pentru creditarea firmei.

A fost depus, de asemenea, un extras de cont al contului x deschis pe numele D. la R., jud. Timiș, conform căruia, la data de 14.10.2008 acesta a creditat beneficiarul SC C. SRL, cu suma de 52.000 euro, iar la data de 17.10.2008 cu încă 100.000 euro.

A fost, audiat E., fiul numitului D., care a confirmat faptul că în cursul anului 2008, când tatăl său a cumpărat SC C. SRL, dl. A. i-a împrumutat suma de circa 150.000 euro, pentru ca acesta să plătească datoriile firmei cumpărate. Acesta a menționat faptul că tatăl său avea nevoie de acești bani, deoarece anterior îi dăduse 495.000 euro cash vânzătoarei și nu mai avea în acel moment disponibilități bănești.

Potrivit declarației, D. și A. au convenit ca împrumutul să fie garantat cu pensiunea din Timișoara, strada x, nr. 29, sens în care a și fost semnat, în prezența sa și a avocatului G., în casa tatălui său, un contract în mai multe exemplare, fără a putea preciza exact natura acestuia. A mai precizat că semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare datat 20.03.2009, existent în dosarul de urmărire penală, îi aparține tatălui său. În anul 2010 tatăl său i-a făcut procură de reprezentare, așa că din acel moment doar el s-a mai ocupat de afacerile tatălui. A mai arătat, de asemenea, că suma de bani, împrumutată de către domnul avocat A. tatălui său, nu a fost restituită.

Având în vedere cele expuse mai sus, s-a constatat că nu reies indicii temeinice că înscrisurile la care face referire persoana F. în plângere ar fi fost încheiate pro causa și antedatate.

S-a arătat că din actele dosarului reiese faptul că dl. avocat B. a împrumutat suma de 152.000 euro lui D., pentru plata unor datorii a SC C. SRL, că domnul D. a creditat societatea cu această sumă de bani și că împrumutul nu a mai fost restituit, părțile înțelegând să stingă împrumutul prin transmiterea proprietății asupra imobilului din Timișoara, strada x, nr. 29.

S-a susținut că împrejurările invocate de către F. nu confirmă existența vreunei infracțiuni, ci, ar putea ridica probleme doar din perspectiva legalității actelor întocmite.

S-a mai arătat că din actele dosarului reiese că la data de 14.10.2008 D. era unic asociat și administrator al SC C. SRL, deci putea face acte de dispoziție în numele societății.

Faptul că la data de 20.03.2009 D. dispunea de banii necesari pentru a restitui așa-zisul împrumut fără a fi nevoie sa înstrăineze imobilul societății nu confirmă săvârșirea vreunei infracțiuni, deoarece părțile pot conveni să stingă un împrumut în ce manieră doresc.

Faptul că "așa-zisul contract de vânzare-cumpărare nu a fost discutat și aprobat de către adunarea generala a asociaților, nu are aplicată ștampila societății și nu este înregistrat în registrele societății SC C. SRL" poate ridica probleme, așa cum s-a arătat mai sus, doar din prisma valabilității acestuia, iar această dezlegare a acestei probleme este atributul exclusiv al instanței civile, nerespectarea condițiilor de formă ale unui act de vânzare-cumpărare nefiind un indiciu de comitere a vreunei infracțiuni.

S-a invocat faptul că, deși părțile contractului de vânzare-cumpărare au domiciliul și locuiesc în Timișoara și contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în Timișoara, ștampila de dată certă a fost aplicată la o societate de avocatură din București. După cum s-a arătat mai sus, din declarația avocatului G. reiese că părțile au făcut acest lucru în mod deliberat, deoarece apreciau că în acest fel nu ar plana suspiciuni asupra obiectivității sale, deci a actului întocmit.

S-a apreciat că din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă că în cauză este incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).

Soluția dispusă în Dosarul nr. x/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nu a fost infirmată, prin urmare, s-a constatat că nu poate fi repusă în discuție într-un alt dosar penal.

În susținerea soluției mai sus menționate, s-a considerat că este chiar raportul de expertiză criminalistică nr. 155/03.12.2014, întocmit în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Timiș, expertul concluzionând că semnătura în litigiu de pe documentul intitulat contract de vânzare-cumpărare, datat 20.03.2009, de la rubrica D., a fost executată de către numitul D.

În ceea ce privește contractul de împrumut datat 14.10.2008, depus în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Timiș, precum și celelalte două exemplare originale prezentate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în vederea efectuării expertizei, din actele de urmărire penală s-a reținut faptul că au fost încheiate ulterior datei de 14.10.2008, dată înscrisă în cuprinsul acestuia, însă în baza unei înțelegeri și pe baza a două împrumuturi anterioare, în valoare totală de 152.000 euro, din data de 14.10.2008 și 17.10.2008.

A., precum și martorii audiați în cauză, au susținut că actul de împrumut datat 14.10.2008 a fost încheiat în luna decembrie 2008 și a fost semnat de D.

Astfel, din declarația lui A. din data de 13.11.2015 reiese că anterior datei de 14.10.2008, cu câteva zile, a fost contactat de către E. care l-a rugat să treacă pe la tatăl său, D., pentru că acesta avea niște probleme financiare. L-a vizitat pe D., la locuința sa de pe str. x, iar acesta l-a rugat să îi împrumute niște bani, 152.000 euro, motivând că este într-un impas financiar și că urmează să-i restituie cât mai repede banii.

În data de 14.10.2008 i-a remis în numerar lui D. suma de 52.000 euro, pe care îi avea cash acasă, provenind dintr-o familie bogată, iar peste 3 zile, în data de 17.10.2008, după ce a obținut acordul mamei sale, a mai scos 100.000 euro din casa de valori a familiei, și i-a remis și această sumă de bani tot în numerar domnului D.

A mai declarat că, în data de 14.10.2008, când i-a remis prima tranșă din banii împrumutați lui D., a și încheiat un contract de împrumut pentru toată suma de bani, contractul fiind perfectat între el și SC C. SRL, al cărei reprezentant legal era D. la acea dată. Și-au mai împrumutat anterior reciproc diferite sume de bani, așa că aveau încredere unul în celălalt.

În data de 17.10.2008, în ziua în care i-a dat cea de-a doua tranșă din împrumut, D. s-a deplasat la notarul public L. și i-a întocmit procură de reprezentare pe SC C. SRL, concubinei sale, F. Aceasta a vândut mai apoi, în anul 2010, 90% din părțile sociale ale firmei către S. și 10% către ea însăși.

De față când i-a dat ambele tranșe din împrumut lui D. au fost fiul său, E., și șoferul lui E., O.

De față la semnarea contractului de împrumut au fost E., O., F. și posibil să fi fost și avocatul G.

Contractul de împrumut a fost semnat acasă la D., fiind întocmit de avocatul G. sau de soția sa, iar scadența era în ianuarie 2009.

Banii pe care i-a împrumutat lui D. au fost depuși de către acesta în bancă, pentru creditarea SC C. SRL.

După acest moment, a constatat că D. a început să dea bani cu împrumut fără acte, sume mari de bani, așa că i-a fost teamă că nu va mai obține restituirea banilor.

În acest context au discutat și au convenit să facă un contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul de pe strada x, nr. 29, aparținând SC C. SRL, unde firma își avea sediul. În cazul în care împrumutatul nu îi restituia banii, urma să se înscrie în Cartea Funciară.

Acest contract, încheiat la data de 20.03.2009, a fost de asemenea contestat de către F. însă s-a stabilit în mod cert că a fost semnat de către D.

Contractul de vânzare-cumpărare l-a folosit pentru a introduce o acțiune civilă având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Timiș. Pe parcursul cercetării judecătorești, F. a solicitat ca el să depună și contractul de împrumut din 14.10.2008, ceea ce a și făcut, la cererea instanței.

Având în vedere faptul că pe contractul de împrumut apare un sediu care a fost înregistrat la data de 04.12.2008, iar pe contract apare o ștampilă confecționată ulterior datei de 14.10.2008, i s-au cerut lămuriri suspectului A. cu privire la aceste aspecte.

Conform declarației suspectului din data de 24.04.2018, contractul de împrumut aflat în litigiu a fost întocmit în luna decembrie 2008, posibil de Crăciun, și a fost datat 14.10.2008, ca să reflecte data împrumutului. Nu își mai amintește cine a întocmit contractul de împrumut, însă acesta a fost semnat de către D.

A fost audiat martorul G., avocat în cadrul Baroului București, la data de 17.11.2015, care a declarat că cunoaște cu certitudine faptul că acest contract de împrumut a fost semnat de către D., care a primit suma de 152.000 euro de la B., în două tranșe. Acest contract de împrumut a fost semnat în prezența sa, undeva în perioada sărbătorilor de iarnă, în casa lui D., situată în Timișoara. De față erau mai multe persoane, dintre care își amintește de E., O., F., și alte persoane, printre care viitoarea soție a lui E.

A mai declarat că reține faptul că D., cu E., care încerca să preia din responsabilitățile tatălui, și cu B. discutau deja despre restituirea împrumutului, sens în care au convenit să preconstituie înscrisuri, cu data primului împrumut.

De asemenea, cunoaște faptul că această sumă de bani i-a fost remisă lui D. deoarece i-a auzit pe D. și pe E. recunoscând acest lucru.

Ulterior, în contul acestei sume de bani, s-a încheiat între D. și B. un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul din str. x 29, unde firma SC C. SRL își avea sediul, urmând a fi remisă și o diferență de bani, deoarece valoarea imobilului era mai mare. Acestui contract, care a fost semnat în prezența sa, i-a și dat dată certă.

A precizat faptul că domnul D. semna în moduri diferite în acea perioadă, sens în care a indicat dosarul penal nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, unde a fost expertizată o semnătură similară cu cea de pe contractul de împrumut din data de 14.10.2008, reieșind faptul că îi aparține domnului D.

În cauză a fost ascultat martorul E., care a arătat și el că în cursul anului 2008 tatăl său a avut niște probleme financiare, și i-a cerut să îi facă rost de bani, așa că a apelat la dl. A.. I-a cerut acestuia suma de 152.000 euro, sumă pe care domnul A. a fost de acord să i-o împrumute lui D.. Această sumă de bani i-a fost remisă lui D. către domnul A. în două tranșe, deoarece acesta avea nevoie de acordul mamei sale pentru cea de a doua tranșă.

A mai precizat că în momentul în care i-a dat suma de 152.000 euro, nu a fost încheiat nici un contract cu dl. A., deoarece aveau încredere unul în celălalt. O astfel de sumă de bani nu era apreciată de D. ca fiind una mare.

E. a declarat că i-a spus ulterior lui A. că ar fi trebuit să facă un contract de împrumut, deoarece F., care se ocupa de administrarea afacerilor tatălui, fiind și amanta acestuia, sustrăgea frecvent din banii acestuia prin diverse operațiuni.

În acest context s-a semnat contractul de împrumut dintre E. și A., contractul fiind adus chiar de către F. acasă la D., pe str. x nr. 51/20. Semnarea contractului a avut loc înainte de Crăciun, în anul 2008. Prezenți la semnarea contractului au fost E., B., F. și O., posibil și G. A mai menționat faptul că s-a procedat la întocmirea și semnarea contractului de împrumut datat 14.10.2008 în mai multe exemplare.

Fiindu-i prezentate contractele de împrumut în fotocopie, a declarat că două dintre ele sunt cu certitudine semnate de D., în timp ce despre cealaltă nu se poate pronunța, deoarece pare cam mâzgălită.

A mai menționat că înțelegerea verbală inițială dintre D. și B. a fost ca banii să îi fie restituiți lui B. în 2 - 3 săptămâni. Abia după ce acest timp a trecut și D. nu a restituit banii, i-a sugerat lui A. să facă contract de împrumut în formă scrisă.

Ulterior, A. i-a cerut lui D. să garanteze împrumutul și cu un imobil, așa că aceștia au convenit ca împrumutul să fie garantat cu pensiunea din Timișoara, strada x, nr. 29.

D. a semnat un contract în acest sens, martorul fiind de față când acest contract s-a semnat în mai multe exemplare, circa 4 sau 5. Suma de circa 150.000 euro, nu a fost restituită.

A mai fost ascultat și martorul O., care a confirmat cele de mai sus, respectiv că îi cunoaște pe dl. E. și pe dl. avocat A. de cca 30 - 40 de ani, din copilărie, fiind și colegi de școală. De asemenea, l-a cunoscut bine și pe dl. D., pe care l-a și îngrijit o perioadă de timp, prin 2008 - 2009, precum și de câte ori îi solicita ajutorul, având în vedere faptul că fiul lui și soția locuiau în Germania, iar concubina lui, F., nu se ocupa de el.

Martorul a susținut că în cursul lunii octombrie 2008 dl. D. a avut nevoie de suma de 152.000 euro pentru o perioadă scurtă de timp, pentru afacerile lui, sumă de bani pe care i-a cerut-o lui A. Acesta i-a remis banii în două tranșe, prima de 52.000 euro și a doua de 100.000 euro, la interval de câteva zile, în bucătăria locuinței lui D. Cu prilejul fiecăruia dintre cele două împrumuturi, doamna F., care avea biroul la etajul locuinței lui D., de pe Calea x, lângă locuința fotbalistului U., a întocmit câte un contract de împrumut, care a fost semnat de D.. Martorul personal a asistat atât la remiterea banilor, care s-au dat cash, cât și la semnarea contractelor. La predarea banilor a asistat și doamna F.. Această sumă de bani trebuia restituită într-un termen scurt.

A mai precizat că deoarece suma de bani nu a fost restituită conform înțelegerii, D. a convenit cu A. să includă ambele sume de bani într-un alt contract de împrumut. Acest nou contract a fost întocmit tot de F., care se ocupa de administrarea afacerilor lui D.

A fost de față când acest contract a fost semnat tot în bucătăria locuinței lui D., unde el își petrecea timpul. De față au fost D., A., martorul, F. și E. Nu poate preciza dacă de față a fost și G., el nu își amintește despre prezența sa.

A arătat că nu își amintește în câte exemplare a fost semnat contractul și nici nu știe ce s-a întâmplat cu el. Știe că ulterior D. nu a mai restituit banii, conform înțelegerii, așa că între părți s-a încheiat și un contract de vânzare-cumpărare, în primăvara anului 2009, însă martorul nu mai era în România la acea dată.

Procurorul a reținut că, deși apar anumite neconcordanțe între declarația acestui martor și celelalte declarații din dosar, în punctele relevante - remiterea banilor, semnarea contractului de împrumut pentru suma de 152.000 euro de către D. și întocmirea unui antecontract de vânzare-cumpărare pentru imobilul din Timișoara, str. x, declarația sa concordă cu restul materialului probator.

Concluzionând, procurorul de caz a constatat că din materialul probator existent în dosar reiese faptul că suspectul A. a remis în două tranșe suma totală de 152.000 euro lui E. în luna octombrie 2008, că părțile au convenit în luna decembrie 2008 să încheie un contract de împrumut care să reflecte împrumutul anterior, că a fost întocmit în preajma Crăciunului 2008 un contract de împrumut pentru suma de 152.000 euro, care a fost semnat de către D. în prezența mai multor martori, dar care conține date inexacte despre sediul firmei (sediul din Timișoara, str. x a fost înregistrat la O.R.C. la data de 04.12.2008, iar nr. de înregistrare fiscală care apare în contract a fost atribuit tot în luna decembrie 2008; la fel ștampila aplicată pe contract corespunde noilor date ale firmei, înregistrate la O.R.C. la data de 04.12.2008).

Cu toate acestea, s-a apreciat că atâta timp cât părțile contractului de împrumut au dorit să preconstituie dovezi ale împrumuturilor pe care le-au acordat/primit și care nu sunt contestate de către părți, chiar dacă în contractul de împrumut au fost inserate din neatenție/eroare datele aferente SC C. SRL atribuite, conform certificatului constatator ORC, la data de 04.12.2008, deci ulterior datei împrumutului, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, nici din punct de vedere obiectiv, nici din punct de vedere subiectiv. S-a reținut că, prin înscrisul întocmit în decembrie 2008, părțile împrumutului au recunoscut practic existența raporturilor juridice anterioare, cu atât mai mult, cu cât în martie 2009, în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare au mai recunoscut, încă o dată, împrumutul de 152.000 euro.

Dată fiind situația mai sus expusă, procurorul a dispus clasarea cauzei privind comiterea de către avocatul A. și de către E. a infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Cu privire la cele trei exemplare ale actului în litigiu intitulat "Contract de împrumut datat 14.10.2008, încheiat între A. și SC C. SRL, prin D.", în temeiul art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă să judece cauza în fond, Curtea de Apel Timișoara, pentru a dispune desființarea acestora.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că, prin notele formulate de apărător ales și depuse la dosar, intimatul A. a solicitat respingerea ca inadmisibilă a propunerii procurorului de desființare a înscrisului reprezentat de Contractul de împrumut datat 14.10.2008 încheiat între A. și SC C. SRL prin administrator dl. D. și, pe cale de consecință, să se dispună menținerea în ființă a contractului; iar în subsidiar respingerea sesizării, ca neîntemeiată.

S-a arătat, cu privire la inadmisibilitatea sesizării judecătorului de cameră preliminară potrivit art. 315 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. că, în urma plângerii penale din data de 29.09.2014 numita F. a solicitat organelor de urmărire penală efectuarea de cercetări față de A. și E., fiul defunctului D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

Astfel, în urma activităților de cercetare penală efectuate, a probelor și a indicilor existente la dosarul cauzei s-a constat de către organele de urmărire penală faptul că fapta nu există și nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, și, în acest sens, prin Ordonanța nr. x/P/2018 din data de 24.04 2018 s-a dispus clasarea cauzei în ceea ce privește pe A. și E. în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen.

În continuare, s-a arătat că pentru a se dispune tragerea la răspundere penală a unei persoane este necesară întrunirea în mod cumulativ a celor patru 4 (patru) trăsături esențiale pentru existența infracțiunii, respectiv tipicitatea, vinovăția, caracterul nejustificat și imputabil al faptei. În prezenta cauză conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu este întrunit nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective. Astfel, elementul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu este întrunit deoarece nu s-a realizat activitatea de falsificare sub forma contrafacerii scrierii sau a subscrierii, alterarea înscrisului sub orice alt mod, atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea de a insera cu știință date sau împrejurări. Lipsa contrafacerii scrierii sau a subscrierii a fost stabilită prin Raportul de expertiză nr. x/28.02.2018 întocmit de o comisie de 3 (trei) experți din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice București.

În ceea ce privește latura subiectivă a conținutului constitutiv, intimatul A. a arătat că intenția sa nu a fost aceea de a falsifica semnătura lui D. și implicit Contractul de împrumut, ci de a perfecta împrumutul și în formă scrisă, respectiv de a preconstitui un mijloc de probă în eventualitatea unui litigiu, aspecte ce au fost deja constate și de către organele de urmărire penală motiv pentru care au dispus netrimiterea în judecată, respectiv clasarea fiind incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen.

În aceste condiții, a apreciat că sesizarea judecătorului de cameră preliminară în condițiile art. 315 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. ar fi fost admisibilă numai în situația în care în cauză ar fi fost falsificat înscrisul, respectiv dacă s-ar fi constatat existența faptei de fals în materialitatea sa, dar ar fi intervenit o cauză care ar fi împiedicat punerea în mișcare a acțiunii penale (ex: prescripția, amnistia, cauză de nepedepsire, cauză de neimputabilitate). Dar cum fapta nu există - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub element obiectiv și subiectiv, nici nu se poate sesiza judecătorul de cameră preliminară pentru a se pronunța pe desființarea unui înscris asupra căruia nu s-a intervenit într-o manieră de natură penală.

În subsidiar, intimatul A. a solicitat ca, în cazul în care instanța trece peste aspectul inadmisibilității sesizării, respingerea solicitării procurorului de desființare a Contractului de împrumut fără dobândă datat 14.10.2008 ca neîntemeiată.

În motivarea cererii, cu privire la natura juridică a contractului de împrumut, s-a arătat că împrumutul este contractul prin care una din părți dă celeilalte "oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de-a restituit tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate", conform vechiul C. civ. sub care acesta a fost încheiat; iar Noul C. civ. a adaptat această definiție dată de legiuitor împrumutului (de consumație), astfel în prezent acesta definit ca fiind "contractul prin care Împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate"

Așadar, contractul de împrumut este acel contract ce se încheie, în mod valabil, prin simplul acord de voințe al părților urmat de remiterea/predarea bunului împrumutat, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalități suplimentare. Pentru valabilitatea contractului de împrumut nu se solicită forma scrisă, aceasta fiind lăsată la aprecierea părților care pot alege să materializeze înțelegerea lor în formă scrisă "ad probationem".

Cum în cauză, în urma administrării probatoriului de către organele de urmărire penală s-a dovedit deja că împrumutul a fost acordat atât conform tuturor declarațiilor martorilor audiați, cât și prin înscrisuri este irelevant, pentru valabilitatea actului, că părțile contractului de împrumut au înțeles să-și materializeze înțelegerea printr-un act scris, la aproximativ 2 luni distanță. Astfel că, la scurt timp, respectiv în luna decembrie 2008 în preajma sărbătorilor de iarnă, au decis ca acordul lor să îmbrace și o formă scrisă, perfectând astfel contractul de împrumut fără dobândă în formă scrisă, act cu privire la care instanța este chemată a aprecia asupra desființării acestuia.

Împrumutul s-a realizat la datele de 14.10 2008 și 17.10.2008 când A. a remis către împrumutatul D. sumele de 52.000 euro și 100.000 euro. Împrejurarea că în luna decembrie 2008 au înțeles să încheie împrumutul și în formă scrisă, inserarea în contract a datei de 14.10.2008 a reprezentat numai o eroare materială, aceasta reprezentând de fapt data la care ne-a