ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin Încheierea/F/CP din 3 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 5491 alin. (5) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin ordonanța nr. x/P/2013 din 23.05.2018 de desființare a următoarelor înscrisuri:
- Convenția de plată datată 14.02.2008 încheiată între SC A. SRL și SC B. SRL;
- Anexele 1 și 2 la convenția de plată datată 14.02.2008;
- Cele două exemplare ale actului adițional nr. x/15.12.2009 la convenția de plată datată 14.02.2008;
- Corecția la anexa nr. 2 la convenția de plată datată 14.02.2008.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a constatat că, prin ordonanța nr. x/P/2013 din data de 23.05.2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, potrivit disp. art. 16 alin. (1) lit. a), b) teza I și f C. proc. pen., a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea a trei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 C. pen. cu aplic. C. pen.
Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei privind săvârșirea de către numiții C., D., E. și F. a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 C. pen., spălare de bani prev. de art. 29 din Legea nr. 656/2002, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 C. pen., fals în declarații prev. de art. 326 din C. pen., uz de fals prev. de art. 323 C. pen., înșelăciune prev. de art. 244 C. pen., tulburare de posesie prev. de art. 256 C. pen., distrugere prev. de art. 253 C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 C. pen. și declinarea dosarului nou-format în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
În fapt s-a reținut de procuror că G. și H. au solicitat, prin plângerea penală formulată în cauză, efectuarea de cercetări față de numiții C., D., E., F. și față de avocații I. și J. din cadrul Baroului București pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în declarații, uz de fals, înșelăciune, tulburare de posesie, lipsire de libertate în mod ilegal distrugere și evaziune fiscală.
În motivarea plângerii s-a arătat că presupușii făptuitori ar fi constituit în timp un grup infracțional organizat în scopul de a comite infracțiuni care au condus la prejudicierea persoanelor vătămate, a altor persoane fizice și juridice precum și a bugetului de stat consolidat. Conform sesizării, liderul grupului infracțional a fost C. care folosindu-se de firme off-shore și de persoane interpuse, administratori sau reprezentanți a acestor firme, ar fi înființat în România mai multe societăți comerciale cu răspundere limitată având ca asociați societățile off-shore controlate în scopul participării la lucrări finanțate de stat ori al contractării unor împrumuturi bancare, finanțări prin contracte de leasing sau al unor materii prime și servicii pentru ca ulterior să nu își onoreze contractele, prejudiciind astfel partenerii de afaceri.
Mecanismul infracțional ar fi fost pus în practică în așa mod încât tragerea la răspundere penală a numitului C. să fie îngreunată, acesta neavând calitatea de reprezentant al firmelor implicate, acesta ocupând doar ocazional funcția de director general sau reprezentant al unei firme off-shore, care la rândul său este asociat al unei persoane juridice de drept român. S-a mai reclamat faptul că în situația în care unii din creditori deveneau prea insistenți și nu acceptau amânările sau promisiunile lui C., grupul introducea firmele debitoare în insolvență sau recurgea la amenințări și încercări de intimidare a creditorilor, fără a se ezita chiar folosirea forței.
În final s-a arătat că pretinsul grup infracțional organizat coordonat de către numitul C. ar crea obligații fictive ale firmelor înregistrate în România către firmele off-shore controlate tot de către acesta, realizând astfel diminuarea profitului realizat în România și săvârșind infracțiunea de evaziune fiscală.
S-a mai solicitat și efectuarea de cercetări față de societățile prezumtiv controlate de sus-numitul.
Referitor la av. I. cu privire la care s-a solicitat efectuarea de cercetări, s-au arătat următoarele:
Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin încheierea din data de 04.04.2012 pronunțată în dosarul cu nr. x/2011, a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată, a debitoarei SC B. SRL și a numit lichidator judiciar pe K. S.P.R.L.
Împotriva creanței cu care C. s-a înscris la masa credală, G. și H. au formulat contestații, fiind constituite dosare asociate în cadrul procedurii insolvenței care ulterior au fost reunite la cauza cu nr. x/2011/a6, aflată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă.
C. a depus la dosarul instanței un opis precum și un set de înscrisuri privind operațiunile comerciale care s-ar fi derulat între SC A. SRL, SC B. SRL și C. în susținerea afirmațiilor referitoare la existența unor drepturi de creanță proprii împotriva debitoarei SC B. SRL
O parte dintre aceste înscrisuri au aplicate semnătura și ștampila asociatului și administratorului SC A. SRL, L., fiind invocate: convenția de plată din data de 14.02.2008 încheiată între SC A. SRL și SC B. SRL, atestată de către avocat I. sub nr. x/14.02.2008; anexa nr. 1 la convenția de plată; anexa nr. 2 la convenția de plată; actul adițional nr. x din data de 15.12.2009 la convenția de plată din data de 14.02.2008, atestat sub nr. x/15.12.2009 de către avocat I.
Cu privire la aceste înscrisuri depuse la dosarul cauzei având ca obiect procedura insolvenței și prezentate ca fiind semnate de către L., în calitate de reprezentant al SC A. SRL, numiții G. și H. s-au înscris în fals, declarând atât în fața instanței dar și ulterior cu ocazia audierii în dosarul penal că semnăturile executate pe aceste documente nu îi aparțin numitului L., iar datele încheierii, menționate în cuprinsul acestora (14.02.2008 și 15.12.2009) nu sunt cele reale, actele fiind contrafăcute în perioada anilor 2011 - 2012.
Față de această împrejurare, în data de 22.01.2014, prin încheierea pronunțată în dosarul cu nr. x/2011 al secției a VII-a civilă, a dispus suspendarea soluționării cauzei, la termenele următoare intervenind amânarea cauzei până la finalizarea urmăririi penale. G. și H. au solicitat tragerea la răspundere penală a avocatului I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, uz de fals și constituire a unui grup infracțional organizat întrucât cu bună știință, în baza unei înțelegeri cu numitul C. a atestat fapte nereale, în scopul obținerii de la numitul C. a unui folos patrimonial injust, ca urmare a înscrierii sale, prin fraudă, în tabelul creditorilor SC B. SRL.
L. nu a putut fi audiat în pofida tuturor demersurilor efectuate de organele de urmărire penală, în declarația dată în cauză I. a negat săvârșirea vreunei infracțiuni și a precizat că într-adevăr a atestat convenția de plată din data de 14.02.2008, actul adițional nr. x la convenția de plată, contractul de împrumut cu nr. x/23.10.2008, actul adițional nr. x la contractul de împrumut și contractul de împrumut nr. x/11.03.2011, însă a susținut că acestea nu sunt false întrucât în momentul atestării a fost prezenta o persoană cu numele L., administrator al SC A. SRL a cărui identitate a fost verificată cu ajutorul actului de identitate prezentat avocatului.
După redeschiderea urmăririi penale în cauză a fost completată urmărirea penală astfel cum s-a dispus prin ordonanța de infirmare, respectiv s-au făcut demersuri pentru depunerea la dosar a registrului conținând actele juridice atestate cu privire la identitatea părților, a conținutului și a datei actelor întocmit de către Cabinetul de avocat "I." în perioada 2008 - 2009 și a fost dispusă și efectuată o constatare criminalistică grafică.
I. a învederat că este în imposibilitate de a prezenta organelor de urmărire penală registrul mai sus menționat, întrucât în prezent nu îl mai deține deoarece după renovarea în cursul anului 2014 a apartamentului în care locuia, a mutat o mare parte din arhiva cabinetului de avocat în locuința mamei sale din comuna (...), jud. Călărași și întrucât i-a spus acesteia că reprezintă maculatură, a fost folosită în gospodărie.
Concluziile raportului de constatare criminalistică nr. x/20.04.2018 al Institutului Național de Expertize Criminalistice au fost în sensul că semnăturile individualizate pe următoarele documente nu au fost executate de către numitul L. și nu se poate stabili de către cine au fost executate, deoarece sunt contrafaceri realizate prin imitarea liberă a semnăturilor autentice aparținând sus-numitului:
• convenția de plată datată 14.02.2008 încheiată între SC A. SRL și SC B. SRL, atestată de către avocat I. sub nr. x/14.02.2008, la rubrica "creditor - cedent"
• anexele 1 și 2 la convenția de plată datată 14.02.2008 la rubrica "creditor - cedent"
• cele două exemplare ale actului adițional nr. x/15.12.2009 la convenția de plată datată 14.02.2008 la rubrica "creditor - cedent", act adițional atestat de către avocat I. sub nr. x/15.12.2009;
• corecția la anexa 2 la convenția de plată datată 14.02.2008 la rubrica "creditor - cedent".
A mai rezultat că impresiunile de ștampilă din dreptul semnăturilor executate pentru numele L. fuseseră aplicate anterior prezentării înscrisurilor mai sus menționate în vederea atestării, iar avocatul I. a inserat la sfârșitul fiecărui act, încheierea de atestare a identității părților, a conținutului actelor, numărul încheierii, data atestării, semnătura sa și ștampila cabinetului individual de avocat "I.".
Totodată, lângă încheierile de atestare a identității părților și conținutului înscrisurilor nu a fost aplicată ștampila SC A. SRL.
În plus, potrivit concluziilor raportului de constatare criminalistică, impresiunile de ștampilă din dreptul semnăturilor în litigiu date pentru numele L. au fost contrafăcute cu ajutorul mijloacelor electronice pe următoarele documente:
• convenția de plată datată 14.02.2008 încheiată între SC A. SRL și SC B. SRL, la rubrica "creditor - cedent"
• anexele 1 și 2 la convenția de plată datată 14.02.2008 la rubrica "creditor - cedent"
• cele două exemplare ale actului adițional nr. x/15.12.2009 la convenția de plată datată 14.02.2008 la rubrica "creditor - cedent"
• corecția la anexa 2 la convenția de plată datată 14.02.2008 la rubrica "creditor - cedent"
• contractul de vânzare-cumpărare cu nr. x/03.08.2006, la rubrica "vânzător".
Specialiștii criminaliști au mai concluzionat că nu se poate stabili dacă:
• semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare cu nr. x/03.08.2006, la rubrica "vânzător" a fost executată de L.;
• semnăturile individualizate pe convenția de plată datată 14.02.2008 au fost sau nu executate la rubrica "cesionar-împrumutător" de către numiții C. sau L.;
• semnăturile individualizate pe anexa 1 și 2 la convenția de plată datată 14.02.2008 au fost sau nu executate la rubrica "cesionar-împrumutător" de către numiții C. sau L.;
• semnăturile individualizate pe cele două exemplare ale actului adițional nr. x/15.12.2009 la convenția de plată datată 14.02.2008 la rubrica "cesionar-împrumutător"
• semnăturile individualizate pe corecția la anexa 2 la convenția de plată datată 14.02.2008 la rubrica " cesionar-împrumutător"
• semnăturile individualizate pe contractul de împrumut cu nr. x/23.10.2008, la rubrica "creditor".
• semnăturile individualizate pe actul adițional nr. x la contractul de împrumut cu nr. x/23.10.2008, la rubrica "creditor"
• semnăturile individualizate pe contractul de împrumut cu nr. x/11.03.2011, la rubricile "creditor" și "debitor".
În aceste condiții, procurorul de caz a reținut că materialul probatoriu administrat în cauză confirmă fără dubiu împrejurarea că avocatul I. a atestat prin încheierea cu nr. x/14.02.2008 identitatea părților și conținutul convenției de plată datată 14.02.2008 încheiată între SC A. SRL și SC B. SRL și prin încheierea cu nr. x/15.12.2009 identitatea părților și conținutul actului adițional nr. x/15.12.2009 la convenția de plată datată 14.02.2008, deși în fața sa nu s-a prezentat numitul L., ci o altă persoană care a efectuat o imitare liberă a semnăturii autentice a sus-numitului la rubricile "creditor - cedent" ale actelor mai sus menționate.
Referitor la datele exacte ale întocmirii încheierilor de atestare mai sus menționate persoanele vătămate au susținut în mod constant că atestarea unor date nereale de către avocat I. a avut loc în perioada 2011-2012 și nu la datele de 14.02.2008, respectiv 15.12.2009.
Astfel cum s-a reținut anterior, avocatul I. a negat atestarea nereală a identității părților, a conținutului și a datei înscrisurilor.
Din probele administrate în cauză rezultă că după ce în data de 04.04.2012 Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a dispus prin încheierea pronunțată în dosarul cu nr. x/2011 intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitoarei SC B. SRL, au fost înregistrate la această instanță sub nr. x/2011/36 mai multe contestații formulate împotriva creanței invocate de către numitul C..
La termenul din data de 12.09.2012 deoarece administratorul judiciar al debitoarei a învederat că nu fuseseră depuse înscrisuri în dovedirea declarațiilor de creanță, instanța i-a pus în vedere lui C. să depună la dosarul cu nr. x/2011 toate înscrisurile pe care le invoca în dovedirea creanței sale, iar sus-numitul a precizat că a înaintat aceste înscrisuri la dosar, prin intermediul Poștei Române.
La termenul din data de 19.12.2012, contestatorul G. s-a înscris în fals cu privire la înscrisurile care fuseseră depuse la dosarul cu nr. x/2011 de către C. printre acestea aflându-se și documentele atestate de către avocat I..
Din mijloacele de probă administrate în cauză nu s-a putut stabili fără dubiu data reală a atestării în fals de către avocatul I. a identității uneia dintre părțile convenției de plată datată și ale actului adițional nr. x la convenția de plată datat precum și conținutul acestor înscrisuri și nici data reală a încredințării acestor înscrisuri în vederea folosirii, ci doar data la care înscrisurile atestate de către sus-numita au fost folosite de către C. în procedura judiciară.
În aceste condiții, procurorul de caz a reținut că avocatul I. se face vinovată de comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen., astfel cum s-a reținut mai sus, însă potrivit dispozițiilor C. pen. 1969 a intervenit prescripția răspunderii penale, acțiunea penală neputând fi pusă în mișcare în cauză.
În ceea ce privește susținerile făcute de G. cu prilejul audierii din data de 20.02.2018 potrivit cărora în scopul atestării unui drept de creanță nereal al numitului C. față de SC B. SRL, I. împreună cu C. ar fi contrafăcut mai multe înscrisuri (contracte, acte adiționale, facturi fiscale, dispoziții de plată și de încasare, chitanțe) a rezultat că probele administrate în cauză nu confirmă aceste supoziții.
În ceea ce privește infracțiunile de fals intelectual și uz de fals sesizate de persoanele vătămate ca fiind săvârșite de avocat I. constând în contrafacerea înscrisurilor cu prilejul atestării s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 vechiul C. pen.
Referitor la acuzația adusă de către persoanele vătămate avocatului J. din cadrul Baroului București constând în aceea că în cadrul grupului infracțional ar fi dispus, în calitate de lichidator judiciar, înregistrarea la masa credală a SC M. SRL a unui creditor fictiv, respectiv SC N. SRL, cu excluderea unor creditori reali, a rezultat că prin Ordonanța cu nr. x/P/2014 din data de 13.10.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost dispusă deja clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. 1969, cu motivarea că nu există fapta presupus a fi comisă de avocat, în calitate de lichidator judiciar referitor la înscrierea unei creanțe a SC N. SRL
Soluția de clasare cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 noul C. pen. pretins comisă de I. și J. a avut în vedere lipsa oricăror dovezi în sensul constituirii unui pretins grup infracțional cu o anumită durată în timp continuitate, având o ierarhie bine stabilită și roluri bine stabilite pentru fiecare membru în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Curtea a respins ca neîntemeiată propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin Ordonanța nr. x/P/2013 din 23.05.2018 de desființare a înscrisurilor, reținând că, potrivit art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. clasarea se dispune când există unul din cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1), ocazie cu care, în baza art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., se dispune sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare a unui înscris.
În ceea ce privește noțiunea de "desființarea unui înscris", aceasta este o operațiune pe care o dispune instanța și pe care o aduce la îndeplinire judecătorul delegat de la biroul executări penale și care constă în menționarea pe fiecare filă a înscrisului a mențiunii "desființat" și privește strict instrumentum. Desființarea se dispune în cazul înscrisurilor declarate false, potrivit art. 580 C. proc. pen.
Așadar admiterea cererii de desființare a acestor înscrisuri are ca efect, în fapt, distrugerea fizică a înscrisurilor prin menționarea pe fiecare pagină a cuvântului "desființat".
Or, aceste înscrisuri erau la momentul dispunerii soluției de sesizare a judecătorului de cameră preliminară probe în soluționarea cauzei privind infracțiunile pentru care s-a dispus disjungerea cauzei privind săvârșirea de către numiții C., D., E. și F. a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 C. pen., spălare de bani prev. de art. 29 din Legea nr. 656/2002, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 C. pen., fals în declarații prev. de art. 326 din C. pen., uz de fals prev. de art. 323 C. pen., înșelăciune prev. de art. 244 C. pen., tulburare de posesie prev. de art. 256 C. pen., distrugere prev. de art. 253 C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 C. pen. și declinarea dosarului nou-format în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că procurorul cauzei a stabilit că, în ceea ce privește infracțiunile de fals intelectual și uz de fals sesizate de persoanele vătămate ca fiind săvârșite de avocat I. constând în contrafacerea înscrisurilor cu prilejul atestării, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 vechiul C. pen.
Astfel, sub aspectul conținutului acestor înscrisuri cercetarea penală va continua la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, astfel încât nu se poate dispune distrugerea acestor probe prin desființare, întrucât ar împiedica buna desfășurare a urmăririi penale ce va continua cu privire la C., D., E. și F..
S-a avut în vedere că, în plângerea formulată de petenți s-a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaților susținându-se că grupul infracțional organizat de către C. ar crea obligații fictive ale firmelor înregistrate în România către firme off-shore controlate tot de către acesta, realizând astfel diminuarea profitului realizat în România. De asemenea, s-a arătat că același grup infracțional organizat înregistrează creditori fictivi în cadrul procedurii de lichidare a SC B. SRL, depunând drept dovadă tocmai înscrisurile care se solicită a fi desființate și anume: Convenția de plată datată 14.02.2008 încheiată între SC A. SRL și SC B. SRL; Anexele 1 și 2 la convenția de plată datată 14.02.2008; Cele două exemplare ale actului adițional nr. x/15.12.2009 la convenția de plată datată 14.02.2008 și Corecția la anexa nr. 2 la convenția de plată datată 14.02.2008.
Cu alte cuvinte în niciun caz nu judecătorul de la Curte ar trebui să se pronunțe pe desființarea acestor înscrisuri, ci eventual, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul București, în cazul în care dosarul se va fi finaliza prin clasare sau de instanța de judecată, în cazul în care se va dispune trimiterea în judecată a persoanelor cercetate.
Tocmai de aceea, demersul procurorului de a solicita desființarea celor două înscrisuri este prematur, cât timp există o soluție de disjungere cu privire la infracțiuni ce vizează aceste înscrisuri.
Împotriva acestei încheieri, contestatorii H. și G. au formulat contestație, solicitând admiterea acesteia, desființarea încheierii atacate și, în rejudecare, admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, formulată prin Ordonanța nr. x/P/2013 din 23.05.2018.
În susținerea contestației se arată că, în mod eronat, prima instanță a respins propunerea de desființare a înscrisurilor falsificate, motivând că aceste înscrisuri reprezintă probe în dosarul disjuns din Dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, iar asupra desființării înscrisurilor ar trebui să se pronunțe, eventual, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul București în cazul în care dosarul disjuns se va fi finaliza prin clasare sau de instanța de judecată, în cazul în care se va dispune trimiterea în judecată a persoanelor cercetate în dosarul disjuns.
De asemenea, prima instanță a reținut în mod greșit lipsa infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în privința numitei I.
În opinia contestatorilor, atât timp cât s-a stabilit faptul că semnăturile nu aparțin numitului L., iar impresiunile de ștampile sunt efectuate electronic, aceste înscrisuri nu mai pot fi folosite ca mijloace de probă în cadrul unui alt dosar.
Se mai arată că soluția pronunțată de prima instanță încalcă dreptul la un proces echitabil al contestatorilor, dat fiind faptul că păstrează în circuitul civil înscrisurile cu privire la care s-a stabilit că sunt false, înscrisuri cauzatoare de prejudicii în patrimoniul subsemnaților.
Examinând contestația, în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport cu criticile invocate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în considerarea celor ce succed:
Desființarea înscrisurilor în cadrul procesului penal reprezintă o măsură care are ca scop restabilirea, de către organele judiciare, a ordinii încălcate prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, având ca finalitate, înlăturarea dintre înscrisurile producătoare de efecte juridice a celor cu privire la care se constată că sunt false; față de natura de drept penal a măsurii și având în vedere finalitatea acesteia, desființarea privește înscrisul ca mijloc de probă (instrumentum probationis) - consecința fiind lipsirea înscrisului de aptitudinea de a servi ca mijloc de probă în privința raporturilor civile pe care le constată -, fără a se referi la actul juridic în sensul de negotium iuris pe care înscrisul îl probează.
Dispozițiile art. 5491 alin. (1) C. proc. pen. reglementează procedura desființării înscrisurilor subsecvent unei soluții de clasare, stabilind - în acord cu dispozițiile art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. -, competența procurorului de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris în acele situații în care, cercetând o infracțiune de fals în înscrisuri, este împiedicat, în condițiile art. 16 C. proc. pen., să exercite acțiunea penală și să dispună trimiterea în judecată a vreunei persoane.
Pentru a se proceda la desființarea totală sau parțială a unui înscris de către judecătorul de cameră preliminară este necesar ca materialul probator din dosarul cauzei să releve existența unor elemente concrete de fapt care să conducă la concluzia că înscrisul este rezultatul comiterii faptei de fals, cu privire la care procurorul a dispus soluția clasării.
Ca atare, într-o astfel de procedură, condiția pentru admiterea unei cereri de desființare a unui înscris, formulate în baza art. 315 lit. d) C. proc. pen., este cea a dovedirii existenței falsului, iar desființarea nu se referă la existența fizică a înscrisului, astfel cum în mod greșit a reținut judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București (motivând că distrugerea înscrisurilor prin desființare ar împiedica buna desfășurare a urmăririi penale într-un alt dosar, disjuns), ci la capacitatea de a produce efecte juridice dacă înscrisul ar fi lăsat în circuitul civil. În acest sens este, de altfel, și literatura de specialitate (C. proc. pen. comentat, N.Volonciu și A.S.Uzlău) - "desființarea unui înscris trebuie dispusă chiar dacă actul a fost distrus, s-a pierdut ori nu poate fi produs din orice motiv, cu argumentarea că desființarea nu se referă la existența fizică a înscrisului, ci la capacitatea sa de a produce efecte juridice, fiind posibil ca ulterior actul să se găsească, să apară într-o formă reconstituită, să se producă copie sau fotocopie".
În speță, conform art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., subsecvent soluției de clasare a cauzei, privind, între altele, săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., prin ordonanța din data de 25.03.2018, emisă în Dosarul nr. x/2013 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a fost sesizat cu propunerea de desființare totală a următoarelor înscrisuri:
- convenția de plată datată 14.02.2008 încheiată între SC A. SRL și SC B. SRL, atestată de avocat I., sub nr. x/14.02.2008;
- anexele 1 și 2 la convenția de plată datată 14.02.2008;
- cele două exemplare ale actului adițional nr. x/15.12.2009 la convenția de plată datată 14.02.2008, atestat de avocat I., sub nr. x/15.12.2009;
- corecția la anexa nr. 2 la convenția de plată datată 14.02.2008, înscrisuri cu privire la care procurorul a reținut că sunt falsificate de către avocatul I..
Prin aceeași ordonanță, cu privire la săvârșirea săvârșirea de către numiții C., D., E. și F. a infracțiunilor prevăzute de art. 367 C. pen., art. 29 din Legea nr. 656/2002, art. 320 C. pen., art. 326 C. pen., art. 323 C. pen., art. 244 C. pen., art. 256 C. pen., art. 253 C. pen. și art. 205 C. pen., s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Fără a relua integral situația de fapt constatată de către procuror, expusă de altfel în considerentele hotărârii atacate, Înalta Curte reține că înscrisurile a căror desființare se solicită privesc operațiunile comerciale ce s-ar fi derulat între SC A. SRL, SC B. SRL și numitul C. și au fost depuse de către acesta din urmă, la Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București, secția a VII-a civilă, având ca obiect procedura insolvenței împotriva debitoarei SC B. SRL, în susținerea drepturilor de creanță proprii împotriva debitoarei.
Aceste înscrisuri poartă semnătura și ștampila asociatului și administratorului SC A. SRL, L., împrejurare față de care persoanele vătămate G. și H. (care au contestat creanța cu care C. s-a înscris la masa credală) s-au înscris în fals declarând în fața instanței civile, dar și organelor de urmărire penală care au procedat ulterior la audierea lor, că semnăturile executate pe aceste documente nu aparțin lui L., iar data precizată în înscrisuri nu este data reală a încheierii respectivelor acte.
Potrivit concluziilor raportului de constatare criminalistică nr. x din data de 20.04.2018, întocmit de Institutului Național de Expertize Criminalistice, semnăturile individualizate pe următoarele documente nu au fost executate de către numitul L. și nu se poate stabili de către cine au fost executate, deoarece sunt contrafaceri realizate prin imitarea liberă a semnăturilor autentice aparținând sus-numitului: convenția de plată datată 14.02.2008 încheiată între SC, A. SRL și SC B. SRL, atestată de către avocat I. sub nr. x/14.02.2008, la rubrica "creditor - cedent" anexele 1 și 2 la convenția de plată datată 14.02.2008 la rubrica "creditor - cedent" cele două exemplare ale actului adițional nr. x/15.12.2009 la convenția de plată datată 14.02.2008 la rubrica "creditor - cedent", act adițional atestat de către avocat I. sub nr. x/15.12.2009; corecția la anexa 2 la convenția de plată datată 14.02.2008 la rubrica "creditor - cedent".
De asemenea, impresiunile de ștampilă din dreptul semnăturilor executate pentru numele L. fuseseră aplicate anterior prezentării înscrisurilor mai sus menționate în vederea atestării, iar avocatul I. a inserat la sfârșitul fiecărui act, încheierea de atestare a identității părților, a conținutului actelor, numărul încheierii, data atestării, semnătura sa și ștampila cabinetului individual de avocat "I.".
Totodată, lângă încheierile de atestare a identității părților și conținutului înscrisurilor nu a fost aplicată ștampila SC A. SRL.
În plus, potrivit concluziilor aceluiași raport de constatare criminalistică, impresiunile de ștampilă din dreptul semnăturilor în litigiu date pentru numele L. au fost contrafăcute cu ajutorul mijloacelor electronice pe următoarele documente: convenția de plată datată 14.02.2008 încheiată între SC A. SRL și SC B. SRL, la rubrica "creditor - cedent" anexele 1 și 2 la convenția de plată datată 14.02.2008 la rubrica "creditor - cedent" cele două exemplare ale actului adițional nr. x/15.12.2009 la convenția de plată datată 14.02.2008 la rubrica "creditor - cedent" corecția la anexa 2 la convenția de plată datată 14.02.2008 la rubrica "creditor - cedent" contractul de vânzare-cumpărare cu nr. x/03.08.2006, la rubrica "vânzător".
Se constată, totodată, că deși contestatorii G. și H. au susținut că momentul întocmirii încheierilor prin care s-au atestat date nereale privind identitatea uneia dintre părțile înscrisurilor menționate, precum și conținutul respectivelor înscrisuri, trebuie plasat în perioada 2011 - 2012, probatoriul administrat nu poate stabili fără niciun dubiu acest aspect, motiv pentru care se reține în cauză că acțiunile avocatului I. au avut loc la datele de 14.02.2008, respectiv 15.12.2009.
Evaluând hotărârea atacată și actele dosarului, din perspectiva susținerilor atât ale contestatorilor H. și G., cât și ale reprezentantului Ministerului Public, ce au constituit motive de critică în fața instanței de control judiciar, Înalta Curte constată că prin ordonanța nr. x/P/2013 din data de 25.03.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a reținut că faptele avocatului I. de a atesta, prin încheierea cu nr. x din 14.02.2008, identitatea părților și conținutul convenției de plată datată 14.02.2008 încheiată între SC A. SRL și SC B. SRL, precum și prin încheierea cu nr. x din 15.12.2009, identitatea părților și conținutul actului adițional nr. x din 15.12.2009 la convenția de plată datată 14.02.2008, deși în fața sa nu s-a prezentat numitul L., ci o altă persoană care a efectuat o imitare liberă a semnăturii autentice a sus-numitului la rubricile "creditor - cedent" ale actelor mai sus menționate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., însă potrivit dispozițiilor din vechiul C. pen. - considerat legea mai favorabilă aplicabilă în cauză -, nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală față de autorul falsului, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Deși materialul probator administrat în cauză relevă existența unor elemente concrete care conduc la concluzia că înscrisurile în discuție sunt false, fiind rezultatul faptelor avocatului I., cu privire la care s-a dispus soluția clasării, iar desființarea înscrisurilor se impune conform solicitării procurorului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a reținut în mod eronat că nu trebuie să se pronunțe cu privire la desființarea respectivelor înscrisuri, apreciind demersul procurorului ca prematur, pe motiv că acestea sunt folosite în dosarul disjuns (în care continuă urmărirea penală față de numiții C., D., E., F.) și o soluție de desființare poate fi, eventual, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară competent sau instanța de judecată, în funcție de soluția din acest din urmă dosar.
Or, sub acest aspect, Înalta Curte învederează nu numai că împrejurarea disjungerii cauzei privind săvârșirea unor alte infracțiuni de către cei anterior menționați nu împietează asupra cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București formulată conform art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., ci și faptul că doar în această fază procesuală, în funcție de soluția de clasare pronunțată în acest dosar, se poate dispune desființarea înscrisurilor, iar în viitor, nu s-ar mai putea pronunța o soluție cu privire la înscrisurile în discuție, indiferent de soluția dată în dosarul disjuns.
Prin urmare, apreciind că sunt suficiente probe care dovedesc că înscrisurile menționate sunt false, iar măsura desființării lor este necesară, aceasta privind înscrisurile doar ca instrumentum probationem, Înalta Curte va admite contestația formulată de contestatorii G. și H. împotriva încheierii/F/CP din 3 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Va desființa încheierea atacată și, rejudecând: va admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin ordonanța nr. x/P/2013 din 23.05.2018 și, în consecință:
În temeiul art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen., va dispune desființarea în totalitate a următoarelor înscrisuri: Convenția de plată datată 14.02.2008 încheiată între SC A. SRL și SC B. SRL; Anexele 1 și 2 la convenția de plată datată 14.02.2008; Cele două exemplare ale actului adițional nr. x/15.12.2009 la convenția de plată datată 14.02.2008; Corecția la anexa nr. 2 la convenția de plată datată 14.02.2008.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite contestația formulată de contestatorii G. și H. împotriva Încheierii/F/CP din 3 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Desființează încheierea atacată și, rejudecând:
Admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin Ordonanța nr. x/P/2013 din 23.05.2018 și, în consecință:
În temeiul art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen., dispune desființarea în totalitate a următoarelor înscrisuri:
- Convenția de plată datată 14.02.2008 încheiată între SC A. SRL și SC B. SRL;
- Anexele 1 și 2 la convenția de plată datată 14.02.2008;
- Cele două exemplare ale actului adițional nr. x/15.12.2009 la convenția de plată datată 14.02.2008;
- Corecția la anexa nr. 2 la convenția de plată datată 14.02.2008.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2019.