ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ

Prin Sentința penală nr. 137/F din 29 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatei A., notar public în cadrul BNP B., Tecuci, jud. Galați, cu referire la eliberarea certificatului de moștenitor nr. x/04.07.2013 eliberat de Biroul Notarial B., Tecuci, jud. Galați, din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. în infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (autentificarea la data de 16.07.2013 a contractului de vânzare-cumpărare nr. x fără verificarea valabilității procurilor).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 alin. (3) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (distrugerea la data de 17.07.2013 a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/16.07.2013).

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (modificarea numelor solicitanților în registrul general notarial).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (autentificarea la data de 17.07.2013 a unui nou contract de vânzare-cumpărare sub nr. x/16.06.2017).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (autentificarea la data de 17.07.2013 a unui nou contract de vânzare-cumpărare sub nr. x/16.06.2017).

În baza art. 249 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 63 alin. (3) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 20.000 RON amendă pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu (eliberarea certificatului de moștenitor nr. x/04.07.2013 eliberat de Biroul Notarial B. fără verificarea valabilității procurilor).

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 631 C. pen. 1969 referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea-credință a acesteia.

În baza art. 25 alin. (3) C. pen., s-a desființat certificatul de moștenitor nr. x/04.07.2013 eliberat de Biroul Notarial B., Tecuci, jud. Galați, și, pe cale de consecință, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.07.2013 de Biroul Notarial B., Tecuci, jud. Galați, în baza certificatului de moștenitor anterior menționat.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile C. și D. și a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 5.000 de RON către fiecare parte civilă cu titlu de daune morale.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de C. și D. în numele persoanei vătămate E.

A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă F. și continuată de fiul acesteia, G..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpata A. (260 RON pentru camera preliminară și 65 de RON pentru faza de judecată), precum și onorariul apărătorului din oficiu pentru partea civilă F. (în cuantum majorat de 200 de RON), se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2013 din data de 04.11.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A., sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. (1969), sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin. (3) C. pen. (1969), fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. (1969), fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), fiecare cu aplic. art. 5 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (1969).

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că inculpata A., notar public în cadrul Biroului Notarial B., Tecuci, cu ocazia întocmirii certificatului de moștenitor nr. x din 04.07.2013, nu a îndeplinit un act obligatoriu potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială și art. 226 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, care prevăd obligația instituită în sarcina notarului public de a verifica în RNNEPV revocarea procurilor date de mandantele E., C. și D., mandatarului H., efectuată în data de 30.05.2013 și transmisă pentru înregistrare RNNEPV.

În data de 16.07.2013, aceeași inculpată, în calitate de notar public a autentificat sub nr. x contractul de vânzare-cumpărare încheiat între I., personal, J. și K. prin mandatar I., E., C. și D., prin mandatar H., în calitate de vânzători, și, respectiv, F., în calitate de cumpărătoare, având ca obiect imobilul situat în intravilanul comunei Buciumeni, compus din teren în suprafață de 4600 mp, curți, construcții, arabil și vie, și construcțiile aflate pe teren, C1 - suprafață de 140 mp și C2, suprafață de 32 mp, prin încălcarea atribuției de serviciu de a verifica valabilitatea procurilor deținute de mandatarul H., procuri ce fuseseră revocate din data de 30.05.2013.

În data de 17.07.2013, aceeași inculpată a rechemat părțile contractului de vânzare cumpărare nr. x, încheiat la data de 16.07.2013 și a distrus exemplarele originale ale acestui act, deținute de părți.

Tot în data de 17.07.2013, aceeași inculpată a tăiat din registrul general notarial numele mandatarului H., precum și al numitelor E., C. și D., pentru a crea aparența că fusese făcută o eroare în registrul respectiv și că nu existase contractul nul încheiat anterior, iar, în data de 17.07.2013, aceeași inculpată a rechemat părțile contractului de vânzare cumpărare nr. x încheiat la data de 16.07.2013 și a întocmit un alt contract de vânzare-cumpărare, autentificat sub același număr, x, păstrând și ca dată a încheierii noului contract 16.07.2013, iar în privința părților a menționat numai pe I., personal, J. și K., prin mandatar I., în calitate de vânzători, și, respectiv, F., cumpărător. De asemenea, a modificat obiectul contractului, în sensul că în loc de vânzarea întregului imobil, a menționat că se vinde doar cota parte aparținând numiților I., J. și K., păstrând același preț menționat în primul contract distrus.

Situația de fapt mai sus menționată a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile persoanelor vătămate C., D. și E.; declarațiile martorilor H., F., L., M. și N.; declarații inculpat; înscrisuri: dosarul notarial al BNP A. nr. 163/2013 având ca obiect eliberarea certificatului de moștenitorilor defunctului O.; dosarul notarial al BNP A. nr. x, având ca obiect contractul de vânzare-cumpărare nr. x/16.07.2013; răspuns al Registrului Național Notarial de Evidență a Procurilor și a Revocărilor acestora; răspuns Primăria comunei Buciumeni, jud. Galați referitor la eliberarea certificatelor fiscale eliberate pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul din com. Buciumeni, jud. Galați, nr. cadastral x; dosar notarial al BNP P., având ca obiect contract de vânzare-cumpărare nr. x/12.12.1996; răspuns al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tecuci; copie din registrul notarial din anul 2013, închis la data de 21.08.2013; chitanță între I. și F. privind plata contravalorii imobilului situat în com. Buciumeni, jud. Galați; contract de împrumut între I. și F., în calitate de împrumutătoare, respectiv, împrumutată; contract de împrumut între F., împrumutătoare, și C., împrumutată; proces-verbal de ridicare probe de semnătură de la martorul H.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 14.11.2016 sub nr. x/2016.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 03.02.2017, definitivă prin necontestare, reținând că în cauză nu au fost formulate cereri și excepții, Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 04.11.2016 în Dosarul nr. x/2013, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății cauzei privind pe inculpata A..

La termenul din 06.06.2017, persoanele vătămate C. și D. s-au constituit părți civile în cauză, atât în nume propriu, cât și pentru persoana vătămată E. cu suma de 6.800 RON daune materiale, precum și cu suma de 7.000 RON daune morale . La termenul din data de 08.05.2017, Curtea a constatat faptul că persoana vătămată C. nu deținea o procură în baza căreia să poată reprezenta în fața instanței persoanele vătămate D. și E. .

În continuare, în cauză s-a procedat la audierea inculpatei A., a părților civile C. și D. și a martorilor F., H., N., L., M.

La termenul din data de 20.11.2017 a intervenit o modificare în componența completului de judecată, aspect ce a determinat readministrarea probatoriului.

De asemenea, după schimbarea componenței completului de judecată, la termenul din data de 20.11.2017, având în vedere faptul că prin rechizitoriu s-a reținut că prin infracțiunile de abuz în serviciu pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. s-a adus atingere și intereselor legitime ale cumpărătoarei din contractul autentificat sub nr. x/16.07.2013, respectiv F., dar și faptul că prin rechizitoriu s-a solicitat anularea certificatul de moștenitor nr. x din 04.07.2013 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 16.07.2013, Curtea a dispus citarea în cauză a tuturor persoanelor afectate de măsurile solicitate, pentru a avea posibilitatea de a formula apărări.

La termenul din data de 20.11.2017, s-a procedat la audierea în calitate de martori a numiților I. și K., aceștia precizând, după aducerea la cunoștință a obiectul cauzei și a măsurilor solicitate de parchet, că nu au nicio pretenție în cauză . Persoana interesată J. a comunicat telefonic faptul că nu are pretenții în cauză, iar în ceea ce o privește pe persoana interesată Q. aceasta nu a putut fi contactată la adresa comunicată de fratele acesteia, K., și nici la numărul de telefon comunicat de sora sa, J. (a se vedea referatul întocmit de grefierul de ședință).

La termenul din data de 16.01.2018, urmare a aducerii la cunoștință a obiectului dosarului și a măsurilor solicitate de parchet, F. a declarat că se constituie parte civilă în cauză împotriva inculpatei cu suma prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare . Urmare a decesului părții civile F., intervenit la data de 13.04.2018, la data de 23.05.2018, fiul acesteia, G. a solicitat continuarea acțiunii civile și obligarea inculpatei la plata sumei de 9.100 euro cu titlu de despăgubiri civile.

Au mai fost audiați martorii R., S., M., H., L., N., Curtea luând act de faptul că inculpata A. și partea civilă C. nu au mai dorit să dea o declarație suplimentară.

Au fost solicitate și obținute relații de la Registrul Național Notarial de Evidență a Procurilor și a Revocărilor Acestora (RNNERP) - INFONOT, cu privire la data și ora la care s-a solicitat de către Biroul Notarial B. verificarea procurilor prin care persoanele vătămate C., D. și E. au împuternicit pe numitul H. să le reprezinte în procedura succesorală .

Au fost atașate, în original, Dosarul nr. x/2003 și dosarul în care s-a dispus autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/16.07.2013 de către Biroul Notarial B.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, din actele dosarului, rezultă următoarele aspecte necontestate de niciuna din părți:

La data de 4.07.2013, inculpata A., notar public în cadrul Biroului Notarial B., a eliberat certificatul de moștenitor nr. 132, atestând faptul că de pe urma defunctului O. aveau calitatea de moștenitori legali I., soție supraviețuitoare, cu o cotă de 6/24 din masa succesorală, și copiii C., D., E., K., J. și Q., fiecare cu o cotă de 3/24 din masa succesorală.

Cu relevanță pentru prezenta cauză, în cuprinsul certificatului de moștenitor, s-a menționat ca intrând în masa succesorală cota de 1/2 din construcțiile situate pe terenul cu suprafața de 647 m.p. din intravilanul comunei Buciumeni, jud. Galați, arătându-se că acestea ar fi fost dobândite prin edificare în cursul anului 1973 în timpul căsătoriei cu soția supraviețuitoare.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/16.07.2013 autentificat de inculpata A., I., personal și în calitate de mandatar al numitelor J. și Q., și K., personal, au vândut numitei F., între altele, cota parte din 39/48 din construcțiile aflate pe terenul din intravilanul comunei Buciumeni, jud. Galați, anterior menționate, arătându-se că această cotă a fost dobândită astfel: 24/48 pentru I. prin edificare în timpul căsătoriei, 6/48 pentru I. prin succesiune potrivit certificatului de moștenitor nr. x/04.07.2013, 3/48 pentru fiecare dinte numiții J., Q. și K. potrivit aceluiași certificat de moștenitor.

La data de 07.03.2009 a intervenit decesul numitului O., moștenitorii acestuia fiind C., D., E. (fiicele din prima căsătorie a defunctului), I. (soția supraviețuitoare) și K., Q. și J. (copiii din a doua căsătorie intervenită în cursul anului 1986).

În vederea dezbaterii succesiunii, la data de 24.05.2013, C., D. și E. l-au mandatat, prin procurile autentificate sub nr. x/24.05.2013, y/24.05.2013 și z/24.05.2013 de notarul public T., pe numitul H. să le reprezinte la biroul notarului public competent pentru dezbaterea succesiunii lui O., succesiune acceptată în mod tacit de cele trei fiice. Prin aceleași procuri, H. a fost împuternicit să vândă "cui va crede de cuviință la prețul și în condițiile pe care le va considera necesare" cota de proprietate ce urma a reveni fiecărei mandante din imobilul situat în intravilanul comunei Buciumeni, jud. Galați.

Invocând existența unei erori cu privire la consemnarea greșită a intenției ca H. să le reprezinte inclusiv în procedura de vânzare a imobilului ce făcea parte din masa succesorală, la data de 30.05.2013, cele trei surori au revocat procurile autentificate sub nr. x, 2683 și z/24.05.2013, declarațiile de revocare fiind transmise către Registrul Național Notarial de Evidență a Procurilor și a Revocărilor Acestora (RNNERP) - INFONOT.

De asemenea, după cum rezultă din declarațiile concordante ale părții civile C. și ale martorului H., revocarea procurilor a fost comunicată și mandatarului H., acesta luând astfel cunoștință de faptul că nu mai putea să le reprezinte pe cele trei persoane vătămate.

Cu toate acestea, la data de 01.07.2013, Biroul Notarial B., în cadrul căruia își desfășura activitatea inculpata A., în calitate de notar public, a fost sesizat pentru deschiderea procedurii succesorale după defunctul O..

La data de 04.07.2013, la biroul notarului public, s-au prezentat pentru dezbaterea succesiunii I., soția supraviețuitoare și mandatară a celor două fiice ale sale - Q. și J., K. și H., în calitate de mandatar al persoanelor vătămate C., D. și E..

Fără a proceda la verificarea valabilității procurilor prezentate, notarul public a eliberat certificatul de moștenitor nr. x din data de 04.07.2013, în cadrul căruia erau menționați ca moștenitori I., soție supraviețuitoare cu o cotă de 6/24, și cei 6 copii ai defunctului, fiecare cu o cotă de 3/24 din masa succesorală.

În ceea ce privește componența masei succesorale și cu influență asupra cauzei de față, prima instanță a constatat că în cuprinsul certificatului de moștenitor a fost menționat la punctul doi cota de 1/2 din construcțiile edificate pe terenul situat în intravilanul comunei Buciumeni, jud. Galați, arătându-se că aceasta ar fi fost dobândită de defunct prin edificare în anul 1973 în timpul căsătoriei cu soția supraviețuitoare.

Or, după cum s-a arătat anterior, căsătoria dintre O. și I. a avut loc în cursul anului 1986, ulterior datei indicate ca fiind cea a edificării construcțiilor . La data edificării construcțiilor, O. era căsătorit cu U., mama persoanelor vătămate C., D. și E., cei doi divorțând în anul 1985 . În acest sens, trebuie avută în vedere și Sentința civilă nr. 2071/26.10.1988 a Judecătoriei Tecuci, prin care a fost soluționată acțiunea civilă de partaj dintre O. și U., prin sentința indicată fiindu-i atribuit lui O. imobilul format din 3 camere, salon, sală, bucătărie, beci din com. Buciumeni .

Situația prezentată a fost de natură să ducă la neînțelegeri între persoanele vătămate C., D. și E., pe de o parte, și I. și copii săi, pe de altă parte, cu privire la componența masei succesorale.

În ipoteza în care inculpata A. ar fi procedat la verificarea procurilor și ar fi constatat că acestea erau revocate, aceasta ar fi avut obligația de a proceda fie la respingerea cererii, fie la citarea în procedura succesorală a celor trei persoane vătămate C., D. și E.. Procedând astfel, inculpata ar fi luat cunoștință de existența unor neînțelegeri cu privire la componența masei succesorale, ceea ce ar fi determinat suspendarea procedurii succesorale și ar fi împiedicat încheierea ulterioară a contractului de vânzare-cumpărare din data de 16.07.2013.

În acest sens, potrivit art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, în procedura notarială "(2) Părțile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, cu excepțiile prevăzute de lege. În această situație, notarul public este obligat să verifice în Registrul național notarial de evidență a procurilor și revocărilor acestora, iar în cazul constatării revocării acesteia va respinge cererea de autentificare."

Totodată, potrivit art. 106 alin. (1) din Legea nr. 35/1995, "După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire, iar dacă există testament, citează și pe legatari și executorul testamentar instituit.", în vreme ce art. 109 alin. (1) arată că "Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele cazuri: (...) b) succesibilii își contestă unii altora calitatea sau nu se înțeleg cu privire la compunerea masei succesorale și la întinderea drepturilor care li se cuvin;"

În aceste condiții, instanța de fond a constatat că, prin îndeplinirea cu încălcarea dispozițiilor legale [art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995] a atribuțiilor de serviciu, inculpata A. a cauzat o vătămare importantă a intereselor legitime ale persoanelor vătămate C., D. și E. Eliberarea certificatul de moștenitor în condiții contestate cele trei succesoare a dat posibilitatea ca ulterior să se încheie contractul de vânzare-cumpărare din data de 16.07.2013 pentru cota totală de 39/48 (0,81) din construcțiile amplasate pe terenul intravilan din comuna Buciumeni, jud. Galați, în condițiile în care, dacă imobilul construcție ar fi fost considerat bun propriu al defunctului, dobândit anterior căsătoriei cu I., în acest sens existând aparența creată de data reținută ca fiind cea a dobândirii acesteia, cota totală ce putea fi vândută de I., Q., J. și K. era de 15/24 (0,62).

Adăugând imposibilitatea persoanelor vătămate de a se bucura de drepturile ce li se cuveneau pentru perioada 2013 - 2018, prima instanță a considerat că este îndeplinită condiția unei vătămări importante a intereselor legitime ale persoanelor vătămate C., D. și E., contrar susținerilor inculpatei.

Afirmațiile acesteia legate de natura bunurilor dobândite în timpul căsătoriei și de faptul că O. și I. fuseseră căsătoriți o perioadă de peste 30 de ani, nu schimbă împrejurarea că inclusiv inculpata a reținut că acele construcții au fost edificate în cursul anului 1973, anterior datei căsătoriei dintre cei doi, ceea ce duce la o prezumție simplă în sensul că acestea nu puteau fi reținute ca fiind bunuri comune.

Existența unei declarații irevocabile de acceptare a succesiunii nu duce la concluzia că notarul public nu ar fi avut obligația, în cadrul procedurii succesorale, să verifice dacă există un acord între succesibili cu privire la componența masei succesorale, consecințele lipsei acestei verificări, determinată de lipsa verificării valabilității procurilor, fiind una de natură să vatăme interesele legitime ale moștenitorilor care, în aceste condiții, nu au mai putut fi prezenți la procedura succesorală.

În ceea ce privește forma de vinovăție cu care a acționat inculpata la data de 04.07.2013, s-a constatat că aceasta este neglijența, în condițiile în care inculpata nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia să putea să-l prevadă.

Astfel, argumentele invocate de inculpată în susținerea nevinovăției sale sunt cele care au dus prima instanță la concluzia anterior menționată, respectiv faptul că declarațiile de acceptare a moștenirii venite din partea celor trei fiice din prima căsătorie a defunctului aveau caracter irevocabil, dar și faptul că mandatarea unei persoane pentru a le reprezenta în cadrul procedurii succesorale și a vânzării ulterioare a cotelor cuvenite din bunurile moștenite crea presupunerea existenței unei înțelegeri între moștenitori cu privire la calitatea de moștenitor, la compunerea masei succesorale și a drepturilor ce li se cuvin.

Însă, inculpata, prin prisma vechimii sale în profesie și a obligațiilor prevăzute expres de lege, avea posibilitatea și trebuia să prevadă posibilele consecințe ale neverificării procurilor.

Nicio probă nu dovedește că inculpata ar fi acționat cu intenție, acceptând posibilitatea atingerii intereselor legitime ale persoanelor vătămate.

În acest sens, prima instanță a constatat că singura probă invocată de acuzare este declarația numitului H. din cursul urmăririi penale, în care acesta a precizat că, deși fusese informat cu privire la revocarea procurilor, la data de 04.07.2013 a mers la sediul notarului public A. și i-a adus la cunoștință acesteia revocarea procurilor, dar că notarul public i-a dat asigurări că acestea sunt valabile un an de zile .

Aceste afirmații ale martorului nu pot fi primite din cel puțin trei motive.

Primul dintre acestea este cel legat de interesul pe care martorul îl are în prezentarea situației în această modalitate, în cazul în care ar admite faptul că nu a adus la cunoștință notarului public revocarea procurilor, acesta putând fi acuzat de fals în declarații.

Al doilea este dat de lipsa oricărei explicații plauzibile pentru motivul pentru care martorul s-ar fi deplasat la biroul notarului public pentru dezbaterea procedurii succesorale în condițiile în care cunoștea că nu mai avea nici un drept de a reprezenta persoanele vătămate, coroborată cu existența interesului martorului ca viitorul contract de vânzare-cumpărare să se încheie pentru tot imobilul.

Sub acest aspect, instanța de fond a constatat că martorul H. este fostul soț al părții civile F., cumpărătoarea imobilului, dar că relațiile dintre cei doi au rămas și ulterior divorțului relații de soț-soție, potrivit propriilor afirmații. De altfel, contrar tuturor normelor procedurale, F. nici nu a mai fost audiată în cursul urmăririi penale, aceasta arătând doar că a fost prezentă la audierea soțului ei, H., și că declarația acestuia a fost completată de ea .

Or, F. plătise anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare sume importante de bani în vederea dobândirii acestuia și orice neînțelegere cu privire eliberarea certificatului de moștenitor și la încheierea contractului de vânzare ar fi avut repercusiuni importante asupra acesteia. Astfel, la data de 16.06.2015, H. a arătat că fusese plătit numitei I. un avans de 1.000 euro și că, în luna mai 2013, cei doi fost soți locuiau deja în imobilul ce face obiectul contractului încheiat la 16.07.2013 .

Al treilea este cel legat de caracterul contradictoriu al declarațiilor martorului, acesta negând în declarația din 16.01.2018 prezența sa la dezbaterea succesiunii la biroul notarului public, în ciuda declarațiilor sale anterioare și a indicării prezenței sale în încheierea finală din data de 04.07.2013.

În consecință, prima instanță a înlăturat declarațiile martorului H. și a reținut că la data de 04.07.2013, din culpă, cu ocazia întocmirii certificatului de moștenitor nr. x/04.07.2013, inculpata A. nu a îndeplinit un act obligatoriu, potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială și art. 226 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, prin aceea că nu a verificat în RNNEPV revocarea procurilor date de mandantele E., C. și D., mandatarului H., revocare efectuată în data de 30.05.2013 și transmisă pentru înregistrare RNNEPV, ceea ce a dus la eliberarea certificatului de moștenitor în ciuda existenței unor neînțelegeri cu privire la masa succesorală și a adus o vătămare importantă intereselor legitime ale mandantelor, faptă care în drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. 1969.

Din situația de fapt expusă anterior a rezultat că inculpata, notar public, avea calitatea de funcționar public; că aceasta nu a îndeplinit o obligație prescrisă de lege, cauzând prin aceasta o atingere importantă intereselor legitime ale persoanelor vătămate E., C. și D..

În ceea ce privește forma de vinovăție, prima instanță a prezentat deja motivele pentru care a constatat că inculpata a acționat cu forma de vinovăție a culpei, nu a intenției, condiții în care a procedat la schimbarea încadrării juridice date faptei reținute în sarcina inculpatei A. cu referire la eliberarea certificatului de moștenitor nr. x/04.07.2013 de Biroul Notarial B., Tecuci, jud. Galați, din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. în infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., infracțiune pentru care aceasta a fost condamnată.

Potrivit actului de sesizare, inculpata A. ar fi încheiat la data de 16.07.2013, fără a verifica valabilitatea procurilor, un contract de vânzare-cumpărare pentru întreg imobilul din satul Buciumeni, contract în care apăreau în calitate de vânzători I., K.; J. și Q. prin mandatar I.; C., D. și E. prin mandatar H. și în calitate de cumpărător numita F..

La data de 17.07.2013, inculpata ar fi rechemat părțile contractului, ar fi procedat la ruperea exemplarelor inițiale și ar fi întocmit un nou contract datat tot 16.07.2013, dar în care în calitate de vânzători apăreau doar I., K., J. și Q. prin mandatar I., iar ceea ce se vindea era doar cota parte aparținând acestora, potrivit certificatului de moștenitor.

Parchetul a reținut situația de fapt care a dus la trimiterea inculpatei în judecată pe baza declarațiilor martorilor H., F., L., N. și declarațiile părții civile C., coroborate cu mențiunea din registrul notarial referitoare la faptul că, inițial, s-a cerut autentificarea contractului de vânzare-cumpărare de către toți vânzătorii, ulterior fiind tăiate numele celor trei persoane vătămate.

În acest sens, s-a arătat că H. și F. au declarat că au semnat, la data de 16.07.2013, contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu coproprietarii vânzători I., K.; J. și Q. prin mandatar I.; C., D. și E. prin mandatar H., pe de o parte, și, pe de altă parte, în calitate de cumpărător, numita F..

De asemenea, numitul L. a declarat că numita F. i-a arătat contractul de vânzare-cumpărare încheiat inițial și distrus de inculpată și a constatat că toți coproprietarii respectivului imobil, inclusiv cele trei surori C., D. și E., prin mandatar H., și-ar fi vândut partea lor de proprietate. În același sens a fost și declarația numitei N., verișoara numitei C., care a arătat că a aflat de dezbaterea succesiunii defunctului O. și a anunțat-o pe C., care i-a comunicat că a revocat procura în cauză. Martora a mai arătat că a discutat cu L. și cu F. despre existența primului contract de vânzare-cumpărare, F. comunicându-i că notarul public a distrus primul exemplar al contractului.

Actul de sesizare nu cuprinde nicio explicație cu privire la faptul că, potrivit actelor dosarului, inculpata a verificat valabilitatea procurilor în sistemul INFONOT chiar în ziua de 16.07.2013 și nici nu s-a încercat lămurirea momentului la care a intervenit solicitarea adresată INFONOT de Biroul Notarial B..

De cealaltă parte, se află versiunea susținută de inculpată și de angajatele biroului notarial (martorele M., R. și S.), potrivit căreia, în cursul zilei de 16.07.2013, s-au prezentat la sediul biroului notarial H., F., I. și K. în vederea întocmirii contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în intravilanul localității Buciumeni.

Inițial, s-a formulat o cerere de autentificare în care apăreau în calitate de vânzători I., K., J. și Q. prin mandatar I.; C., D. și E. prin mandatar H., pe baza acestei cereri martora M. procedând la înregistrarea numelor solicitanților în registrul notarial.

Totodată, a fost redactat un proiect de contract care a fost prezentat părților pentru lecturare, acest proiect nefiind însă autentificat.

Au susținut, de asemenea, inculpata și martorele anterior menționate că, în același timp, au fost efectuate verificări ale procurilor în Registrul INFONOT, iar, după ce s-a primit răspunsul referitor la revocarea procurilor acordate lui H., a fost formulată o nouă cerere de autentificare doar pentru vânzătorii I., K., J. și Q. prin mandatar I., și pentru părțile deținute de aceștia potrivit certificatului de moștenitor, fiind redactat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/16.07.2013, în forma aflată la dosarul cauzei.

În ceea ce privește modificările din registrul notarial - respectiv tăierea numelui mandatarului H., precum și a numitelor C., D. și E., martora M. a precizat că acestea au fost făcute de ea și consemnate într-un proces-verbal la finalul registrului notarial, având în vedere că persoanele indicate nu au mai figurat ca vânzătoare în actul final, în vreme ce inculpata A. a arătat că tăierea a fost operată de ea în aceleași condiții .

Analizând probele astfel cum au fost prezentate, având în vedere și principiul potrivit căruia orice dubiu profită acuzatului, prima instanță a constatat că în ceea ce privește situația descrisă la punctul doi din hotărâre nu a avut loc o răsturnare a prezumției de nevinovăție a inculpatei A. și că varianta prezentată de aceasta și de angajatele biroului notarial apare ca fiind cea mai probabilă, situație în care este exclusă răspunderea penală a inculpatei pentru infracțiunile reținute de parchet.

Astfel, în ceea ce privește probele acuzării, a constatat că martora N. și partea civilă C. au cunoștință doar indirect despre circumstanțele în care a fost încheiat contractul, nefiind de față la sediul biroului notarial.

Martorul H. și partea civilă F. sunt persoane interesate în cauză, având interesul de a crea impresia că H. a adus la cunoștință notarului public revocarea procurilor pentru a evita tragerea acestuia la răspundere penală, dar și un evident interes material.

Din nou, instanța de fond a constatat că afirmațiile martorului H. legate de faptul că i-ar fi adus la cunoștință notarului public revocarea procurilor, dar că aceasta i-ar fi dat asigurări că sunt valabile, sunt contrazise de restul materialului probator, inclusiv de solicitarea făcută la data de 16.07.2013, ora 13:45, deci în timpul programului de lucru, către INFONOT pentru verificarea procurilor.

De asemenea, nu rezultă de ce martorul s-ar fi deplasat la sediul biroului notarial și de ce ar fi acceptat să semneze contractul în condițiile în care el ar fi fost de bună-credință. Plecând de la prima declarație a martorului H. în care acesta a precizat că a fost de față și la dezbaterea succesiunii și ar fi înștiințat și atunci notarul cu privire la revocarea procurilor, s-a constatat că, în ipoteza în care martorul ar fi fost de bună credință, element esențial pentru credibilitatea declarațiilor sale, acesta ar fi procedat la înștiințarea celor trei mandante cu privire la eliberarea certificatului de moștenitor, lucru care nu s-a întâmplat și care face ca declarațiile acestuia să fie și mai puțin verosimile.

Nici martorul H., nici partea civilă F. nu au prezentat o explicație credibilă cu privire la motivul pentru care ar fi acceptat ca în vizita de a doua zi la notar să li se rupă contractul inițial și de ce nu au adresat nicio întrebare notarului în momentul în care H. nu a mai semnat noul contract, deși acesta cunoștea evident, în ciuda celor patru clase invocate în fața instanței pentru a explica anumite comportamente ale sale, ceea ce ar fi trebuit să facă în calitate de mandatar al persoanelor vătămate C., D. și E. .

În ceea ce privește declarațiile martorului L., prima instanță le-a apreciat neplauzibile pentru următoarele motive:

Apare puțin credibil ca F. și H. să îi fi prezentat martorului contractul pretins încheiat la data de 16.07.2013, în condițiile în care aceștia tocmai veniseră de la sediul notarului public și nu aveau la acel moment, potrivit variantei susținute, nici un motiv de suspiciune cu privire la activitatea inculpatei. Și mai puțin plauzibil apare sfatul dat de martor celor doi de a nu se deplasa a doua oară la sediul notarului public și de a-și face o copie xerox a contractului înainte presupusa deplasare din data de 17.07.2013, în condițiile în care, după cum s-a arătat deja, nu exista niciun motiv pentru a presupune că urma să se întâmple ceva nelegal.

Declarațiile martorului L. conțin, de altfel, numeroase elemente contradictorii cu privire la unele aspecte care au relevanță în ansamblul versiunii prezentate de acesta și de familia F., G., H.. Astfel, la data de 21.04.2015, martorul preciza că, în seara primei zile în care s-au deplasat la notar, după ce văzuse contractul în forma inițială, F. a venit din nou la el acasă și i-a adus la cunoștință că a fost chemată la notar a doua zi pentru a se face unele mențiuni suplimentare pe contract . La 25.09.2017 și 16.06.2018, martorul arăta că în seara zilei de 16.07.2017, în jurul orelor 17:00 - 18:00, I. a venit la familia F., G., H. și el a auzit personal cum le-a solicitat să se deplaseze a doua zi la biroul notarului public, iar în aceste circumstanțe el i-a sfătuit să nu se ducă și să fotocopieze contractul .

Cele susținute de L. sunt contrazise chiar de H., acesta arătând în mod constant, că după încheierea contractului din 16.07.2013, în dimineața zilei de 17.07.2013, a fost sunat de I. pentru a se deplasa din nou la biroul notarului public. Or, dacă I. ar fi sunat a doua zi dimineața, nu rezultă cum ar fi putut martorul L. să le recomande în seara de 16.07.2013 lui H. și F. să nu se deplaseze a doua zi la notar.

În ceea ce privește credibilitatea martorului L., s-a apreciat ca relevant și răspunsul dat de partea civilă F. la întrebarea legată de motivul pentru care a mers împreună cu H. la acesta: "Am mers la el pentru că ținea cu noi și ne-a ajutat" .

Instanța de fond a reținut că, inclusiv declarațiile martorilor care susțin varianta prezentată de apărare - M., R. și S., angajate ale biroului notarial în cadrul căruia își desfășoară activitatea inculpata, pot fi considerate ca interesate, însă, analizate în ansamblul probator, acestea prezintă mai multă credibilitate și sunt susținute inclusiv de informațiile comunicate de INFONOT cu privire la data și ora la care au fost efectuate verificări cu privire la valabilitatea procurilor, 16.07.2013, ora 13:45, răspunsurile fiind primite cu începere de la ora 15:57.

Astfel, este susținută varianta prezentată de martora M., aceasta arătând că prezentarea părților la biroul notarial în data de 16.07.2013 a avut loc spre sfârșitul programului, martora R. arătând și că în acea zi au rămas la lucru peste program pentru a se încheia contractul după ce au fost făcute verificările . Martorele au mai subliniat faptul că varianta inițială a contractului prezentată părților, variantă în care se regăsea numele a 7 vânzători, nu a fost autentificată, aceea având valoare doar de ciornă, și că proiectele de contract, precum și cererile inițiale de autentificare ce suferă unele modificări, nu sunt arhivate.

În ceea ce privește declarațiile celorlalți martori audiați în cauză - I. și K., prima instanță a constatat că acestea nu conțin elemente utile pentru soluționarea cauzei, încercările martorilor de a ascunde adevărul în vederea minimizării oricărei forme de răspundere fiind evidente

În consecință, înlăturând declarațiile martorilor H. și L., precum și declarațiile părții civile F. pentru motivele mai sus prezentate, instanța de fond a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că:

- la data de 16.07.2013, inculpata A. ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x fără verificarea valabilității procurilor acordate numitului H.;

- la data de 17.07.2013, inculpata A. ar fi rupt exemplarele contractului nr. x din data 16.07.2013 în scopul de a ascunde nerespectarea obligației de verificare a procurilor;

- la data de 17.07.2013 ar fi încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare autentificat și acesta sub nr. x din data 16.07.2013, modificând obiectul contractului și identitatea părților din contractul inițial.

În ceea ce privește modificările operate în cuprinsul registrului notarial, cu privire la numele persoanelor care au solicitat autentificarea, s-a constatat că acestea au fost realizate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, potrivit cărora erorile de înregistrare se îndreaptă fără a se șterge vechiul text, peste care se trage o linie, astfel ca acesta să poată fi citit.

Respectarea acestei proceduri, prin lăsarea vizibile în registrul notarial a numelor persoanelor vătămate, astfel cum acestea apăreau în cererea inițială de autentificare, poate fi interpretată și în favoarea inculpatei, nu doar în defavoarea acesteia cum a făcut-o parchetul, rezultând faptul că inculpata A. nu dorea să ascundă nimic legat de împrejurările în care a fost încheiat contractul.

Raportat la cele arătate, prima instanță a constatat că, în lipsa dovedirii presupusei activități infracționale a inculpatei legate de încheierea contractului autentificat sub nr. x din data 16.07.2013, nu se poate considera că modificările operate în cuprinsul registrului notarial ar avea scopul de falsificare a unei înregistrări oficiale, nefiind îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

Astfel, în ceea ce privește celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatei, prima instanță a constatat că existența acestora fie nu a fost dovedită, fie faptele astfel cum au fost reținute nu sunt prevăzute de legea penală.

În consecință, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (autentificarea la data de 16.07.2013 a contractului de vânzare-cumpărare nr. x fără verificarea valabilității procurilor), reținând că fapta nu există.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiași inculpate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 alin. (3) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (distrugerea la data de 17.07.2013 a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/16.07.2013), reținând că fapta nu există.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiași inculpate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (modificarea numelor solicitanților în registrul general notarial), reținând că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiași inculpate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (autentificarea la data de 17.07.2013 a unui nou contract de vânzare-cumpărare sub nr. x/16.06.2017), reținând că fapta nu există.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiași inculpate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (autentificarea la data de 17.07.2013 a unui nou contract de vânzare-cumpărare sub nr. x/16.06.2017), reținând că fapta nu există.

În ce privește legea penală mai favorabilă, raportat la limitele de pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei, Curtea constată că legea penală mai favorabilă este legea veche.

Astfel, sub imperiul vechiul C. pen., pedeapsa pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. era închisoarea de la 6 luni la 3 ani, pedeapsa pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen. închisoarea de la 1 lună la 2 ani sau amenda, pedeapsa pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 alin. (3) C. pen. închisoarea de la 3 luni la 6 ani, pedeapsa pentru infracțiunea de fals material prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar pedeapsa pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Potrivit Noului C. pen., pedeapsa pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. este închisoarea de la 2 ani la 7 ani, pedeapsa pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 298 C. pen. închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda, pedeapsa pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 259 alin. (2) C. pen. închisoarea de la 1 an și 4 luni la 6 ani și 8 luni, pedeapsa pentru infracțiunea de fals material prev. de art. 320 alin. (2) C. pen. închisoarea de 1 an la 5 ani, iar pedeapsa pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. închisoarea de la 1 an la 5 ani.

În ce privește individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prima instanță a avut în vedere elementele care caracterizează pozitiv persoana inculpatei, respectiv lipsa antecedentelor penale, buna-reputație de care aceasta se bucură în societate, aspect relevat inclusiv de declarația martorei N., precum și intervalul de timp scurs de la data săvârșirii infracțiunii, aspecte care au dus prima instanță la concluzia că din cele două pedepse prevăzute alternativ se impune aplicarea pedepsei amenzii.

În ceea ce privește cuantumul amenzii, s-a considerat că la stabilirea acestuia trebuie avută în vedere atitudinea inculpatei, care a refuzat constant să își asume orice răspundere pentru conduita sa, consecințele faptei acesteia, astfel cum au fost descrise mai sus, dar și scopul educativ și preventiv pe care orice pedeapsă trebuie să îl aibă. Având în vedere aceste considerente, precum și profesia exercitată de inculpată, profesie ce, în general, aduce venituri situate peste medie, prima instanță s-a orientat spre pedeapsa amenzii într-un cuantum apropiat de maximul special.

În privința desființării înscrisurilor, potrivit art. 25 alin. (3) C. proc. pen., instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

Raportat la situația de fapt prezentată mai sus, prima instanță a constată că, urmare a săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. x/04.07.2013 de Biroul Notarial B., Tecuci, jud. Galați, act a cărui desființare se impune.

Totodată, în aplicarea principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, desființarea certificatului de moștenitor nr. x/04.07.2013 atrage și desființarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.07.2013 de Biroul Notarial B., Tecuci, jud. Galați, contract ce are la bază certificatul de moștenitor anterior menționat.

În ce privește acțiunea civilă formulată de părțile civile C. și D., s-a constatat că aceasta este întemeiată în parte.

Astfel, cele două părți civile au solicitat fiecare obligarea inculpatei A. la plata sumei de 7.000 RON cu titlu de daune morale și la plata sumei de 6.800 RON cu titlu de daune materiale, această sumă reprezentând partea pe care cele două persoane vătămate consideră că li se cuvenea din prețul stabilit în contractul de vânzare-cumpărare.

Or, ca urmare a desființării certificatului de moștenitor și a contractului de vânzare-cumpărare, cele două persoane vătămate au fost repuse în situația anterioară săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu de către inculpată, având posibilitatea de a-și valorifica drepturile asupra masei succesorale, condiții în care cererea acestora de obligare a inculpatei la plata unei părți din prețul stabilit în contractul de vânzare-cumpărare apare ca neîntemeiată.

Pe de altă parte, prima instanță a considerat că acțiunile inculpatei au fost de natură să cauzeze un prejudiciu moral celor două persoane vătămate, acestea fiind private, pe o perioadă îndelungată, de posibilitatea de a-și valorifica drepturile. Inclusiv necesitatea de a obține în justiție desființarea certificatului de moștenitor emis fără verificarea valabilității procurilor, însoțită de toate dificultățile inerente unui proces judiciar, se poate dovedi producătoare de prejudiciu moral.

În consecință, în baza art. 397 rap. la art. 25 C. proc. pen., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile C. și D. și a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 5.000 de RON către fiecare parte civilă cu titlu de daune morale.

Referitor la acțiunea civilă formulată de părțile civile C. și D. în numele persoanei vătămate E., prima instanță a considerat-o inadmisibilă și a respins-o ca atare. Astfel, având în vedere și dispozițiile articolului 82 și următoarele din Codul de procedură civile, referitoare la reprezentarea părților la judecată, s-a constatat că niciuna din cele două părți civile nu a prezentat un mandat care să permită reprezentarea persoanei vătămate E. în acest dosar. Mandatul prezentat la data de 08.05.2017, restituit părții civile C., o împuternicea pe aceasta să le reprezinte pe persoanele vătămate D. și E. doar în procedura succesorală, și nu în prezentul dosar penal.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de F. și continuată de G., aceasta are ca obiect obligarea notarului public la plata de daune materiale, în cuantum de 9.100 euro, sumă reprezentând prețul menționat în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.07.2013 de Biroul Notarial B..

Prima instanță a constatat că, urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare, G., în calitate de moștenitor al cumpărătoarei F., are într-adevăr dreptul la restituirea sumei de 9.100 euro, dar obligația de restituire a acestei sume revine vânzătorilor din contractul menționat și nu notarului public.

Raportat la infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei, neglijență în serviciu în eliberarea certificatului de moștenitor, această acțiune în sine nu a dus la prejudicierea părții civile F., iar desființarea contractului de vânzare-cumpărare s-a dispus doar ca urmare a aplicării principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, neexistând o obligație a inculpatei de reparare a prejudiciului material pretins de partea civilă.

B JUDECATA ÎN APEL

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpata A..

Sinteza motivelor de apel

Prin motivele scrise de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat soluțiile de achitare dispuse de instanța de fond și a solicitat condamnarea inculpatei A. și pentru două infracțiuni de abuz în serviciu, o infracțiune de distrugere de înscrisuri, o infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale și o infracțiune de fals intelectual, urmând a se stabili o pedeapsă rezultantă conform C. pen. din 1969, identificat ca lege penală mai favorabilă.

S-a arătat, în esență, că în mod neîntemeiat prima instanță a dat valoare probatorie versiunii susținute de inculpată și de angajatele biroului notarial, respectiv martorele M., R. și S., deși din declarațiile acestora nu au rezultat elemente de fapt care să excludă situația de fapt precizată în actul de sesizare, pe baza mijloacelor de probă administrate. Eventualele neconcordanțe între declarațiile martorilor și ale părților civile nu înseamnă că acestea sunt mai puțin plauzibile și nu schimbă situația de fapt, ele putând fi explicate prin trecerea unui interval de timp de la data săvârșirii faptei și până la data audierii în instanță.

De asemenea, s-a susținut că primul contract de vânzare-cumpărare a existat în materialitatea lui, fiind încheiat în formă autentică înainte de aflarea răspunsului de la INFONOT cu privire la valabilitatea procurii date numitului H., nefiind doar un proiect de contract a cărui distrugere să nu atragă consecințe juridice. De altfel, existența contractului inițial este dovedită și de mențiunea în registrul notarial, care conține consemnarea actului, mențiune ce a fost tăiată și a fos