ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 44/2018

Decizia nr. 44/2017

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91 din data de 6 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondată contestația formulată în baza art. 595 C. proc. pen., de condamnata A. privind sentința penală nr. 132 din data de 22 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 171/A din data de 13 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

A fost obligată contestatoarea la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 132 din data de 22 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul penal nr. x/42/2013, în temeiul dispozițiilor art. 396 pct. 5 C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitată inculpata A., fără antecedente penale, notar public, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., faptă din data de 12 august 2011, parte vătămată B. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (două fapte din datele de 12 august 2011 și 05 septembrie 2011 ), toate cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și, art. 33 lit. a) C. pen.

S-a luat act că partea vătămată B., nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

În baza art. 580 rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost anulate înscrisurile respectiv contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 2011 și încheierea de completare din 5 septembrie 2011 și repune părțile în situația anterioară.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. x/P/2012 din 9 aprilie 2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei A. - notar public, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.  246 C. pen. (o faptă la data de 12 august 2011) și art. 289 C. pen. (două fapte la datele de 12 august 2011 și 5 septembrie 2011), toate cu aplic. disp. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că:

a). - La data de 12 august 2011 în calitate de notar public în exercițiul atribuțiilor, cu știință, a îndeplinit în mod defectuos un act cauzând o vătămare intereselor legale ale părții vătămate B., în sensul că a procedat la perfectarea contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 2011, încheiat între C., mandatar al numitei B. (în calitate de vânzător) și D. (în calitate de cumpărător), fără a avea extrasul de carte funciară pentru autentificare din care reieșea că proprietara terenului nu mai este de acord cu înstrăinarea imobilului încălcând dispozițiile legale indicate la capitolul Reglementări normative din Rechizitoriu, incidente în cauză;

b). - Cu prilejul întocmirii contractului menționat, notarul public A. a consemnat, în mod nereal, faptul că terenul ce face obiectul contractului din 12 august 2011 nu este afectat de sarcini, conform extrasului de carte funciară din 11 august 2011 eliberat de E. Buzău - Biroul de Carte Funciară întrucât, la data perfectării actului, inculpatei nu i se comunicase extrasul de carte funciară solicitat și, mai mult, din cuprinsul acestuia, care i-a fost comunicat la o dată ulterioară, reieșea că terenul este afectat de sarcini ca urmare a notării interdicției de înstrăinare manifestată de către B.;

c). - La data de 05 septembrie 2011 notarul public A. cu prilejul exercitării atribuțiilor de serviciu a consemnat aspecte necorespunzătoare adevărului în cuprinsul încheierii de completare din 2011.

Prin același act de acuzare s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Totodată, s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei spre competentă soluționare, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, în vederea efectuării de cercetări față de C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. și art. 31 C. pen., rap. la art. 289 C. pen., fapte din data de 12 august 2011.

În fapt, s-a reținut în actul de acuzare că prin adresa din data de 23 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, a fost înaintată spre competentă soluționare plângerea formulată de către B. prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de notarul public A. și față de C. sub aspectul săvârșirii unor pretinse fapte de natură penală cu prilejul perfectării unui contract de vânzare-cumpărare.

Aceasta a susținut că este proprietara unui imobil situat în Mărăcineni, jud. Buzău, înscris în cartea funciară, că în perioada 2003 - iulie 2011 a avut o relație de concubinaj cu C. care, în baza unei procuri primite de la ea, i-a înstrăinat un teren mamei lui, respectiv D., actul autentic de vânzare-cumpărare fiind întocmit la B.N.P., A.

Totodată, partea vătămată a învederat faptul că ea nu a fost de acord cu înstrăinarea terenului de către C., fapt pentru care, pentru a împiedica perfectarea acestui act, a solicitat unui notar public întocmirea unui act din care să reiasă opunerea sa la vânzare.

Această interdicție de vânzare a fost notată la F. Buzău însă, notarul public A. nu a verificat situația cadastrală a imobilului și a procedat la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare între C., ca mandatar al numitei B. (vânzător) și D. (cumpărător).

Pe fondul cauzei, s-a reținut în actul de acuzare că B. a avut o relație de concubinaj de lungă durată cu C., relație care a luat sfârșit în cursul anului 2011.

Anterior, prin sentința civilă nr. 7646 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Buzău în Dosarul nr. x/200/2008 a fost admisă cererea formulată de reclamanții C. și B. în contradictoriu cu pârâții G., H., D. și I.

S-a constatat că între pârâții menționați mai sus, în calitate de vânzători, și cei doi reclamanți, în calitate de cumpărători, a intervenit, la data de 06 iulie 2007, vânzarea-cumpărarea suprafeței de 1,62 ha teren arabil extravilan, situată pe raza com. Mărăcineni sat Căpățânești, jud. Buzău și a suprafeței de 3.000 mp, teren arabil extravilan, situată pe raza com. Mărăcineni sat Căpățânești jud. Buzău, cu vecinii indicați, pentru prețul de 9.000.000 lei vechi, iar la data de 10 iulie 2008 a intervenit vânzarea-cumpărarea suprafeței de 3.700 mp teren arabil, situată în extravilanul satului Căpățânești, T 17 cu vecinii indicați, pentru prețul de 500 lei.

Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 11 martie 2010 la B.N.I., R., C. i-a vândut numitei B. cota sa indiviză de l/2, pe care o deținea din terenul arabil în suprafață totală de 3.681 mp, conform măsurătorii cadastrale și 3.700 mp, conform actului, teren situat în extravilanul com. Mărăcineni, jud. Buzău, înscris în cartea funciară a localității Mărăcineni, potrivit încheierii din 17 aprilie 2009 eliberată de F. - J. Buzău. Conform contractului menționat, cota indiviză vândută de C., a fost dobândită de acesta prin sentința civilă nr. 7646/2008 a Judecătoriei Buzău, iar vânzarea a fost făcută în scopul reîntregirii proprietății, cumpărătoarea deținând restul cotei indivize de 1/2 din terenul descris mai sus.

Prin procura specială autentificată din 24 august 2010 la B.N.P.A., K., numita B. l-a împuternicit pe C., ca, în numele său și pentru ea, să vândă cui va crede de cuviință și în condițiile cele mai favorabile, terenul în suprafață de 3.681 mp, rezultați în urma măsurătorilor cadastrale - 3.700 mp, conform actului de proprietate, din categoria de folosință arabil, situat în extravilanul com. Mărăcineni, județul Buzău, înscris în cartea funciară a unității administrativ-teritoriale Mărăcineni.

În cuprinsul acestei procuri s-a reținut că terenul a fost dobândit de mandantă, astfel : parte, în baza sentinței civile nr. 7646/2008 a Judecătoriei Buzău, și parte, prin cumpărare, ca bun propriu, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 11 martie 2010, la care am făcut referire mai sus.

După ce relația de concubinaj dintre cei doi a luat sfârșit, C., în baza procurii menționate, a început să facă demersuri pentru vânzarea terenului, proprietatea fostei sale concubine B.

Astfel, la data de 10 august 2011, acesta a mers la B.N.P., A. pentru a se interesa cu privire la actele ce-i erau necesare în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare, pentru care avea procură din partea fostei concubine, teren pe care intenționa să-l vândă mamei sale, D.

Notarul public i-a verificat actele prezentate și i-a comunicat ce acte trebuie să mai aducă pentru perfectarea actului solicitat.

A doua zi, respectiv la 11 august 2011, C. a revenit la B.N.P., A. cu actele necesare, i le-a înmânat acesteia, urmând să revină pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, împreună cu mama sa, a doua zi, respectiv la 12 august 2011, această dată fiind stabilită de către notarul public menționat.

După primirea actelor, la data de 11 august 2011, notarul public A. a emis o adresă către F. Buzău - J. Buzău, prin care a solicitat eliberarea unui extras de carte funciară pentru autentificare cu privire la terenul ce urma a face obiectul contractului de vânzare-cumpărare solicitat de C. și a emis o altă adresă către L. pentru a verifica dacă procura autentificată din 2010 a fost sau nu revocată.

Prin certificatul înregistrat din 11 august 2011 al L. i s-a comunicat notarului public faptul că nu s-a găsit nici-un act juridic de revocare a procurii autentificată din 2010.

Cererea adresată F. Buzău - J. Buzău de către B.N.P., A. a fost depusă la instituția menționată de către reprezentantul biroului, conform borderoului aflat la dosar, și a fost înregistrată din 11 august 2011.

Conform actelor ce au fost înaintate prin adresa din 18 septembrie 2012 a F. Buzău, cererea notarului public A. de eliberare a extrasului de carte funciară a fost înregistrată la instituția menționată, la data de 11 august 2011, ora 11:12 (a se vedea istoricul acțiunilor din Registrul general de intrare).

În cursul aceleiași zile, dar la ora 11:08, a fost înregistrată la F. Buzău, o cerere formulată de către B., prin care a solicitat notarea declarației notariale din 11 august 2011, emisă de B.N.P.A., M.

În cauză s-a procedat la audierea lucrătorilor din cadrul F. Buzău, care s-au ocupat de primirea, înregistrarea, soluționarea și comunicarea celor două cereri formulate de către B.N.P., A. și B.

Conform declarației martorei N., director în cadrul F. Buzău, la această instituție a început să funcționeze, din cursul lunii aprilie 2011, aplicația informatică e-terra 2, care a înlocuit vechea aplicație e-terra 1.

Aplicația e-terra vizează, în primul rând, cărțile funciare electronice, conversia cărților de pe hârtie în format electronic și conversia cărților funciare din aplicația e-terra 1 în aplicația e-terra 2.

Cererile sunt înregistrate în registrul general de intrare, care este electronic, de către referent, în aceeași zi, iar pe borderou, referentul notează pentru fiecare act numărul de înregistrare generat automat din aplicație.

De asemenea, după înregistrarea cererii în registru, se generează automat, din aplicație, numărul de înregistrare a cererii, persoanele desemnate cu soluționarea cererii și termenul de soluționare a acesteia.

Cererile de înscriere la F. pentru același imobil cadastral se soluționează în ordinea înregistrării în registrul de intrare chiar dacă termenul de soluționare a cererii ulterioare este mai mic decât cel al cererii anterioare.

În asemenea situații, aplicația informatică generează un mesaj prin care îl avertizează pe lucrătorul din cadrul F., care are de soluționat cererea ulterioară, cu termen mai mic, despre faptul că se află în lucru o altă cerere pentru același imobil cadastral, cu un număr de înregistrare mai mic, dar cu un termen de soluționare mai mare.

Prin urmare, se procedează la decalarea termenelor de soluționare a respectivelor cereri, în sensul că se soluționează, cu prioritate, cererea anterioară, apoi se soluționează și cererea ulterioară, chiar dacă nu se respectă termenele generate automat de aplicația informatică.

O asemenea situație s-a regăsit și în prezenta cauză.

Astfel, așa cum am arătat, la data de 11 august 2011, ora 11.08 s-a înregistrat la F. Buzău, cererea formulată de către B., prin care a solicitat notarea declarației notariale din 11 august 2011, emisă de B.N.P.A., M., termenul generat automat de aplicația informatică pentru rezolvarea acesteia fiind 17 august 2011.

La aceeași dată, la ora 11.12, la F. Buzău, s-a înregistrat, cererea formulată de către B.N.P., A. prin care a solicitat eliberarea unui extras de carte funciară pentru autentificare referitor la același imobil cadastral ce făcea obiectul cererii.

Termenul generat automat pentru rezolvarea cererii înregistrată a fost 16 august 2011.

Lucrarea înregistrată a fost instrumentată de N., în calitate de registrator și, O., în calitate de asistent-registrator.

În cuprinsul declarației autentificată din 11 august 2011, B. a arătat că nu este de acord cu înstrăinarea imobilului din extravilanul com. Mărăcineni, județul Buzău, înscris în cartea funciară a localității Mărăcineni, județul Buzău.

Prin încheierea din data de 16 august 2011 (Dosar nr. x din 11 august 2011) s-a dispus admiterea cererii cu privire la imobilul cu nr. cadastral 21466, înscris în cartea funciară (provenită din cartea funciară de pe hârtie)/Unitatea Administrativ Teritorială Mărăcineni, având proprietarii B. în cotă de 1/2 de sub B.l, B. în cotă de 1/2 de sub B.3 și s-a notat declarația notarială autentificată din 11 august 2011/B.N.P.A., M. în sensul notării interdicției de înstrăinare a imobilului prin mandatar sub C/l din cartea funciară, Unitatea Administrativ Teritorială Mărăcineni (provenită din cartea funciară de pe hârtie).

Această încheiere i-a fost comunicată numitei B. la data de 17 august 2011, conform dovezii aflate la dosar.

Din declarația martorei P., notar public, a reieșit că în dimineața zilei de 11 august 2011, la B.N.P.A., M. s-a prezentat B., care a solicitat să dea o declarație, pe propria răspundere, din care să rezulte că nu mai consimte la înstrăinarea imobilului (teren) arătat mai sus.

B. i-a spus martorei că, anterior, printr-o procură, împuternicise o persoană, să-i vândă terenul, procură pe care vrea să o revoce, însă nu avea asupra ei procura, nici în original și nici în copie, și nu i-a putut preciza nici care este numărul de autentificare al acesteia, singurul lucru pe care-l cunoștea fiind acela că procura respectivă fusese autentificată la notarul public K.

B. i-a mai comunicat martorei faptul că nu a putut revoca procura la biroul notarial care a autentificat-o întrucât, la data de 11 august 2011, acel birou notarial era închis, angajații aflându-se în concediu de odihnă.

În lipsa datelor arătate mai sus cu privire la procura autentificată de notarul public K., P. nu a putut proceda la efectuarea demersurilor necesare pentru revocarea procurii astfel că, la cererea numitei B., a procedat la autentificarea declarației din 11 august 2011 cu datele furnizate de solicitantă, aceasta menționându-i că îi este necesară pentru a o depune la F. Buzău, în scopul de a împiedica înstrăinarea imobilului.

Pentru serviciul prestat, s-a eliberat bonul fiscal din 11 august 2011, ora 10:33, prin care a fost încasat onorariul notarului.

Cererea a fost depusă, personal, de către B. la F. Buzău.

Împrejurarea că B.N.P.A., K. a fost închis la data de 11 august 2011, reiese și din adresa din 08 noiembrie 2012 emisă de acest birou notarial, prin care s-a precizat faptul că, în perioada 08.08 - 19 august 2011, biroul notarial a fost închis pentru efectuarea concediului de odihnă a întregului personal.

Din declarația martorei T., asistent registrator în cadrul F. Buzău, reiese că, în cursul lunii august 2011, i-a fost repartizată spre soluționare lucrarea înregistrată din 2011.

După primirea cererii, a efectuat verificările necesare și a constatat că aplicația informatică nu-i permite să proceseze cererea în vederea rezolvării, întrucât fusese atenționată printr-un mesaj cu privire la faptul că există pe flux o cerere vizând același imobil cadastral, înregistrată sub un nr. mai mic, care nu fusese soluționată și care avea termen la data de 17 august 2011.

În această situație, nu a putut da curs cererii, decât după momentul soluționării cererii, ambele vizând același imobil adică, număr cadastral și carte funciară.

Față de cele arătate mai sus, s-a procedat la decalarea termenelor pentru soluționarea celor două cereri astfel că, cererea, a fost soluționată la data de 16 august 2011, iar cererea, a fost soluționată la data de 17 august 2011, așa cum rezultă din istoricul acțiunilor cererilor respective din registrul general de intrare electronic.

Extrasul de carte funciară pentru autentificare solicitat de către notarul public a fost trecut în centralizatorul zilnic din data de 18 august 2011 pentru eliberarea lucrării de către referent, solicitantului.

S-a mai reținut că, la termenul fixat de către notarul public A., respectiv la 12 august 2011, la sediul biroului acestuia s-au prezentat C. și mama sa, D., în vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare.

Deși cererii vizând eliberarea extrasului de carte funciară pentru imobilul ce urma a face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu i se dăduse curs până la acel moment, pentru motivele arătate mai sus, notarul public A. a procedat la perfectarea actului solicitat în lipsa extrasului menționat.

Astfel, aceasta a autentificat contractul de vânzare-cumpărare din 12 august 2011 prin care, B., reprezentată de C., în baza procurii autentificată din 24 august 2010, în calitate de vânzătoare, i-a vândut numitei D., în calitate de cumpărătoare, terenul extravilan în suprafață de 3.681 mp (suprafață măsurată) - 3.700 mp (suprafața din acte) situat în com. Mărăcineni, județul Buzău, cu nr. cadastral, înscris în cartea funciară a localității Mărăcineni, județul Buzău, conform încheierii de carte funciară din 11 martie 2010 eliberată de E. - F. Buzău, prețul vânzării fiind de 10.000 lei.

În cuprinsul contractului s-a consemnat faptul că vânzătoarea o garantează pe cumpărătoare împotriva viciilor ascunse sau aparente, a oricărei evicțiuni totale sau parțiale, precum și pentru faptul că bunurile vândute nu sunt ipotecate, sechestrate sau gajate și nu sunt afectate de sarcini conform extrasului de carte funciară din 11 august 2011 eliberat de E. - F. Buzău.

Or, așa cum s-a arătat, la data perfectării contractului, notarului public A. nu i se comunicase extrasul de carte funciară și, mai mult, cererea de eliberare a extrasului de carte funciară nici nu fusese soluționată de către F. Buzău.

În această situație, s-a constatat că atestarea făcută în cuprinsul actului cu privire la împrejurarea că bunul vândut nu este afectat de sarcini conform extrasului de carte funciară din 11 august 2011 eliberat de E. - F. Buzău, este necorespunzătoare adevărului, deoarece în cuprinsul extrasului de carte funciară pentru autentificare din 11 august 2011, care i-a fost comunicat notarului public A. la o dată ulterioară perfectării actului, în Partea a - III-a (foaie de sarcini) s-a înscris din 11 august 2011 actul notarial din 11 august 2011 emis de B.N.P.A., M. și s-a notat declarația notarială cu același număr, în sensul notării interdicției de înstrăinare a imobilului prin mandatar.

Apărările formulate de către inculpată în cursul urmăririi penale, în sensul: 1) că părțile contractante fuseseră programate pentru încheierea contractului la data de 15 august 2011 însă a procedat la întocmirea acestuia la data de 12 august 2011, în lipsa extrasului de carte funciară, la insistențele numitului C., care a asigurat-o că nu sunt probleme de natură a împiedica perfectarea actului; 2) că, înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, personal, a verificat, telefonic, la F. Buzău dacă imobilul ce urma a fi vândut este sau nu grevat de sarcini, răspunsul fiind negativ; 3) că, era imposibil ca B. să fi putut ajunge de la B.N.P.A., M. la F. Buzău în intervalul de timp scurs de la momentul întocmirii declarației și până la ora înregistrării cererii; 4) că, declarația din 11 august 2011 nu trebuia înregistrată ca sarcină, acest lucru întâmplându-se din culpa angajaților din cadrul F. Buzău; 5) că, nici-un act normativ nu prevede obligativitatea existenței, fizic, a extrasului de carte funciară pentru autentificare la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a unor bunuri imobiliare, fiind suficientă doar solicitarea de către notar a unor informații cu privire la imobil; 6) că, tot din culpa angajaților din cadrul F. Buzău, nu i s-a transmis extrasul de carte funciară pentru autentificare în termen de 2 zile lucrătoare; 7) că cererea formulată, prin care a solicitat eliberarea extrasului de carte funciară pentru autentificare, bloca orice altă înscriere în cartea funciară cu privire la același imobil, din momentul depunerii cererii, astfel că, în mod greșit s-a procedat la soluționarea cererii numitei B., în perioada blocării cărții, au fost înlăturate de organele de urmărire penală, făcând trimitere la o serie de probe administrate, dar și la actele normative incidente în cauză, indicând în acest sens art. 70 alin. (1) din Ordinul nr. 710/C/1995, art. 54 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, pct. III 4 și III 5 din Ordinul nr. 309/2010, art. 71, 58, 115 și art. 42 alin. (1) și (2) lit. h) din Ordinul nr. 633/2006, Protocolul încheiat la data de 05 mai 2009 între F. Buzău și reprezentanții Camerei Notarilor Publici Buzău, etc., (filele 9 - 12 rechizitoriu).

S-a stabilit că notarul public A. avea obligația de a solicita înscrierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 12 august 2011 la F. Buzău, însă, nu a făcut acest lucru, întrucât până la momentul perfectării contractului nu i se comunicase extrasul de Carte Funciară pentru autentificare.

După primirea extrasului de carte funciară pentru autentificare, a constatat că era notată, ca sarcină, declarația notarială autentificată din 11 august 2011, în sensul notării interdicției de înstrăinare a imobilului prin mandatar, și, având reprezentarea faptului că a autentificat nelegal contractul de vânzare-cumpărare din 2011, învinuita a încercat să dea o aparență legală înscrisului menționat prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, denaturând astfel materialitatea actului. De altfel, aceasta nu a mai solicitat înscrierea în cartea funciară a actului întocmit, deși avea această obligație conform dispozițiilor legale la care am făcut referire mai sus.

În această situație, prin încheierea de completare din data de 05 septembrie 2011, notarul public A., în temeiul disp. art. 53 din Legea nr. 36/1995 și art. 61 din Regulamentul de punere în aplicare aprobat prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 710/C/1995, a dispus completarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 12 august 2011 de același notar în sensul: «.B., reprezentată la autentificarea prezentului contract de domnul C., în baza Procurii autentificate din 24 august 2010 de B.N.P., R., nerevocată conform certificatului din 11 august 2011 eliberat de L.» «.Eu, vânzătoarea, garantez pe cumpărătoare împotriva viciilor ascunse sau aparente, a oricărei evicțiuni totale sau parțiale, precum și pentru faptul că bunurile vândute nu sunt ipotecate, sechestrate sau gajate și nu sunt afectate de sarcini, cu excepția declarației autentificate din 11 august 2001 de B.N.P.A, M., conform Extrasului de carte funciară din data de 11 august 2011, eliberat de E. - F., Buzău - Biroul de Carte Funciară.»

Conform acestui înscris, completarea a fost dispusă ca urmare a sesizării numitului C.

Or, din actele dosarului, inclusiv declarația lui C., reiese că acesta nu a solicitat, nici verbal și nici în scris, nici la data de 05 septembrie 2011 și nici la vreo altă dată, completarea contractului în litigiu în sensul celor reținute prin încheiere, astfel că, aspectele consemnate în acest act oficial sunt neconforme adevărului.

S-a avut în vedere împrejurarea că numitul C. a declarat faptul că despre această încheiere de completare, a aflat abia în cursul lunii mai 2012.

Atestarea împrejurărilor că încheierea de completare a fost dispusă ca urmare a sesizării numitului C., fiind omise aspectele prin care a fost completat contractul, că bunul vândut nu este afectat de sarcini, cu excepția declarației autentificate din 11 august 2001 de B.N.P.A., M., conform Extrasului de carte funciară din data de 11 august 2011, eliberat de E. - F., Buzău - Biroul de Carte Funciară, că încheierea de completare s-a încheiat în patru exemplare, din care două s-au eliberat părții, ceea ce denotă faptul că la întocmirea acestei încheieri partea care a sesizat ar fi fost prezentă, lucru nereal, este necorespunzătoare adevărului.

Conform adresei din 18 septembrie 2012 a F. Buzău, cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 12 august 2011 a fost înregistrată la instituția menționată, la data de 06 septembrie 2011, fiind depusă la registratură de reprezentantul B.N.P., A.

Cu aceeași cerere a fost depusă și încheierea de completare din 05 septembrie 2011.

Prin încheierea din 19 septembrie 2011 (Dosar nr. x din 06 septembrie 2011) a F. Buzău - J. Buzău s-a dispus respingerea cererii cu privire la imobilul cu nr. cadastral  (provenit din nr. cadastral de pe hârtie), înscris în cartea funciară a Unității Administrativ Teritorială Mărăcineni (provenită din cartea funciară de pe hârtie), având proprietarii: B. în cotă de XA de sub B.l, B. în cotă de l A de sub B.3, precum și respingerea cererii sub B/4 din cartea funciară (provenită din cartea funciară de pe hârtie) Unitatea Administrativ Teritorială Mărăcineni. Această încheiere nu a fost atacată de părțile interesate.

În finalul actului de acuzare s-a menționat că din materialul probator administrat și având în vedere declarațiile martorilor C. și D., reiese că suma de 10.000 lei indicată în cuprinsul contractului din 12 august 2011, ca reprezentând prețul pentru vânzarea - cumpărarea terenului în litigiu nu s-a predat/încasat, ci a fost menționată în mod fictiv.

Mandantului B. nu i s-a înmânat de către C. nicio sumă de bani, ca reprezentând prețul obținut pentru bunul vândut, obligație ce-i revenea potrivit contractului de mandat.

Tot din declarațiile acestora reiese că notarul public A. nu a avut cunoștință de faptul că prețul stipulat în contract a fost predat/primit, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen.

Având în vedere declarațiile celor doi martori dar și împrejurarea că după perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, la aceeași dată, D. 1-a împuternicit pe fiul său, prin procura din 12 august 2011 autentificată la același notar A., să vândă cui va crede de cuviință terenul achiziționat prin contractul din 2011, s-a apreciat că în cauză există indicii cu privire la comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. și art. 31 C. pen., rap. la art. 289 C. pen., de către C..

Cauza a fost disjunsă și declinată, spre competentă soluționare, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, în vederea efectuării de cercetări față de C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. și art. 31 C. pen., rap. la art. 289 C. pen.

Sentința primei instanțe a fost reformată de Înalta Curte de Casație și Justiție care prin Decizia penală nr. 171/A din data de 13 mai 2015 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva sentinței penale nr. 132 din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) lit. e) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a dispus condamnarea inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor la pedeapsa de 15.000 lei amendă penală.

Conform art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) lit. e) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală (fapta din data de 12 august 2011).

În baza art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) lit. e) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală (fapta din data de 05 septembrie 2011).

Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. c) C. pen. (1969) au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai mare, de 15.000 lei amendă penală.

De asemenea, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen. (1969).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Prin aceeași sentință a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva aceleiași sentințe.

La adoptarea acestei decizii, instanța supremă a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 132 din 22 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, în Dosarul nr. x/42/2013 s-a dispus, în baza art. 396 pct. 5 C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatei A., notar public, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., faptă din data de 12 august 2011, parte vătămată B. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (două fapte din datele de 12 august 2011 și 5 septembrie 2011), toate cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

S-a luat act că partea vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

În baza art. 580 rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor, respectiv, contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 2011 și încheierea de completare din 5 septembrie 2011 și repunerea părților în situația anterioară.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. x/P/2012 din 09 aprilie 2013, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata A., notar public, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei și fals intelectual, prev. de art. 246 și art. 289 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în exercițiul funcției de notar public a procedat la perfectarea contractului de vânzare cumpărare autentificat din 12 august 2011 încheiat de B., în calitate de vânzător prin mandatarul său C. și D., în calitate de cumpărător, fără a fi în posesia extrasului de Carte Funciară, din care reieșea că proprietarul terenului care a făcut obiectul vânzării nu era de acord cu înstrăinarea lui, încălcând prevederile legale.

În actul se sesizare s-a mai reținut că inculpata a comis și două infracțiuni de fals intelectual, în condițiile în care în contractul de vânzare cumpărare a menționat nereal că terenul nu este afectat de sarcini, conform extrasului de carte funciară din data de 11 august 2011, deși la acea dată nu i se comunicase extrasul. Totodată, la data de 05 septembrie 2011 a întocmit și autentificat încheierea de completare a contractului de vânzare cumpărare din data de 12 august 2011 prin inserarea notării din extrasul de Carte Funciară, primit ulterior. A consemnat însă că decizia emiterii încheierii s-a făcut la sesizarea lui C. căruia i s-ar fi eliberat două exemplare.

Pe parcursul cercetării judecătorești, au fost readministrate probele cu martori, au fost audiate partea vătămată și inculpata și s-au solicitat relații de la diverse instituții.

Cu ocazia soluționării cauzei, judecătorul fondului a apreciat cu privire la existența/inexistența extrasului de carte funciară că potrivit adresei din 20 noiembrie 2013 emisă de S. și înaintată instanței, extrasul de carte funciară pentru autentificarea unui act translativ de proprietate nu era - în luna august 2011 - o condiție a validității contractului de vânzare - cumpărare.

Pe de altă parte, la data de 12 august 2011 (data autentificării contractului de vânzare cumpărare din 2011) Cartea Funciară a terenului ce a făcut obiectul vânzării - cumpărării nu avea nicio notare în Partea a III-a, privind sarcinile, așa cum se reține în rechizitoriu prin expresia „fără a fi în posesia extrasului de Carte Funciară pentru autentificare, din care reieșea că proprietarul terenului care a făcut obiectul vânzării nu este de acord cu vânzarea lui”.

În atare situație, notarul public s-a asigurat că sunt îndeplinite cerințele legii civile și anume că există consimțământul părților, că acestea au capacitate de exercițiu, că bunul ce urmează a fi vândut se află în circuitul civil în momentul încheierii contractului, că este determinat, licit și posibil, că se află în proprietatea vânzătorului, iar prețul este sincer și serios.

Sub acest aspect, s-a reținut că notarul public a solicitat extrasul de carte funciară pentru autentificare, dar neprimindu-l în termenul stabilit, a perfectat actul conform planificării, nu înainte de a primi garanția de la proprietar prin mandatarul său că terenul nu are impedimente la vânzare, de a i se prezenta un extras de carte funciară pentru autentificare pentru același teren eliberat în anul anterior, care confirma garanțiile date și de a se informa și a primi informații de la F. Buzău, cu referire la inexistența notării unor sarcini (în acest sens a se vedea listingul convorbirilor telefonice din data de 11 august 2011).

Mai mult decât atât, notarul public s-a asigurat că procura specială dată de B. lui C. nu a fost revocată.

Tot sub acest aspect, a avut în vedere și dispozițiile art. 1557 C. civ. anterior, care prevedeau că „e valid aceea ce face mandatarul în numele mandantului, atâta timp cât nu cunoaște moartea lui sau existența uneia din cauzele ce desființează mandatul”. Aceeași dispoziție o regăsim și în art. 2036 din N.C.C., în care se statuează că „tot ceea ce mandatarul a făcut în numele mandantului este socotit valabil făcut în executarea acestuia”.

Ca atare, în opinia judecătorului fondului legea nu prevedea ca notarul să dețină fizic extrasul de carte funciară, ci doar că trebuie să se informeze și să țină cont de mențiunile din cartea funciară.

Mai mult decât atât, în art. 4 din Protocolul nr. 1404/2010, publicat în M. Of. nr. 475/2010 se precizează că notarii pot obține informații despre mențiunile din Cartea Funciară, prin orice mod de informare. În măsura în care notarul s-a informat (solicitarea extrasului și relațiile telefonice au rol de informare) și nu există nicio mențiune - așa cum este cazul în speță - este evident că nu a îndeplinit defectuos actul respectiv. De altfel, potrivit art. 4 din Protocolul mai sus menționat, dar și în conformitate cu dispozițiile Legilor nr. 36/1995 și nr. 7/1996, notarul are dreptul să solicite informații de această natură prin orice mijloace, ceea ce în speță s-a și făcut.

În concluzie, a apreciat că, contractul de vânzare - cumpărare s-a încheiat fără a exista fizic extrasul de Carte Funciară; notarul public și-a îndeplinit obligația de informare și la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare nu exista nicio mențiune în Cartea Funciară, deși trebuia să existe, fiind expirat termenul pentru soluționarea cererii de eliberare a extrasului pentru autentificare.

În legătură cu notarea ca sarcină a unei interdicții de înstrăinare și revocarea mandatului, judecătorul fondului a reținut următoarele:

Cât privește notarea ca sarcină a unei interdicții de înstrăinare, în considerarea celor menționate la Punctul I, la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, instanța de fond a apreciat că nu exista nicio mențiune în Cartea Funciară cu privire la notarea ca sarcină a unei interdicții de înstrăinare, deoarece legea nici nu o prevedea.

Astfel, a reținut că art. 19 (1) și nu art. 11/2 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 indicat în mod eronat în rechizitoriu ca și cadru legal ce definește noțiunea de sarcină, deși reglementează procedura efectuării lucrărilor de cadastru, enumeră exhaustiv sarcinile care se notează în Partea a III-a (C/1) a Cărții Funciare a unui imobil și anume: dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosință, abitație, servituțile în sarcina fondului aservit, ipoteca și privilegiile imobiliare, precum și locațiunea și cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani; faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte; sechestrul, urmărirea imobilului și a veniturilor sale și orice modificări, îndreptări sau inserări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte.

Ca atare, a apreciat că nu există nicio mențiune despre notarea ca sarcină a unei interdicții de înstrăinare.

Prin intrarea în vigoare la data de 01 octombrie 2011 a N.C.C., se adaugă alte 23 de situații juridice, supuse notării în Cartea Funciară (a se vedea în acest sens art. 902 și 903 C. civ.), reținând faptul că în art. 902 alin. (2) din N.C.C. se statuează că „sunt supuse notării în Cartea Funciară (…) pct. 8 „Interdicția convențională de înstrăinare sau degrevare a unui drept înscris”.

Astfel, s-a constatat astfel, că și în această situație, interdicția de înstrăinare trebuie să facă în mod obligatoriu obiectul unei convenții bilaterale ori multilaterale de voință iar printr-o interpretare „per a contrario, declarația notarială din 11 august 2011 - act juridic unilateral ce consemnează voința generică a proprietarului de a nu vinde - nu constituie o sarcină ce poate fi notată în Cartea Funciară.

A mai subliniat faptul că înscrierile în Cartea Funciară au ca efect opozabilitatea față de terți, iar nu limitarea dreptului de dispoziție în sensul inalienabilității sau indisponibilizării bunului imobil. În speță, proprietara își indisponibilizează bunul imobil prin propria voință, exprimată în mod unilateral, aparent fără un scop anume, punându-se în situația de a-și interzice sie însăși înstrăinarea bunului.

Conform doctrinei și practicii notariale, valabilitatea inalienabilității sau indisponibilizării convenționale este condiționată de justificarea unui interes serios și legitim, aspecte ce nu reies din declarația notarială a părții vătămate, în caz contrar, adică în lipsa oricăreia din aceste cerințe, stipularea unei interdicții de înstrăinare poate fi considerată nulă de instanța de judecată pentru obiect ilicit (art. 5 și art. 963 C. civ. anterior) efect ce nu poate fi acoperit nici atunci când interdicția a fost notată în Cartea Funciară.

Referitor la revocarea mandatului, a constatat că singura modalitate de a împiedica vânzarea terenului de 3.700 mp era aceea a revocării exprese sau tacite a procurii speciale, dată lui C. de B. și care să fie și adusă la cunoștința mandatarului, or, nici până la data pronunțării nu a operat o astfel de revocare a procurii și cu atât mai puțin să fie adusă la cunoștința mandatarului.

De altfel, pe întreg parcursul procesului penal, partea vătămată B. a manifestat o poziție pasivă față de această cauză - la urmărirea penală nu a fost audiată, iar în instanță a fost audiată la penultimul termen de judecată, deși au fost acordate în acest sens, nenumărate termene. Pe de altă parte, plângerea penală a fost formulată după câteva luni.

În acest context, a apreciat că nu poate fi acceptată ipoteza susținută de acuzare, că declarația notarială din 11 august 2011 constituie o revocare a mandatului, deoarece revocarea mandatului - presupune o procedură de urmat, finalizată cu înscrierea revocării într-un registru special.

Pentru aceste considerente a apreciat că la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, interdicția de vânzare - cumpărare nu reprezenta o sarcină ce trebuia notată în Cartea Funciară și revocarea procurii nu s-a efectuat până la data pronunțării.

În legătură cu aspectele invocate de inculpată în apărare, privind calitatea de funcționar public sau funcționar a notarului public, în considerarea incriminării din art. 246 C. pen., în urma realizării unei analize teoretice a elementelor constitutive, în concluzie, a reținut că, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu, notarul public s-a abătut în parte de la prevederile disp. art. 51 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, art. 70 din Ordinul nr. 70 C/1995 și pct. II din Ordinul nr. 309/2010 ale Ministrului Justiției, deoarece a răspuns cerinței legale de a solicita extrasul de Carte Funciară pentru autentificare, dar neprimindu-l în termen a procedat la autentificarea contractului. Astfel, s-a apreciat că această abatere nu invalidează contractul de vânzare - cumpărare, deoarece în conținutul lui a consemnat un adevăr și, anume, că la data autentificării bunul vândut nu era ipotecat,sechestrat sau gajat și nu era afectat de sarcini.

Totodată, s-a apreciat că sub aspectul laturii subiective, fapta trebuie comisă cu intenție directă sau indirectă în momentul perfectării actului, iar în contextul probator administrat, trimiterea pentru obținerea extrasului de Carte Funciară, dar și informarea cu privire la situația juridică a terenului conduc la concluzia că, inculpata nu a avut reprezentarea comiterii unei fapte penale.

Mai mult decât atât, s-a reținut că A. nu a prevăzut rezultatul socialmente periculos al raportării inexistenței sarcinilor la un extras de Carte Funciară neprimit și nu a acceptat rezultatul socialmente periculos.

Prin urmare, autentificarea contractului de vânzare - cumpărare de către notarul public A., care avut convingerea că extrasul de carte funciară ce va fi primit ulterior, nu va reda o altă situație - împrejurări care nu au fost puse sub semnul întrebării nici de vânzător prin mandatar și nici de cumpărător - reprezintă o faptă dar care nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege (art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.).

Referitor la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) din V.C.P., pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, a reținut că potrivit acestui text de lege „ falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări”, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual.

Analizând din punct de vedere juridic elementele ce caracterizează latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii, instanța de fond a reținut că mențiunile din încheierea de completare din 05 septembrie 2011, constând în consemnarea, că actul s-a întocmit la sesizarea lui C., pe de o parte, iar, pe de altă parte, că pentru C. s-au eliberat două exemplare, nu sunt esențiale și producătoare de consecințe juridice, deoarece nu alterează substanța/esența înscrisului.

Cu alte cuvinte, cerința legii este în sensul că faptele sau împrejurările atestate în mod mincinos, precum și faptele sau împrejurările ce nu au fost inserate în cuprinsul actului, trebuie să fie apte prin ele însele sau prin modul în care se repercutează asupra conținutului actului în ansamblul său și să genereze efecte de drept.

În acest sens, urmează a se observa că C. a declarat în fața instanței că și-a dat acordul, fiind citat în acest scop la biroul notarial.

Mai mult decât atât, mențiunea din finalul încheierii în sensul că din cele patru exemplare, două s-au eliberat părții, nu este de natură a afecta conținutul actului și a genera efecte de drept.

În concluzie, a reținut că vinovăția sub forma intenției - directe sau indirecte - este exclusă și în cazul acestei fapte considerată a fi infracțiunea prev. de art. 289 din V.C.P., și în această situație, a apreciat că faptele nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege pentru a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 396 pct. 5 C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei A. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., faptă din data de 12 august 2011 (parte vătămată B.) și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (două fapte din datele de 12 august 2011 și 5 septembrie 2011).

În ceea ce privește latura civilă, s-a luat act că partea vătămată B., nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

Deși a apreciat că faptele săvârșite de A. nu sunt de natură penală, iar în cauză nu există constituire de parte civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 580 rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. prima instanță a dispus anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 2011 și încheierea de completare din 5 septembrie 2011 și repunerea părților în situația anterioară.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și inculpata A., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a solicitat desființarea sentinței și condamnarea inculpatei A. sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (1968), având în vedere că în calitate de notar public, prin încălcarea dispozițiilor legale, a atestat în cuprinsul actului de vânzare cumpărare din 12 august 2011 a imobilului - teren intravilan în suprafață de 3.681 mp suprafață măsurată, cu nr. C.F. din 11 martie 2010, în mod nereal, faptul că vânzătoarea B. o garantează pe cumpărătoare împotriva viciilor ascunse sau aparente, a oricărei evicțiuni totale sau parțiale, precum și faptul că bunurile vândute nu sunt vândute sau ipotecate, sechestrate sau gajate și sunt libere de sarcini conform extrasului de carte funciară din 11 august 2011, extras care nu era comunicat notarului public la data perfectării contractului. Ulterior, după primirea extrasului de carte funciară, constatând că era notată o sarcină - interdicția de vânzare conform declarației notariale din 11 august 2011, inculpata pentru a da aparență de legalitate contractului de vânzare cumpărare autentificat deja, prin încheierea din 5 septembrie 2011, a dispus completarea contractului cu date nereale, în sensul că reprezentarea vânzătoarei s-a realizat de către C., în baza procurii din 24 august 2010 nerevocată, conform certificatului din 11 august 2011.

Or, din probele administrate în cauză, inclusiv declarația lui C., nu rezultă că acesta a formulat o astfel de cerere, mai mult, încheierea de completare a fost depusă la Primăria com. Mărăcineni în luna februarie 2013.

Parchetul a criticat sentința și sub aspectul greșitei achitări a inculpatei A. pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (1968), având în vedere că din probele administrate rezultă fără echivoc că, în calitate de notar public, a consemnat date nereale în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, privind împrejurarea că imobilul ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării nu era afectat de sarcini, în condițiile în care nu era în posesia extrasului de carte funciară și exista o interdicție de vânzare și, ulterior, în cuprinsul încheierii din 2011, dată în completare la contractul de vânzare-cumpărare, a consemnat, în mod nereal, că actul a fost întocmit la sesizarea lui C., care o reprezenta pe vânzătoare în baza unei procuri autentificate și nerevocate.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea inculpatei pentru infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual (2 fapte), în considerarea dispozițiilor C. pen. anterior, ca fiind lege penală mai favorabilă, la o pedeapsă neprivativă de liberate - suspendare condiționată -, anularea celor două acte respectiv, contractul de vânzare cumpărare din data de 12 august 2011 și încheierea de completare din data 5 septembrie 2011.

Inculpata A. a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, în sensul că în mod greșit, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, conform dispozițiilor art. 580 C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., anularea contractului de vânzare cumpărare din data de 12 august 2011 și a încheierii de completare din data 5 septembrie 2011, în condițiile în care a constatat că partea vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 octombrie 2014 sub nr. x/42/2013, fiind fixat prim termen de judecată, în apel, la data de 3 decembrie 2014.

La primul termen de judecată din data de 3 decembrie 2014, Înalta Curte a pus în vedere inculpatei A. dacă dorește să dea declarații în fața instanței de apel sau înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere, prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpata învederând instanței că nu dorește să facă declarații suplimentare în cauză și își menține declarațiile date anterior, poziția sa procesuală fiind consemnată în cuprinsul încheierii.

La același termen de judecată în t