ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 28 din 14 martie 2018 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnata A., cu privire la Sentința penală nr. 132 din 22 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 171/A din 13 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 20 noiembrie 2017 sub nr. 797/42/2017, condamnata A. a solicitat revizuirea Deciziei penale nr. 171/A din 13 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a modificat Sentința penală nr. 132 din 22 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că, răspunzând cerințelor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., înscrisul "Extras de carte funciară pentru autentificare" nr. 35158 din 11 august 2011, care a servit ca temei al hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii, prin Decizia nr. 171/A din 13 mai 2015, a fost falsificat prin adăugare, situația de fapt fiind următoarea:

Prin Rechizitoriul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. art. 246 C. pen. din 1969 și fals intelectual, două infracțiuni prev. art. 289 C. pen. din 1969.

Prin Sentința penală nr. 132 din data de 22 septembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2013, în baza art. 396 pct. 5 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) (fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege) C. proc. pen., Curtea de Apel Ploiești a dispus achitarea sa.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 171/A din 13 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, împotriva Sentinței penale nr. 132 din 22 septembrie 2014, desființând, în parte, sentința penală apelată și dispunând condamnarea sa la pedeapsa amenzii.

Această decizie, a cărei revizuire o solicită, în baza art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a avut ca temei înscrisul "Extras de Carte Funciară pentru autentificare", pe care l-a solicitat prin cererea cu nr. 35158 din 11 august 2011, în calitate de notar public, de la OCPI Buzău, în vederea autentificării unui contract de vânzare-cumpărare, extras de carte funciară care a fost falsificat de funcționarii OCPI Buzău.

În conformitate cu art. 459 alin. (3) C. proc. pen., revizuenta a solicitat să se aibă în vedere că, raportat la dispozițiile art. 455 și 457 alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, prezenta cerere de revizuire este formulată în favoarea sa, condamnată în cauză la pedeapsa amenzii prin Decizia nr. 171/A din 13 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă fiind executată. A mai arătat că invocă temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, iar faptele în temeiul cărora este formulată cerere de revizuire sunt următoarele: în extrasul de carte funciară pentru autentificare cu nr. 35158 din 11 august 2011, eliberat de OCPI Buzău, înscris care reprezintă temei al hotărârii de condamnare a sa, în partea a III - sarcini - s-a făcut înscrierea:

"se notează declarația notarială autentificată sub nr. 2885 din 11 august 2011 în sensul notării interdicției de înstrăinare PRIN MANDATAR". Conținutul declarației autentificată sub nr. 2885 este următorul:

"... declar prin prezenta că nu sunt de acord cu înstrăinarea imobilului din extravilanul corn. Mărăcineni, jud. Buzău, având nr. cad. x, înscris în CF nr. 5141 a localității Mărăcineni, jud. Buzău. Dovada proprietății o voi face la nevoie". Adăugarea, de către funcționarul OCPI Buzău, a mențiunii "prin mandatar" a făcut posibilă înscrierea, în extrasul de carte funciară, a unei împrejurări necorespunzătoare adevărului, falsificând conținutul acestuia. De asemenea, a făcut posibilă înscrierea actului autentic nr. 2855 în partea a III-a a extrasului de carte funciare - sarcini - și, prin urmare, crearea prin fals a unei piedici absolute la instrumentarea unui act de dispoziție asupra unui bun imobil (vânzarea suprafeței de teren).

Astfel, în data de 12 august 2011, în calitate de notar public, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2033, a transmis dreptul de proprietate pentru suprafața de 3.700 mp teren arabil extravilan situat pe raza comunei Mărăcineni, jud. Buzău, intabulat în Cartea Funciară cu nr. 5141 a localității Mărăcineni, cu respectarea procedurilor impuse de Legea Notarilor Publici nr. 36/1995 și de Legea nr. 7/1996, a cadastrului și publicității imobiliare. Ca atare, fiind solicitat biroul notarial, în data de 11 august 2011, de către numitul B., mandatar al proprietarei C., în baza procurii autentificată sub nr. 2441 din 24 august 2010 de BNP D., cu vânzarea suprafeței de teren menționată, a procedat la efectuarea activităților prealabile autentificării contractului de vânzare-cumpărare și anume: a verificat titlul de proprietate în original, aflat în posesia mandatarului proprietarului; a informat mandatarul cu privire la necesitatea solicitării de la Primăria Mărăcineni a Certificatului de atestare fiscală și a Certificatului de înstrăinare; a solicitat la OCPI Buzău Extras de carte funciară pentru autentificare, cu cererea nr. 35158 din 11 august 2011; a verificat procura de vânzare la Registrul Național de Evidență a Revocării Procurilor obținând Certificatul de valabilitate nr. 104887 din 11 august 2011 ora 13:26; a programat pentru vânzare părțile, în ziua următoare când urma să intre în posesia Extrasului de carte funciară pentru autentificare.

Cu toate acestea funcționarii de la OCPI Buzău, cu rea credință, și-au încălcat obligațiile de serviciu, în sensul că Extrasul de carte funciară pentru autentificare nr. 35158 din 11 august 2011 a fost falsificat prin atestarea necorespunzătoare adevărului cum că, în partea a III-a a acestei cărți, unde sunt înscrise sarcinile, ar fi existat, la data vânzării, o interdicție de înstrăinare prin mandatar; extrasul de carte funciară, pe care l-a solicitat prin cererea cu nr. 35158 din data de 11 august 2011, a fost eliberat de OCPI Buzău la data de 18 noiembrie 2011, mult peste termenul de o zi la care era obligat să o facă (în conformitate cu Protocolul de colaborare nr. 429312/1404 din 26 aprilie 2010 încheiat între ANCPI și UNNPR privind modul de efectuare a operațiunilor de publicitate imobiliară); cererea nr. 35158 din 11 august 2011 pentru eliberarea extrasului de carte funciară pentru autentificare, adresată OCPI Buzău pe care a formulat-o în calitate de notar public, nu a fost înregistrată la ora la care s-a pretins că ar fi fost înregistrată, neîndeplinindu-se astfel obligația prevăzută de Regulamentul de aplicare a Legii nr. 7/1996 și anume aceea de a se bloca Cartea Funciară a bunului asupra căruia urma să se dispună printr-un contract de vânzare cumpărare, această cerere nefiind soluționată cu prioritate așa cum prevede legea, pretinzându-se a fi fost soluționată cererea cu nr. 35157 din 11 august 2011 (încheierea de Carte funciară prin care s-a atestat operațiunea din carta Funciară).

Revizuenta a solicitat să se observe că, în lipsa mențiunii false "prin mandatar" niciuna dintre cele trei infracțiuni pentru care a fost condamnată de instanța de apel - Înalta Curte de Casație și Justiție, o faptă de abuz în serviciu și două fapte de fals intelectual, nu poate fi calificată astfel, lipsind aceste fapte de conținut infracțional. De altfel, în temeiul probatoriului administrat în cursul judecății, instanța de fond, Curtea de Apel Ploiești, a dispus achitarea sa în considerarea art. 396 pct. 5 raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. "fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege". A mai arătat că mijloacele de probă în baza cărora a formulat cererea de revizuire se circumscriu aplicării art. 454 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. (1) datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzută la art. 453 alin. (1) lit. b), d), se poate face în procedura de revizuire prin orice mijloc de probă. De altfel, prin plângerea penală pe care a formulat-o împotriva reprezentanților OCPI Buzău, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și abuz în serviciu, plângere ce a făcut obiectul Dosarului de cercetare penală nr. x/P/2017, a fost soluționată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău prin ordonanța de clasare din 14 iunie 2017, prin care s-a dispus clasarea cauzei privind infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și abuz în serviciu, fapte reclamate a fi comise în dauna sa, întrucât a constatat că este incidentă o cauză care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripția răspunderii penale, motiv pentru care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, conform prevederilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. A mai precizat revizuenta condamnată că faptele și mijloacele de probă în baza cărora a formulat cerere de revizuire nu au mai fost formulate pe calea vreunei alte cereri anterioară de revizuire și a considerat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 459 C. proc. pen., solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire și, în urma rejudecării, pronunțarea unei soluții legale și temeinice potrivit art. 462 alin. (3) C. proc. pen., restabilirea situației anterioare pronunțării Deciziei penale nr. 171/A din 13 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și restituirea amenzii plătite, cât și a cheltuielilor judiciare.

În vederea soluționării admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnata A., a fost atașat Dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Ploiești, în care au fost pronunțate Sentința penală nr. 132 din 22 septembrie 2014 și Decizia penală nr. 171/A din 13 mai 2015.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității în principiu, în baza art. 459 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

S-a reținut că în cauza de față cererea de revizuire formulată îndeplinește condițiile menționate la punctele 1 - 4, respectiv cele prevăzute de dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. a) - d) C. proc. pen.. În ceea ce privește condiția prevăzută de dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., s-a constat că aceasta nu este îndeplinită, motiv pentru care a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (5) C. proc. pen.

În acest sens, Curtea a reținut că revizuenta a invocat ca temei de drept al cererii de revizuire dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care prevăd că un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză. În fapt, a arătat că înscrisul intitulat "Extras de carte funciară pentru autentificare" nr. 35158 din 11 august 2011, a fost falsificat prin adăugare, în sensul că s-a menționat în cuprinsul său că "se notează declarația notarială autentificată sub nr. 2885 din 11 august 2011 în sensul notării interdicției de înstrăinare prin mandatar", deși în conținutul declarației autentificate sub nr. 2885 s-a menționat că "... declar prin prezenta că nu sunt de acord cu înstrăinarea imobilului din extravilanul comunei Mărăcineni, județul Buzău, având număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. 5141 a localității Mărăcineni, județul Buzău …". Revizuenta a mai arătat că adăugarea mențiunii "prin mandatar" în înscrisul intitulat "Extras de carte funciară pentru autentificare" nr. 35158 din 11 august 2011, de către funcționarul OCPI Buzău, a făcut posibilă înscrierea în extrasul de carte funciară a unei împrejurări necorespunzătoare adevărului și, prin urmare, crearea prin fals a unei piedici absolute la instrumentarea unui act de dispoziție asupra unui bun imobil, respectiv vânzarea suprafeței de teren.

S-a reținut de către instanța de fond că această susținere este nefondată, întrucât, chiar și în cazul în care s-ar fi constatat că mențiunea "prin mandatar" făcută în înscrisul intitulat "Extras de carte funciară pentru autentificare" nr. 35158 din 11 august 2011 este făcută în mod nelegal, această împrejurare nu ar fi putut și nici nu ar putea influența în vreun fel soluția pronunțată în cauză. În acest sens, s-a reținut că, potrivit Declarației nr. 2885 din 11 august 2011 autentificată de notarul public E. din Buzău, intimata persoană vătămată C. a arătat că nu este de acord cu înstrăinarea imobilului din extravilanul comunei Mărăcineni, județul Buzău, având număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. 5141 a localității Mărăcineni, județul Buzău. Această poziție exprimată de intimată prin declarația menționată anterior viza înstrăinarea imobilului sub orice formă, inclusiv prin mandatar, având în vedere că în conținutul declarației nu există vreo mențiune care să prevadă anumite excepții.

În aceste condiții, Curtea a reținut că faptele și mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea de revizuire nu conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să permită revizuirea, iar mențiunea făcută în înscrisul intitulat "Extras de carte funciară pentru autentificare" nr. 35158 din 11 august 2011 nu ar putea influența soluția pronunțată în cauză, astfel că, a constatat că nu este îndeplinită condiția prevăzută la art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen.

De altfel, a constatat că înscrisul intitulat "Extras de carte funciară pentru autentificare" nr. 35158 din 11 august 2011 nu este singura probă avută în vedere la condamnarea revizuentei prin Decizia penală nr. 171/A din 13 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei anterior menționate.

Față de aceste considerente, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnata A. cu privire la Sentința penală nr. 132 din 22 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 171/A din 13 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., revizuenta a fost obligată la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Sentinței penale nr. 28 din 14 martie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat apel revizuenta A.

În esență, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea nu este motivată fiind lipsită de o analiză efectivă și reală a admisibilității în principiu a cererii de revizuire, precum și față de faptul că intimata C. nu a fost citată. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului și să se constate că cererea de revizuire este admisibilă.

În motivare, a invocat nelegala citare a persoanei vătămate C., și din acest punct de vedere, a apreciat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești, având în vedere faptul că părțile nu au fost legal citate. A mai solicitat instanței să aibă în vedere că hotărârea nu este motivată, instanța de fond a apreciat, fără a se administra alte probe și fără alte cereri formulate de apărare sau de către părți, asupra fondului revizuirii, astfel că, din punctul de vedere al apărării, lipsa motivării impune soluție de casare cu trimitere. A mai susținut că unul dintre înscrisurile care au stat la baza hotărârii de condamnare este fals, judecătorul fondului a apreciat că, în situația în care înscrisul ar fi fals, acest aspect nu are nicio relevanță, însă, în opinia sa, are o importanță deosebită asupra soluției de condamnare, fiind vorba despre un înscris emanat de la OCPI care a fost falsificat și din cauza căruia s-au creat anumite efecte juridice.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Înalta Curte urmează a analiza cererea de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 459 C. proc. pen., având în vedere împrejurarea că motivele care pot fi invocate în susținerea căii de atac extraordinare a revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză.

În conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanța, în vederea stabilirii admisibilității în principiu, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4). Potrivit alin. (5), în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Analizând motivele formulate de revizuenta A., instanța reține că a fost invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză.

Pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: înscrisul declarat fals în cursul judecății sau după pronunțare să fi servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere (instanța a pronunțat soluția pe acest mijloc de probă fals fără să fi cunoscut acest caracter al înscrisului sau faptul că acesta a fost declarat fals înainte ca hotărârea să rămână definitivă), înscrisul falsificat să fi avut o contribuție determinantă la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere ( înscrisul fals să ducă la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice) și caracterul fals al înscrisului trebuie dovedit prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța, pronunțându-se asupra fondului acuzației penale, a constat existența falsului, dar și prin orice alte mijloace de probă, inclusiv ordonanță de clasare, dacă prin aceasta s-a soluționat fondul cauzei.

Înalta Curte constată că în cauza de față, revizuenta A. a solicitat revizuirea, invocând, în esență, că înscrisul intitulat extras de carte funciară pentru autentificare nr. 35158 din 11 august 2011 a fost falsificat prin adăugarea mențiunii "prin mandatar" de către funcționarul OCPI Buzău, ceea ce a făcut posibilă înscrierea în extrasul de carte funciară a unei împrejurări necorespunzătoare adevărului, și crearea prin fals a unei piedici absolute la instrumentarea unui act de dispoziție asupra unui bun imobil, vânzarea suprafeței de teren.

Analizând motivele invocate de revizuentă în cererea introductivă la instanță și reiterate în calea de atac în raport de dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 și art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că în mod corect instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., întrucât susținerile acesteia nu se circumscriu cazului de revizuire invocat, așa cum este reglementat de dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte reține că simpla invocare a unor temeiuri de revizuire nu pot conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la existența cazului de revizuire prev. de art. 453 lit. c) C. proc. pen.. Prin urmare constată că, în mod corect, a reținut instanța de fond că extrasul de carte funciară nu este singura probă avută în vedere de către instanță la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, și totodată că, împrejurarea invocată nu ar putea influența în vreun fel soluția pronunțată în cauză, având în vedere declarația notarială a intimatei C., aflată la fila 39 dosar Curtea de Apel Ploiești, din 11 august 2011 autentificată sub nr. 2885, în care declară că nu este de acord cu înstrăinarea imobilului, indiferent că această înstrăinare se făcea sau nu prin mandatar.

Referitor la solicitarea revizuentei de a se trimite cauza la Curtea de Apel Ploiești spre rejudecare, pentru lipsa motivării, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, având în vedere că este justă motivarea sentinței atacate, întrucât în considerentele acesteia se regăsesc motivele și argumentele care au condus la pronunțarea sentinței, răspunzând susținerilor și argumentelor formulate de către revizuentă, prin apărător, prin raportare la dispozițiile legale care au condus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

Înalta Curte are în vedere că deși Convenția Europeană obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, art. 6 nu poate fi înțeles în sensul că impune un răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk contra Olandei), astfel că, instanța de fond a analizat criticile formulate de revizuentă prin prisma condițiilor de admisibilitate prev. de art. 459 C. proc. pen., analizând și condiția prev. de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen. care presupune analizarea faptelor și mijloacelor de probă în baza cărora s-a formulat cererea de revizuire nu numai din perspectiva fondului, astfel cum susține revizuenta.

De altfel, dispozițiile art. 459 raportat la art. 456 C. proc. pen., impun judecătorului o minimă analiză a fondului cauzei, în sensul că instanța trebuie să aprecieze dacă se impune admiterea în principiu prin analiza motivului invocat, or, în sentința atacată, instanța de fond a analizat punctual motivele invocate de către revizuentă și a răspuns criticilor aduse, așa cum reiese din filele 3-4 din sentință.

În ceea ce privește solicitarea formulată de revizuenta A. de trimitere a cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești invocând lipsa de procedură cu intimata C., Înalta Curte constată că nu este întemeiată, nefiind susținută de actele dosarului. Astfel, la dosarul Curții de Apel Ploiești se află procesul-verbal de predare a dovezii de citare pentru termenul din 29 ianuarie 2018 în ceea ce o privește pe intimata C., acesta fiind semnat de "persoana care locuiește cu destinatarul", aspect în raport cu care instanța de fond, față de dispozițiile art. 353 alin. (3) C. proc. pen., a acordat termen în cunoștință. În continuare, a fost citată intimata C. pentru termenul de judecată din 16 februarie 2018, fila 56, dovada de citare fiind semnată de "persoana care locuiește cu destinatarul" și pentru termenul de judecată din 7 martie 2018, fila 62, de asemenea, dovada de citare fiind semnată de "persoana care locuiește cu destinatarul".

Față de aceste considerente, precum și față de actele dosarului, instanța de control judiciar constată că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale conform art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen. prin raportare la lit. e) al aceluiași articol.

Constatând că motivul invocat de revizuentă nu se circumscrie motivelor de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen., Înalta Curte în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 28 din data de 14 martie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta revizuentă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 90 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva Sentinței penale nr. 28 din data de 14 martie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă apelanta revizuentă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 90 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 septembrie 2018.

Procesat de GGC - LM