ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 aprilie 2022

Asupra căii de atac de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 80 din data de 02.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cause cu minori și de familie, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarele A., B. împotriva încheierii nr. 26/23.10.2020, pronunțată judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre contestatoarele A., B. la plata către stat a sumei de câte 10 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin încheierea nr. 26/23.10.2020, pronunțată judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus, în baza art. 341 alin. (6) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petentele A. și B. împotriva ordonanței de clasare din data de 28.10.2019 dispusă de procurorul de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în dosarul x/2019, menținută prin ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 3005/C/2019 din data de 12.12.2019. S-a menținut ordonanța atacată. În baza art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligate petentele să plătească statului sumele de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se emite această soluție, judecătorul de cameră preliminară, a reținut, în esență, următoarele:

În conținutul plângerii adresată instanței împotriva ordonanței de clasare din data de 28.10.2019 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2019, petentele A., B. au reiterat acuzațiile formulate cu ocazia depunerii plângerilor anterioare, arătând în esență că în mod greșit s-a dispus clasarea împotriva intimatului executor judecătoresc C. apreciind că acesta, la instigarea creditorului, și-a îndeplinit abuziv atribuțiile de serviciu cu prilejul efectuării actelor de executare silită, cu privire la imobilul situat în mun. Bacău, str. x nr. 10/B/10, în sensul în care acesta a emis o multitudine de acte de executare nelegale în condițiile în care pe rolul instanțelor există multiple acțiuni în contradictoriu cu biroul său de executor judecătoresc.

Apreciind că sunt suficiente indicii de săvârșire a faptelor reclamate în plângerea sa, petentele au solicitat admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmării penale.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin ordonanța din data de 28.10.2019 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2019, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect sesizarea formulată de petentele A., B., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu (raportat la activitatea infracțională a creditorului), prev. de art. 47 alin. (1) rap la art. 297 alin. (1) C. pen..și mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1), (2) lit. c) C. pen. (raportat la activitatea infracțională a expertului evaluator).

S-a reținut că, prin încheierea nr. 13 din data de 01.10.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, s-a dispus, în baza art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., admiterea plângerii formulate de petenții A. și B., împotriva ordonanței de clasare din data de 30.10.2018 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2015, desființarea ordonanței anterior menționate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în vederea începerii urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, adoptată la data de 30.10.2018, în dosarul nr. x/2015, prin care s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj, faptă prev. și ped. de art. 207 C. pen., hărțuire, faptă prev. și ped. de art. 208 C. pen. și fals în declarații, faptă prev. și ped. de art. 326 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există, menținută prin ordonanța prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 8/II/2/2019 din data de 25.01.2019, este nelegală, în condițiile în care, din conținutul plângerii formulate de petentele A. și B., precum și din ordonanța prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău rezultă că în cauză s-a solicitat efectuarea de verificări față de executorul judecătoresc C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj, hărțuire și fals în declarații, cu privire la modul în care a avut loc executarea silită imobiliară asupra apartamentului de domiciliu al reclamantelor, situație în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău s-a pronunțat cu încălcare dispozițiilor referitoare la competența după calitatea persoanei, ordonanța fiind lovită de nulitate absolută.

Prin adresa nr. x/2019 din data de 21.10.2019 a Curții de Apel Bacău a fost trimis dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, fiind înregistrat sub nr. x/2019 din data de 24.10.2019.

Având în vedere încălcarea normelor de competență, în respectarea încheierii nr. 13 din 1.10.2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău, prealabil începerii urmăririi penale, a dispus infirmarea tuturor actelor de urmărire penală efectuate în cauza cu nr. 9662/P/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, ulterior înregistrării sesizării formulate de petentele A. și B..

Astfel, prin plângerea adresată organelor de cercetare penală ale poliției judiciare din data de 10.11.2015 și înregistrată inițial sub nr. unic 9662/P/2015 din data de 24.11.2015 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, petentele A. și B. au solicitat efectuarea de cercetări împotriva executorului judecătoresc C., inginer D. și E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj, hărțuire și fals în declarații.

În descrierea situației de fapt, petentele au precizat că persoanele reclamate "efectuează acțiuni contrar legii asupra apartamentului lor unic, situat în mun. Bacău, str. x, jud. Bacău", cât și asupra lor, în condițiile în care se desfășoară acte de executare în dosarul nr. x/2012 al BEJ C. contrar legii, deoarece pe rolul instanțelor de judecată există dosarele nr. x/2015, y/2015 și 3221/110/2015.

Petentele au învederat că executorul judecătoresc a emis comunicările 1788 și 1789 din 26, respectiv 28.10.2015, în mod abuziv, în condițiile în care pe rolul instanțelor există mai multe acțiuni în contradictoriu cu BEJ C., solicitând, totodată, cercetarea falsului în declarații al numitului E. în fața organelor de cercetare penală, ca urmare a confruntării din 4.11.2015 (plângere dosar de u.p. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău).

Analiza plângerii, a înscrisurilor anexate acesteia și a verificărilor evidențelor proprii ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău au relevat faptul că situația de fapt sesizată ar putea contura elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. și ped. de art. 297 alin. (1) C. pen., instigare la abuz în serviciu prev. și ped. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 273 alin. (1), (2) lit. c) C. pen., iar nu cele ale infracțiunilor enumerate de persoanele vătămate, motiv pentru care prin ordonanța nr. 190/P/2019 din data de 28.10.2019 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul infracțiunilor anterior menționate.

Având în vedere însă că pentru aceeași situație de fapt au fost efectuate cercetări în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, soluție ce a fost supusă controlului instanței de judecată în procedura prev. de art. 340 C. proc. pen., s-a constatat că, în lipsa unor fapte sau împrejurări noi care să răstoarne argumentele avute în vedere la adoptarea soluției inițiale, aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat.

În cauză s-a reținut că este incident, totodată, și un alt caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., coroborat cu prevederile art. 6 C. proc. pen., potrivit cărora nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică, fără a se aduce atingere principiului securității raporturilor juridice.

Cum în descrierea situației de fapt se invocă, în esență, că executorul judecătoresc a procedat la continuarea executării prin emiterea în data de 23.10.2015 a publicațiilor de vânzare și comunicarea acestora către persoanele vătămate, aspecte ce au format obiectul cauzei nr. 575/P/2015, fiind dovedit în baza verificărilor efectuate că aceeași situație de fapt a fost sesizată de persoanele vătămate sub alte încadrări juridice, la diferite organe judiciare, în mod evident, ne aflăm în situația existenței a două cauze, cu același obiect, din care una a fost soluționată în mod definitiv.

Soluția atacată a fost menținută prin ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 3005/C/2019 din data de 12.12.2019.

Verificând soluția procurorului de netrimitere în judecată, atacată cu plângere de petentele A., B., judecătorul de cameră preliminară a constatat că actul de dispoziție al procurorului este legal și temeinic.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că pentru aceleași fapte reclamate de cele două petente, s-a dispus anterior clasarea, prin ordonanța procurorului nr. 575/P/2015 din data de 01.06.2016, adoptată în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Soluția a fost atacată la procurorul general și, apoi, în fața judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, ea se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, care nu poate fi răsturnată decât în condițiile prevăzute de art. 335 alin. (2) C. proc. pen., relative la reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale.

Judecătorul de cameră preliminară a admis că autoritatea de lucru cercetat a ordonanței nr. 575/P/2015 poate fi înlăturată prin apariția unor fapte sau împrejurări noi, care deschid calea formulării unei cereri de reluare a urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 335 C. proc. pen., care în speța de față nu au fost invocate de petente și nici nu se întrevăd din elemente probatorii concrete.

Împrejurarea că petentele au formulat o nouă plângere într-un nou dosar penal prin care solicită efectuarea unei noi cercetări penale, cu privire la aceeași situație de fapt cu cea analizată deja în dosarul nr. x/2015, reprezintă o exercitare abuzivă a dreptului la petiție și nu constituie un temei justificat pentru reluarea cercetărilor. Redeschiderea și reluarea urmăririi penale se poate dispune conform art. 335 alin. (1) și (2) C. proc. pen., în cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea sau nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea. În cauză nu sunt incidente aceste situații, iar noua sesizare nu aduce elemente de noutate față de aspectele reținute în dosarul nr. x/2015.

Conform art. 6 C. proc. pen., care consacră principiul ne bis in idem și art. 335 alin. (2) C. proc. pen., este interzisă expres urmărirea persoanei pentru aceeași infracțiune pentru care a mai fost cercetată, chiar și sub o altă încadrare juridică, în lipsa unor fapte sau împrejurări noi care să răstoarne argumentele avute în vedere la adoptarea soluției inițiale, interpretare ce decurge și din art. 4 a Protocolului nr. 7 al CEDO, ce constituie o garanție contra a fi judecat sau pasibil de a fi judecat într-o nouă procedură.

Totodată, în jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a arătat că o ordonanță de netrimitere în judecată care împiedică, în statul contractant în care a fost dată, o nouă urmărire penală pentru aceeași faptă împotriva persoanei care a beneficiat de ordonanța respectivă, cu excepția cazului în care intervin noi probe împotriva acestei persoane, trebuie considerată ca fiind o hotărâre definitivă în sensul interpretării date de instanța europeană, care împiedică desfășurarea unei noi urmăriri penale împotriva aceleiași persoane, pentru aceeași faptă, într-un alt stat contractant.

În lumina acestor argumente, observând că nici din plângere și nici din probele administrate nu rezultă că au apărut fapte sau împrejurări noi din care să reiasă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea sau nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea, judecătorul de cameră preliminară a respins plângerea formulată de petentele A. și B. și a menținut ordonanța atacată.

Împotriva încheierii nr. 26/23.10.2020 pronunțată judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, contestatoarele A. și B. au formulat, în temeiul art. 426-432 C. proc. pen., contestație în anulare.

În motivarea contestației în anulare, au criticat soluția de netrimitere în judecată din dosarul nr. x/2019, solicitând desființarea încheierii contestate și trimiterea în judecată a numiților E., D., C., contestatorii fiind persoane vârstnice care stau pe drumuri, fiind evacuați din locuință.

S-a invocat că în dosarul nr. x/2020 petenților le-au fost respinse probele solicitate.

Curtea de Apel Bacău, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat contestația în anulare ca fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate. Per a contrario, atunci când motivele pe care se sprijină contestația nu sunt dintre cele prevăzute expres și limitativ de art. 426 C. proc. pen., aceasta devine inadmisibilă.

În aceste condiții, instanța a reținut că cele invocate de contestatorii A., B. constituie împrejurări cunoscute și avute în vedere de judecătorul de cameră preliminară care a pronunțat încheierea penală contestată, respectiv împrejurări pe care contestatorii le-au putut invoca la judecarea plângerii și care au fost analizate și soluționate definitiv.

Mai mult, s-a reținut că încheierea contestată nu a soluționat fondul cauzei în materie penală printr-o decizie dată în apel, soluție care să poată face obiectul căii de atac extraordinare de retractare și anulare, cum este contestația în anulare, ci este vorba de o încheiere prin care s-a soluționat o plângere la soluția procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată, dată conform art. 341 alin. (6) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. O atare hotărâre judecătorească prin care s-a soluționat o plângere formulată împotriva soluției procurorului, neconținând o soluție prin care să se fi dezlegat fondul unei cauze penale, nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Prin urmare, s-a reținut că motivele invocate de contestatoare nu se înscriu, nici măcar formal, în vreunul dintre cazurile de anulare expres și limitativ prevăzute în art. 426 C. proc. pen., totodată, fiind inadmisibil ca pe calea acestei căi extraordinare de atac să se urmărească și să se obțină un control judiciar, care excede motivelor expres prevăzute de lege, în ceea ce privește o încheiere penală definitivă pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, și nu o hotărâre penală definitivă pronunțată de instanța de fond sau de apel.

II. Împotriva sentinței sus-menționate contestatoarele B. și A. au exercitat calea de atac a apelului, solicitând admiterea acestuia.

Cu ocazia dezbaterilor, s-a invocat inadmisibilitatea căii de atac exercitată de apelantele contestatoare.

Examinând prioritar excepția inadmisibilității căii de atac declarate, se rețin următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor din C. proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că în cauză, contestatoarele B. și A. au formulat apel împotriva sentinței penale nr. 80 din data de 02 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., la termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare, instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare.

Alineatul 4 al aceluiași text de lege prevede că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate, rezultă că, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute pentru admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare, dispune prin hotărâre definitivă respingerea cererii, ca inadmisibilă.

Drept urmare, hotărârea prin care instanța respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă, nu este supusă unei căi de atac. În cauză, contestatoarele au exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu o cale de atac.

Limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, față de care posibilitatea legală a declarării mai multor căi de atac este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, contestatoarele B. și A. au exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, urmează a fi respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 80 din data de 02 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarele B. și A. la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarele B. și A. împotriva sentinței penale nr. 80 din data de 02 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantele contestatoare la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2022.