ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra cauzei de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 200 din 27.03.2020, pronunțată de Judecătoria Român în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare în condițiile art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare comisă de alte persoane în dauna persoanei vătămate B. SRL.
Potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 (doi) ani.
În temeiul art. 404 alin. (5) C. proc. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform prevederilor art. 92 C. pen.
S-a constatat că pe durata termenului de supraveghere nu se execută pedeapsa accesorie.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b), d) C. pen. s-a impus inculpatului obligația să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul urma a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comuna Horia, jud. Neamț ori a Primăriei mun. Roman, jud. Neamț sau a unităților din subordine pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 C. pen., referitoare la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse de instanță.
S-a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei infracțiuni în termenul de supraveghere conduce la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza prev. art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare în condițiile art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare comisă de alte persoane în dauna persoanei vătămate B. SRL.
Potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 (doi) ani.
În temeiul art. 404 alin. (5) C. proc. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b) noul C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform prevederilor art. 92 C. pen. .
S-a constatat că pe durata termenului de supraveghere nu se execută pedeapsa accesorie.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b), d) C. pen. s-a impus inculpatului obligația să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul urma a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei com. Horia, jud. Neamț ori a Primăriei mun. Roman, jud. Neamț sau a unităților din subordine pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 C. pen., referitoare la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse de instanță.
S-a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei infracțiuni în termenul de supraveghere conduce la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a luat act de faptul că persoana vătămată SC B. SRL a renunțat la pretențiile civile formulate inițial întrucât prejudiciul material a fost recuperat în totalitate prin restituirea lucrurilor.
În temeiul art. 276 alin. (1), (6) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. să plătească persoanei vătămate SC B. SRL suma de 2.975 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.
În temeiul art. 276 alin. (1), (6) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C. să plătească persoanei vătămate SC B. SRL suma de 2.975 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.
În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C. la plata către stat a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a se dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În anul 2015, inculpatul A. era angajat al persoanei vătămate "B." SA în calitate de șef atelier transporturi, iar inculpatul C. era angajat al aceleiași societăți comerciale în calitate de mașinist, mașini pentru terasamente.
Conform instrucțiunilor primite, la data de 09.01.2015, inculpatul C. s-a deplasat cu un utilaj x aparținând persoanei vătămate "B." SA inscripționat cu numărul "0176" în partea stângă a caroseriei și cu numele "x" în dreptul portierei la baza de recoltare din com. Sagna, jud. Neamț. În timpul exploatării, în jurul orelor 16:00, utilajul s-a defectat, astfel că a fost lăsat de inculpat la fața locului, după care acesta s-a deplasat din nou la sediul societății de unde a revenit cu un alt utilaj marca x cu care și-a continuat activitatea. După finalizarea lucrării, inculpatul C. a revenit la sediul societății doar cu utilajul marca x. În schimb, în ziua următoare, acesta a deplasat utilajul x care se defectase în incinta societății "D." SRL din jud. Neamț cu intenția de a-l depozita pe o perioadă de timp până la efectuarea reparației. Acesta a avut acordul martorului E., administratorul societății amintite.
Inculpatul A. a cunoscut faptul că vehiculul rămăsese la sediul societății "D." SRL și a luat decizia de a și-l însuși profitând de aceea că nu exista o evidență strictă a mijloacelor de lucru și nu se sesiza lipsa utilajului. În acest sens, inculpatul A. a luat legătura cu martorul F., cu care se afla în relații de prietenie și chiar afinitate, stabilind ca utilajul să fie transportat la locuința numitei G. din com. x, sat x, jud. Neamț, având în vedere că aceasta era soacra unui angajat al martorului F., respectiv martorul H..
Deplasarea între sediul "D." SRL din jud. Neamț și domiciliul martorei G. s-a făcut în vara anului 2015 cu un autocamion de tractare aparținând "D." SRL condus de către martorul I. însoțit de martorul J.. De asemenea, au însoțit transportul și inculpatul C., care a și manevrat K., dar și martorul L.. Plata transportului a fost efectuată de martorul F. la solicitarea inculpatului A..
Utilajul a rămas în curtea martorei unde a fost identificat la data de 04.07.2016 de către organele de poliție care au procedat apoi la restituirea acestuia către persoana vătămată.
Împotriva sus menționatei hotărâri au declarat apel inculpatul A. și persoana vătămată SC B. SRL.
Inculpatul A. a criticat sentința atacată pe motive de nelegalitate/netemeinicie. S-a solicitat, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare, în subsidiar reducerea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei ori renunțarea la aplicarea pedepsei. Inculpatul a considerat nelegală trimiterea sa în judecată pentru infracțiunea de delapidare, în condițiile în care nu era gestionar de fapta al K., iar acest bun nu se afla în patrimoniul persoanei vătămate B. SRL.
Persoana vătămată SC B. SRL a criticat sentința atacată pe motive de netemeinicie solicitându-se aplicarea față de inculpați a pedepsei complementare și accesorii, prevăzute la art. 66 lit. g) și m) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 126 din data de 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. și persoana vătămată SC B. SRL împotriva Sentinței penale nr. 200/27.03.2020, pronunțată de Judecătoria Român în Dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen., au fost obligați pe fiecare dintre apelanți la plata sumei de câte 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva Deciziei penale nr. 126 din data de 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 12 februarie 2021 și inculpatul C., la data de 17 februarie 2021.
În cauză au fost depuse concluzii scrise de persoana vătămată SC B. SRL, la data de 10 mai 2021, prin apărător ales avocat M., cu privire la cele două recursuri în casație formulate în cauză.
Partea vătămată a formulat concluzii de respingere a recursurilor în casație formulate de inculpații C. și A.. Totodată, a depus în copie xerox, factură nr. x din 06.05.2021 emisă de avocat M.:" redactare concluzii scrise, asistență și reprezentare dosar x/2017, conform contractului nr. x din 06.05.2021" și a solicitat obligarea celor doi inculpați la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 3.500 RON.
Prin încheierea din data de 16 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis, în principiu, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 126 din data de 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosar nr. x/2017.
S-a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație la Completul 8, s-a fixat termen la data de 29 septembrie 2021 și s-a dispus citarea recurentul inculpat A. și a parții vătămate.
A fost respins, ca inadmisibil, recursul în casație formulat de inculpatul C. împotriva aceleiași decizii penale.
Recurentul inculpat C. fost obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 1.750 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată SC B. SRL.
Referitor la recursul în casație formulat de inculpatul A., instanța a constată că acesta a fost formulat în termenul legal de 30 de zile, conform art. 435 C. proc. pen., că decizia atacată face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație conform art. 434 C. proc. pen. fiind o decizie pronunțată de o curte de apel ca instanță de apel.
Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 C. proc. pen., s-a constatat că recursul în casație a fost promovat de inculpatul A. iar prin decizia recurată a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva Sentinței penale nr. 200/27.03.2020, pronunțată de Judecătoria Român în Dosarul nr. x/2017.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că, atât memoriu, cât și concluziile scrise, inculpatul a reluat apărările formulate în fața instanței de apel, din modul de expunere putându-se reține că se critică faptul că, în mod nelegal s-a stabilit că ar fi deținut "calitatea de gestionar", calitate, în lipsa căreia, infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului nu ar îndeplinii condițiile de tipicitate prevăzute de textul incriminator.
În aceste condiții, cu toate că inculpatul nu a invocat în mod expres cazul de casare, s-a apreciat că această critică se circumscrie dispozițiilor prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Referitor la recursul în casație formulat de inculpatul C., Înalta Curte a constată că acesta nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva Sentinței penale nr. 200/27.03.2020, pronunțată de Judecătoria Român iar, prin decizia instanței de apel au fost respinse apelurile declarate de inculpatul A. și persoana vătămată SC B. SRL.
Prin urmare s-a constata că, în cauză sunt incidente prevederile art. 436 alin. (6) C. proc. pen., potrivit cu care decizia instanței de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacată cu recurs în casație de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras.
Dezbaterile asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 126 din data de 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2021, concluziile părților fiind redate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 126 din data de 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosar nr. x/2017, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.
De asemenea, cazul de casare menționat nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.
În recursul în casație de față, inculpatul A. a solicitat achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare comisă de alte persoane în dauna persoanei vătămate B. SRL, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece el nu avea calitatea de gestionar al bunului sustras, respectiv a K..
Analizând actele și lucrările din dosar Înalta Curte constată că în anul 2015, inculpatul A. era angajat al persoanei vătămate "B." SA, în calitate de șef atelier transporturi și, prin urmare, avea gestiunea de fapt a bunurilor aparținând SC B. SRL, inclusiv a K. ce reprezintă obiectul material al infracțiunii de delapidare.
Conform fișei postului inculpatului A., acceptată, însușita și semnată de acesta la data de 20.03.2012, acesta avea ca și responsabilități: "înregistrează toate datele pentru a avea un istoric al fiecărui utilaj, răspunde de utilizarea cu maxima eficienta a capacităților de transport, mecanizarea proceselor încărcare și descărcare, reducerea continua a consumului de carburanți și lubrifianți, întocmește acte de constatare pentru defecțiuni pe cauze și vinovați, urmărește gospodărirea judicioasă a tuturor mijloacelor fixe și a obiectelor de inventor din sector, urmărește comportarea utilajelor în timpul funcționării prin personalul din subordine."
Calitate de angajat la SC "B." SA, i-a conferit inculpatul A. atributul de funcționar în sensul arătat de art. 308 alin. (1) C. pen., potrivit cu care: "Dispozițiile art. 289 - 292, 295, 297 - 301 și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice."
Infracțiunea de delapidare este prevăzută de art. 295 C. pen. și constă în: "însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează".
Este gestionar, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 22/1969 modificată prin Legea nr. 54/1994 și republicată, acel angajat al unei persoane juridice care are ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporară, a acesteia. Gestionar de fapt este persoana care îndeplinește activitățile specifice gestionarului de drept. În sensul dispozițiilor legale menționate, funcția de gestionar de drept derivă nemijlocit din principalele atribuții de serviciu ale funcționarului, fiind dobândită în cadrul raportului juridic de muncă și conferă titularului ei drepturi și obligații pe care acesta le exercită în contactul nemijlocit și material pe care îl are cu bunurile.
Înalta Curte constată că sunt considerate bunuri, potrivit legii [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 modificată și republicată] și jurisprudenței, bunurile materiale, mijloacele bănești sau orice alte valori. Bunurile gestionate trebuie să aparțină unei persoane juridice sau bugetului de stat.
Subiectul activ al infracțiunii de delapidare nu poate fi decât un funcționar sau funcționar public, care "gestionează sau administrează" bunurile unei unități publice sau private.
Așadar, din conținutul incriminării prevăzute la art. 295 C. pen. rezultă că autorul infracțiunii este de două ori calificat, fiind necesară, pe de o parte, a fi îndeplinită calitatea de funcționar, iar pe de alta parte, calitatea de administrator sau gestionar de bunuri care aparțin unei persoane juridice, calități ce trebuie a fi întrunite cumulativ.
Norma penală, prin modalitatea în care este formulată, impune o dublă condiționare a subiectului activ calificat, anume aceea de funcționar/funcționar public, respectiv aceea de administrator/gestionar de drept sau de fapt.
Este evident că inculpatul A. avea atribuții de primire, păstrare în bune condiții tehnice și de funcționare a utilajelor, și de eliberare a acestor bunuri către muncitori, inclusiv către woliști, bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea "B." SA, ceea ce a rezultat și din coroborarea declarațiilor martorilor N., O. și P., ultimul martor arătând în mod clar că inculpatul se ocupa faptic de echipamentul din sectorul său și dirija toată activitatea în ce privește wolele.
Calitatea de gestionar de drept derivă nemijlocit din principalele atribuții de serviciu ale funcționarului, fiind dobândită în cadrul raportului juridic de muncă și conferă titularului său drepturi și obligații pe care le exercită în contextul contactului nemijlocit și material cu bunurile.
Împrejurarea că inculpatul A. nu a participat la efectuarea inventarului bunurilor societății, nu înlătură calitatea sa de gestionar de fapt, inculpatul fiind persoana care administra în fapt parcul auto al SC B. SRL.
Prin urmare, Înalta Curte constată că s-a făcut dovada certă că inculpatul A. avea atâta calitatea de funcționar, cât și pe aceea de gestionar de fapt al utilajelor ce făceau parte din parcul auto al SC B. SRL, motiv pentru care acesta a fost condamnat pentru o faptă care este prevăzută de legea penală, fapta întrunind elementele de tipicitate prevăzute de normele de incriminare, realizându-se o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune.
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute de lege.
Cu atât mai mult, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.
Referitor la cererea părți vătămate SC B. SRL, prin care se solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare;
În conformitate cu dispozițiile art. 276 alin. (6) C. proc. pen., instanța stabilește obligația de restituire a cheltuielilor judiciare efectuate de părți potrivit legii civile.
Conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Totodată potrivit art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Partea vătămată a formulat concluzii de respingere a recursurilor în casație formulate de inculpații C. și A.. Totodată, a depus în copie xerox, factură nr. x din 06.05.2021 emisă de avocat M.: "redactare concluzii scrise, asistență și reprezentare dosar x/2017, conform contractului nr. x din 06.05.2021" și a solicitat obligarea celor doi inculpați la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 3.500 RON.
Având în vedere că se impune respingere recursului în casație, formulat de inculpatul A., se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată în sumă de 1.750 RON.
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casație formulat de de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 126 din data de 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosar nr. x/2017.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ. recurentul inculpat A. va fi obligat la plata sumei de 1.750 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată SC B. SRL.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 126 din data de 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosar nr. x/2017.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 1.750 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată SC B. SRL.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.