ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurenta S.C. A. S.A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1096/2024 din data de 12 iulie 2024, pronunțată de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 18 C. proc. pen.. și art. 5 C. pen. cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 publicată în Monitorul Oficial la data de 25.06.2018 și la decizia nr. 358/26.05.2022 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial la data de 09.06.2022 s-a dispus încetarea procesului penal față inculpații:

- B. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale;

- S.C. A. S.A., nr. ORC x, CUI x pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., a fost desființată, ca fiind falsă, adeverința de salariu nr. 16/19.07.2018.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., a fost desființat, ca fiind fals, contractul de credit nr. x/24.07.2018.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpata S.C. A. SA

Prin decizia nr. 119/A din 13 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de inculpata S.C. A. S.A. împotriva sentinței penale nr. 1096/2024 din data de 12 iulie 2024 pronunțate de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o, în parte.

În rejudecare, a fost schimbat temeiul juridic al dispoziției de desființare, ca fiind fals, a contractului de credit nr. x/24.07.2018, din art. 404 alin. (4) lit. g) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., în art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen.. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație inculpata S.C. A. S.A., întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. (în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal).

Recurenta a solicitat admiterea recursului în casație, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a), alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen.., casarea hotărârii și înlăturarea nelegalității în ceea ce privește dispozițiile privitoare la desființarea contractului de credit nr. x/24.07.2018.

În esență, a susținut că prima instanță a dispus desființarea contractului de credit, soluție menținută de instanța de apel, cu depășirea limitelor stabilite prin actul de sesizare a instanței, cu încălcarea art. 371 C. proc. pen.. A învederat că potrivit rechizitoriului a fost trimisă în judecată pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., reținându-se în fapt că, în cursul lunii iulie 2018, prin intermediul reprezentanților C. și D., a procedat la perfectarea contractului de credit nr. x/24.07.2018, cunoscând (drept consecință a activității infracționale de instigare desfășurate de către administratorul de facto D. în data de 23.07.2018), caracterul nereal al conținutului adeverinței de salariu atașată la dosarul de credit prin care se atestă, în fals, faptul că debitorul deține calitatea de angajat al societății comerciale E. S.R.L. și realizează venituri lunare.

A mai arătat recurenta că prin actul de inculpare, procurorul a solicitat desființarea înscrisului falsificat reprezentat de adeverința de salariu nr. 16/19.07.2028. Or, prima instanță a desființat și contractul de credit nr. x/24.07.2018.

A considerat că, în lipsa învestirii cu o acuzație în ceea ce privește falsificarea contractului de credit, instanța penală nu se poate pronunța cu privire la desființarea unor înscrisuri pe care le apreciază, extra petita, ca fiind falsificate ori a unor înscrisuri subsecvente celor falsificate, dar care nu au făcut obiectul judecății, deoarece astfel de măsură echivalează, în mod implicit, cu o extindere a obiectului judecății.

Pentru motivele arătate, a solicitat înlăturarea nelegalității învederate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 01.04.2025, sub numărul x/2023.

La data înregistrării dosarului, s-a constatat, conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen.., că procedura de comunicare a cererii de recurs în casație s-a realizat cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și cu intimatul B..

La data de 24.03.2025 intimatul B. a depus concluzii scrise prin care, în principal, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de recurs în casație. În subsidiar, a formulat concluzii de netemeinicie a căii extraordinare de atac.

Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurenta S.C. A. S.A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen.., pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, la conținutul cererii și la cazurile de casare.

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă și din dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de recurenta inculpată S.C. A. S.A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 C. proc. pen.., a fost atacată cu recurs în casație decizia penală nr. 119/A din 13.02.2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță de apel.

Deopotrivă, se constată că recursul în casație a fost promovat, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.., de persoana juridică A. S.A. care, având calitatea de inculpată în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen.. Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că inculpata a declarat apel în cauză.

De asemenea, cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., întrucât cuprinde denumirea și sediul recurentei, hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura avocatului, care a depus împuternicirea avocațială nr. x/10.03.2025.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație, în ceea ce privește condiția cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., se constată că recurenta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Conform acestui caz de recurs în casație, hotărârile sunt supuse casării când în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, iar prin decizia nr. 50/2025 publicată în M.Of. partea I nr. 328 din 11.04.2025, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituțională.

Potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e)-j). Astfel, cazul de casare în discuție vizează acele situații în care, față de actele și lucrările dosarului, s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., respectiv: e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Ca atare, cazul prevăzut de art. 348 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., privește nelegalitatea soluției asupra acțiunii penale din perspectiva reținerii sau nu a unui caz de încetare a procesului penal dintre cele prev. de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen.

În acest context, criticile recurentei privind desființarea unui înscris, respectiv a contractului de credit nr. x/24.07.2018, în temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen.. (care în opinia inculpatei s-a realizat cu încălcarea limitelor învestirii de către prima instanță), nu pun în discuție elemente de natură a fi circumscrise, nici măcar formal, cazului de casare invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. fiindcă nu reprezintă o critică adusă soluției date în rezolvarea acțiunii penale (în conformitate cu art. 396 alin. (1) C. proc. pen..), în concret soluției de încetare a procesului penal dispuse în cauză față de recurenta inculpată. Desființarea înscrisurilor, ca modalitate de restabilire a situației anterioare, ține de latura penală a cauzei, în cazul faptelor incriminate ca infracțiuni de falsuri (ipoteza din prezenta cauză), însă această măsură dispusă de instanță nu se confundă cu soluția de încetare a procesului penal dată acțiunii penale.

Totodată, se constată că motivul de recurs în casație evocat în legătură cu desființarea înscrisului de referință nu se încadrează nici în alte cazuri de casație dintre cele prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpata S.C. A. S.A. împotriva deciziei penale nr. 119/A din 13 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpata S.C. A. S.A. împotriva deciziei penale nr. 119/A din 13 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 aprilie 2025.