ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 22 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1127/2024 pronunțată la data de 19 iulie 2024 de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 18 C. proc. pen.. și art. 5 C. pen. cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 publicată în Monitorul Oficial la data de 25.06.2018 și la Decizia nr. 358/26.05.2022 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial la data de 09.06.2022, s-a dispus încetarea procesului penal față inculpata persoana juridică S.C. A. S.A., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătura privată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., a fost desființată adeverința de salariu nr. 16 din 26.11.2018 și contractul de credit nr. x/26.11.2018 încheiat de B. cu inculpata persoana juridică S.C. A. S.A..

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus restabilirea situației anterioare prin anularea contractului de ipotecă imobiliară autentificat de către BIN C. sub nr. x/27.11.2018 și anularea dispoziției de plată nr. x/26.11.2028.

S-a respins, ca inadmisibilă, solicitarea de radiere din Cartea Funciară nr. x Tămășeu a contractului de ipotecă imobiliară autentificat de către BIN C. sub nr. x/27.11.2018

Prin decizia penală nr. 70/A din 23 ianuarie 2025 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata S.C. A., împotriva sentinței penale nr. 1127/2024 pronunțată la data de 19 iulie 2024 de Judecătoria Oradea și s-a menținut în totalitate sentința penală apelată.

Decizia penală nr. 70/A din 23 ianuarie 2025 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a fost comunicată inculpatei S.C. A. la data de 29 ianuarie 2025, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 27 ianuarie 2025, precum și celorlalte părți din dosar.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a formulat cerere de recurs în casație inculpata S.C. A. (reprezentată convențional prin avocat D.) la data de 28 februarie 2025.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de03 martie 2025, numitului B. la data de 04 martie 2025 și lui E. la data de 04 martie 2025.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 26 martie 2025.

Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererilor de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 22 aprilie 2025.

În cererea scrisă, recurenta a invocat cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. și a solicitat casarea hotărârii șl înlăturarea nelegalității în ceea ce privește dispozițiile privitoare la desființarea contractului de credit nr. x/26.11.2018 și cele privitoare la restabilirea situației anterioare prin anularea contractului de ipotecă imobiliară autentificat de către BIN C. sub nr. x/27.11.2018 și anularea dispoziției de plată.

Recurenta inculpată a susținut că soluția instanței de fond, menținută în apel, în ceea ce privește latura penală, s-a făcut cu depășirea limitelor stabilite prin actul de sesizare, cu încălcarea art. 371 C. proc. pen.. S-a arătat că instanța a fost sesizată doar cu solicitarea cuprinsă la pct. 7.5 din rechizitoriu, de desființare ca fals a înscrisului adeverința de salariu nr. x/26.11.2018, deoarece obiectul material al infracțiunii de fals, pe care s-a presupus că a instigat-o prin intermediul administratorului de fapt, este reprezentat doar de adeverința de salariu nr. x/26.112018.

Recurenta a susținut că, în lipsa învestirii cu o acuzație în ceea ce privește falsificarea contractului de credit nr. x.11.2018, instanța penală nu se poate pronunța cu privire la desființarea unor înscrisuri pe care le apreciază extra petita ca fiind falsificate ori a unor înscrisuri subsecvente celor falsificate, dar care nu au făcut obiectul judecății, o astfel de măsură echivalând în mod implicit cu o extindere a obiectului judecății printr-o auto învestire nelegală.

Așadar, în opinia recurentei, nicio măsură nu poate fi dispusă de instanța penală dacă aceasta ar fi în afara limitelor judecății, astfel cum prevede art. 371 C. proc. pen.., or judecătorul de fond, fără să fie sesizat prin rechizitoriu cu o astfel de cerere și cu încălcarea limitelor judecății, din oficiu, a dispus desființarea contractului de credit nr. x/26.11.2018, ca fiind fals, astfel că soluția de desființare a contractului este în afara legii, nefiind respectate dispozițiile legale ante menționate, motiv pentru care se impune înlăturarea acestei nelegalități.

Având în vedere că, referitor la acțiunea civilă, s-a dispus restabilirea situației anterioare, prin anularea actelor subsecvente (dispoziția de plată și contractul de ipotecă imobiliară), ca urmare a desființării ca fals a contractului de credit prin înlăturarea dispoziției de desființare a contractului de credit, s-a apreciat că se impune a se înlătura șl dispoziția de restabilire a situației anterioare.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu art. 440 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen..:

(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 C. proc. pen.., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

(4) În cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanța deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

În ceea ce privește cerințele de formă, se constată că cererea de recurs în casație este formulată în scris de inculpata A. S.A., reprezentată convențional prin avocat D., este menționată decizia penală nr. 70/A din 23 ianuarie 2025 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, recurată în prezenta cauză, care face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a invocat cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. și s-a solicitat casarea hotărârii șl înlăturarea nelegalității în ceea ce privește dispozițiile privitoare la desființarea contractului de credit nr. x/26.11.2018 și cele privitoare la restabilirea situației anterioare prin anularea contractului de ipotecă imobiliară autentificat de către BIN C. sub nr. x/27.11.2018 și anularea dispoziției de plată.

În calea extraordinară de atac a recursului în casație se analizează cauza numai în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.., instanța verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate, aspectele privind netemeinicia deciziei instanței de apel neputând fi analizate în această cale de atac.

Criticile recurentei referitoare la decizia pronunțată de instanța de apel în ceea ce privește latura civilă a cauzei penale, excedează cenzurii pe calea recursului în casație, al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Așa cum s-a arătat mai sus, această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea oricăror pretinse nelegalități, ci exclusiv examinarea hotărârii atacate prin prisma celor cinci cazuri de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Mai mult, soluția privind acțiunea civilă pe care o solicită recurenta este cea prevăzută de art. 448 alin. (2) C. proc. pen.., fiind subsumată unor cazuri de recurs specifice, de exemplu, cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În acest sens, se are în vedere decizia Curții Constituționale nr. 215 din 9 aprilie 2019 publicată în Monitorul Oficial nr. 503 din 21 iunie 2019 s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. în care instanța de contencios constituțional a reținut că motivele de casare care au incidență cu privire la soluționarea laturii civile a procesului penal sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7, 8 și 11 din C. proc. pen., cazul de la pct. 12 al articolului menționat vizând exclusiv latura penală a cauzei.

Așadar, criticile recurentei referitoare la acțiunea civilă nu au aptitudinea, nici măcar la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii extraordinare de atac formulate, condițiile de admisibilitate a cererii de recurs în casație fiind examinate din perspectiva incidenței unuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Pe cale de consecință, cererea de recurs în casație este inadmisibilă, întrucât, în realitate, recurenta contestă modalitatea soluționare a acțiunii civile, susținând că în mod greșit a fost aplicat art. 25 alin. (3) C. proc. pen.. și a fost desființat contractul de credit nr. x/26.11.2018, fiind restabilită situația anterioară, aspecte ce vizează temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de apel.

Așadar, motivele prezentate de recurentă nu se subsumează cazului de casare art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., invocat numai formal de aceasta și nici celorlalte cazuri prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpata S.C. A. S.A. împotriva deciziei penale nr. 70/A/2025 din 23 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpata S.C. A. S.A. împotriva deciziei penale nr. 70/A/2025 din 23 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2025.