ÎCCJ, decizie (scj.ro #220688)

Procedura de desființare a unui înscris în cazul clasării. Persoana interesată. Citare

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale

Indice alfabetic:

-drept procesual penal

-

procedura de desființare a unui înscris în cazul clasării

C. proc. pen.,

art. 549

1

Soluționarea unei cauze având ca obiect procedura desființării de înscrisuri ca urmare a dispunerii de către procuror a clasării sau renunțării la urmărirea penală, potrivit dispozițiilor art. 549

1

din Codul de procedură penală, fără citarea, în calitate de persoană interesată, a avocatului care a certificat înscrisurile a căror desființare s-a solicitat, generează o nulitate relativă a hotărârii judecătorești pronunțate.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 131 din 14 februarie 2024 a completului de 2 judecători de cameră preliminară

Prin încheierea nr. 256/PI din 02 noiembrie 2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, Secția penală, în baza art. 549

1

alin. (5) lit. b) C. proc. pen., a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a dispus desființarea totală a înscrisurilor intitulate „contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. ‒ Baroul B., prin încheierea de dată certă nr. 107/27.11.2013 și cele două exemplare ale încheierii de dată certă nr. 107/27.11.2013.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin cererea înregistrată la data de 22.08.2023 pe rolul Curții de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 549

1

și art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., desființarea totală a înscrisurilor sub semnătură privată reprezentate de cele două exemplare ale documentului intitulat ”contract de împrumut sumă de bani” certificate de Cabinet de Avocat A. ‒ Baroul B., prin încheierea de data certă nr. 107/27.11.2013 și cele două exemplare ale încheierii de data certă nr. 107/27.11.2013.

Analizând prezenta sesizare pe baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timișoara a constatat că prin ordonanța de clasare din data de 17.02.2023, pronunțată în dosarul nr. x/P/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, printre altele,  s-a dispus:

În esență, în plângerea formulată, persoana vătămată C. a arătat că în cursul anului 2013, a convenit cu avocat D. ca acesta să facă toate demersurile pentru lichidarea a trei societăți comerciale pe care le administra. În cadrul colaborării cu numitul D., acesta i-a solicitat mai multe acte și a chemat-o aproape zilnic la birou pentru a semna diferite înscrisuri, iar apoi i-a solicitat să semneze zece file în alb pe care le va completa ulterior, pentru a nu mai fi nevoie sa o deranjeze, lucru pe care 1-a și făcut. În cursul lunii ianuarie 2014, numitul D. i-a spus că trebuie să „dea șpagă” 50.000 de euro pentru închiderea, celor trei societăți, fapt pentru care i-a solicitat să semneze un contract fictiv de împrumut din care rezulta că el i-ar fi împrumuta ei suma de 50.000 de euro. După încheierea acestui contract, numitul D. i-a solicitat diferite sume de bani pentru restituirea împrumutului fictiv, amenințând-o că dacă nu îi va da banii va aranja ca ea să stea mulți ani în închisoare, având în vedere că el este rudă cu numitul G., procuror în cadrul DNA ‒ ST Timișoara, la acea dată, precum și că soțului și fiicei ei li s-ar putea întâmpla lucruri rele.

Persoana vătămată C. a mai arătat că, deși a plătit numitului D. suma de 35.000 euro, acesta a demarat față de ea procedura executării silită în cadrul dosarului cu nr. x/ex/2014 al B.E.J. F., însă ulterior a aflat că titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită nu este contractul pe care 1-a semnat în ianuarie 2014, în mod fictiv, cu D., ci este vorba despre un alt contract de împrumut ce ar fi fost încheiat cu D., în cuprinsul căruia se menționează că data încheierii este 27.12.2013, iar scadența la data de 10.12.2013. Deși în acest contract se precizează că a ”fost încheiat la data de 27.12.2013”, i s-a dat dată certă la 27.11.2013 de către avocat A. din cadrul Baroului Mehedinți.

Printre altele, s-a apreciat că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. reclamată de către persoanele vătămate C., constă, conform declarațiilor acesteia, în folosirea unora dintre foile semnate în alb, pentru tehnoredactarea celor două exemplare ale înscrisului constatator al contractului de împrumut dintre aceasta, în calitate de împrumutat, și numitul D., în calitate de împrumutător, intitulate "Contract de împrumut sumă de bani", certificate de Cabinet de Avocat A. prin încheierea de dată certă nr. 107/27.11.2013.

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. x/13.12.2022 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice ‒ Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara s-a stabilit că semnăturile olografe de la rubrica "ÎMPRUMUTATĂ C." de pe fiecare exemplar al documentului intitulat "Contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. prin încheierea de dată certă nr. 107/27.11.2013, au fost executate de o singură persoană, respectiv de către numita C.

Prin același raport s-a stabilit că traseul grafic al semnăturii de la rubrica "ÎMPRUMUTATĂ C." realizat prin scriere cu un instrument scriptural cu bilă, încărcat cu pastă de culoare albastră a fost depus înainte de tipărirea textului realizat prin tehnoredactare computerizată.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. x/13.12.2022 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice ‒Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara, s-a constatat că persoana vătămată C. a semnat cele două înscrisuri anterior menționate, însă înainte de tehnoredactarea computerizată a textului conform căruia numitul D. i-a împrumutat acesteia suma de 50000 euro.

Așadar, s-a apreciat că persoană vătămată C. nu a consimțit la încheierea contractului de împrumut, astfel că cele două exemplare ale documentului intitulat "Contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. prin încheierea de dată certă nr. 107/27.11.2013 sunt falsificate, prin atestarea în cuprinsul acestora a unor împrejurări contrare adevărului.

S-a menționat că fapta de tehnoredactare a textului contractului de împrumut, conform căruia numitul D. i-a împrumutat persoanei vătămate C. suma de 50.000 de euro, precum și că părțile au citit actul și acesta corespunde voinței lor, pe două file ce au fost semnate anterior de persoana vătămată, în alb, urmată de folosirea înscrisurilor pentru demararea față de persoana vătămat a procedurii de executare silită întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de fals in înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

De asemenea, având în vedere concluziile raportului de expertiză criminalistică anterior menționat, procurorul a  constatat că cele două exemplare ale încheierii de dată certă nr. 107/27.11.2013 întocmite de numita A., în calitate de avocat, sunt false, întrucât în cuprinsul lor se atestă fapte contrare adevărului, respectiv că părțile D. și C. au consimțit la încheierea contractului și au procedat la semnarea acestuia după citirea înscrisului.

S-a apreciat că fapta de atestare a unor aspecte contrare adevărului în cuprinsul încheierii de dată certă nr. 107/27.11.2013, urmată de încredințarea acestei încheieri altei persoane pentru folosire, respectiv pentru declanșarea procedurii executării silite față de persoana vătămată C., întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

Astfel, s-a reținut că, în cauza de față, referitor la cele două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de înșelăciune, anterior menționate, reclamate de persoana vătămată C., s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale.

S-a menționat că potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, termenele de prescripție a răspunderii penale se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii.

Având în vedere, pe de o parte, dispozițiile legale anterior menționate, precum și că pedeapsa prevăzută de lege atât pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cât și pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar pe de altă parte, că infracțiunile anterior menționate au fost comise cel mai târziu la data de 06.01.2014, când în baza contractului de împrumut certificat de Cabinet de Avocat A. prin încheierea de dată certă nr. 107/27.11.2013 s-a declanșat procedura executării silite față de debitoarea C., s-a constatat că, cel mai târziu, la data de 05.01.2019 s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale de 5 ani.

Prin urmare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., procurorul de caz a dispus clasarea cauzei penale având ca obiect efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. și două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., reclamate de către persoanele vătămate ca fiind comise de către numiții D. și A.

Întrucât, din probele administrate în cursul cercetărilor rezultă că cele două exemplare ale documentului intitulat. "Contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. prin încheierea de dată certă nr. 107/27.11.2013 și cele două exemplare ale acestei din urmă încheieri sunt falsificate, prin atestarea în cuprinsul acestora a unor împrejurări contrare adevărului, iar cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. s-a dispus clasarea cauzei, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, în temeiul art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timișoara cu propunere de desființare totală a înscrisurilor în discuție.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara verificând legalitatea și temeinicia sesizării formulate, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 549

1

C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara a constatat că propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/P/2021, având ca obiect desființarea a 4 înscrisuri „două exemplare ale documentului intitulat "contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. - Baroul B., prin încheierea de data certă nr. 107/27.11.2013 și cele două exemplare ale încheierii de data certă nr. 107/27.11.2013, întrucât prin concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 158/13.12.2022 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice ‒ Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara, se constată că persoana vătămată C. a semnat cele două înscrisuri anterior menționate, însă înainte de tehnoredactarea computerizată a textului conform căruia numitul D. i-a împrumutat acesteia suma de 50.000 euro.

S-a reținut că potrivit art. 549

1

alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timișoara a reținut că sesizarea formulată în temeiul art. 549

1

C. proc. pen. are ca obiect și scop desființarea totală sau parțială a unui înscris în sensul de instrumentum probationes, nu în sensul de negotium al cărui caracter fals sau nu a fost disputat în faza urmăririi penale și care s-a finalizat printr-o soluție de netrimitere în judecată.

S-a arătat că, deși legiuitorul nu antamează sfera de incidență a noțiunii de înscris falsificat, în această categorie pot intra deopotrivă atât înscrisurile falsificate sub aspect material (prin alterare scrierii ori a subscrierii sau prin contrafacerea acestora), cât și înscrisurile falsificate sub aspect intelectual (prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări), atât înscrisurile oficiale, cât și înscrisurile sub semnătură privată.

Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris este o dispoziție distinctă din ordonanța de clasare din data de 17.02.2023 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/P/2021. Întrucât acesta este actul prin care instanța este sesizată, propunerea trebuie să-și găsească un fundament probator în dosarul de urmărire penală, acesta fiind punctul de pornire pe baza căruia judecătorul de cameră preliminară, în procedură contradictorie, va putea soluționa sesizarea, administrând, fie din oficiu, fie la cererea părților, probele necesare pentru stabilirea caracterului fals sau nu al înscrisului a cărui desființare totală/parțială este solicitată.

Judecătorul de cameră preliminară, analizând pe fond temeinicia propunerii Ministerului Public de desființare a înscrisurilor intitulate „două exemplare ale documentului intitulat "contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. ‒ Baroul B., prin încheierea de data certă nr. 107/27.11.2013 și cele două exemplare ale încheierii de data certă nr. 107/27.11.2013, a constatat că, din verificarea ansamblului actelor existente la dosar rezultă caracterul fals al acestor înscrisuri, rezultând elemente concrete de fapt care să conducă la ipoteza în care ele sunt urmarea comiterii unei fapte de fals cu privire la care s-a dispus soluția de clasare.

S-a arătat că intimatul D. este de profesie avocat. Persoana vătămată C. în cursul anului 2013 a convenit cu avocat D. ca acesta să facă toate demersurile pentru lichidarea a trei societăți comerciale pe care le administra D., i-a solicitat mai multe acte și a chemat-o aproape zilnic la birou pentru a semna diferite înscrisuri, iar apoi i-a solicitat să semneze zece file în alb pe care le va completa ulterior, pentru a nu mai fi nevoie sa o deranjeze, lucru pe care persoana vătămată l-a și făcut.

În cursul lunii ianuarie 2014, numitul D. i-a spus că trebuie să dea șpagă 50.000 de euro pentru închiderea, celor trei-societăți, fapt pentru care i-a solicitat să semneze un contract fictiv de împrumut din care rezulta că el i-ar fi împrumuta ei suma de 50.000 de euro.

După încheierea acestui contract, numitul D. i-a solicitat diferite sume de bani pentru restituirea împrumutului fictiv, amenințând-o că dacă nu îi va da banii va aranja ca ea să stea mulți ani în închisoare, având în vedere că el este rudă cu numitul G., procuror în cadrul DNA ‒ ST Timișoara, la acea dată, precum și că soțului și fiicei ei li s-ar putea întâmpla lucruri rele.

Ulterior, în baza înscrisurilor numite „două exemplare ale documentului intitulat "contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. ‒ Baroul B., prin încheierea de data certă nr. 107/27.11.2013 și cele două exemplare ale încheierii de data certă nr. 107/27.11.2013, D., a procedat la executarea silită a persoanei vătămate, finalizată că vânzarea la licitație a imobilului proprietatea persoanei vătămate C.

S-a arătat că desființarea înscrisurilor în cadrul procesului penal este o măsură care are ca scop restabilirea, de către organele judiciare, a ordinii încălcate prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, prin înlăturarea, în tot sau în parte, dintre înscrisurile producătoare de efecte juridice a celor falsificate; având această natură, măsura în mod evident nu se poate referi decât la înscris ca instrumentum probationis și nu poate privi un act juridic.

Soluționarea acestei cereri a procurorului, de desființare a înscrisurilor pe care le-a dovedit ca fiind falsificate, are tot natura unei verificări pe cale principală a înscrisurilor; diferența esențială față de aceeași măsură dispusă în procedura de drept comun a judecării cauzei este aceea că în procedura specială judecătorul nu este învestit și cu acțiunea penală, respectiv cu solicitarea procurorului de tragere la răspundere penală a persoanei vinovate de infracțiunea care a generat înscrisul fals.

Procurorul nu poate solicita decât desființarea acelor înscrisuri pentru care a efectuat cercetări sub aspectul vreuneia dintre infracțiunile din capitolul „Falsuri în înscrisuri” C. pen., al celei prevăzute la art. 311 alin. (1) C. pen. sau al uneia similare din legile speciale, infracțiune care să se fi circumscris cel puțin cadrului procesual al urmăririi penale in rem.

Având, în procesul penal, natura unei măsuri exclusiv de drept penal și finalitatea de a scoate din circuitul juridic înscrisul fals, necorespunzător realității, desființarea privește înscrisul ca mijloc de probă (instrumentum probationis); măsura nu se referă la actul juridic, în sensul de negotium juris, pe care, eventual, înscrisul îl probează.

Curtea a reamintit că, ori de câte ori un înscris înglobează o manifestare de voință juridică, desființarea potrivit procedurii speciale nu va aduce atingere acesteia, în sensul de negotium iuris, ci va viza strict actul privit ca instrumentum probationis.

Obiectul procedurii speciale fiind limitat în mod expres de către legiuitor la desființarea înscrisului, prevăzut de art. 549

1

C. proc. pen., are în vedere doar înscrisurile ca instrumentum probationis.

Din exprimarea extrem de clară a legiuitorului în prevederile art. 315 alin. (2) lit. d) și art. 549

1

C. proc. pen. rezultă că sesizarea judecătorului de cameră preliminară are ca obiect și scop desființarea totală sau parțială a unui înscris al cărui caracter fals a fost disputat în faza de urmărire penală a procesului penal finalizat printr-o soluție de netrimitere în judecată.

Terminologic exact și corelat cu dispozițiile din dreptul penal substanțial pe baza cărora se identifică obiectul material al infracțiunilor de fals, obiectul sesizării îl pot forma înscrisurile, înțelese ca instrumentum probationis, nu în sensul de negotium iuris.

Prin urmare, obiect al sesizării adresate judecătorului de cameră preliminară îl pot forma înscrisurile astfel cum sunt definite de art. 265 C. proc. civ. care pot servi ca mijloace de probă pentru raporturi juridice izvorâte din acte juridice sau fapte juridice, atât cele preconstituite (recognitive sau, după caz, confirmative), cât și cele nepreconstituite, oficiale sau neoficiale, semnate ori nesemnate.

Nu pot constitui obiect al sesizării și, implicit, al examinării în această procedură, actele juridice în sensul de negotium iuris, nulitatea absolută a acestora sau nulitatea relativă putând fi constatată/declarată pe calea unei acțiuni civile separate. De asemenea, actele juridice subsecvente în sensul de negotium încheiate de părți în considerarea și prin cunoașterea ori, după caz, acceptarea realității juridice disimulate prin înscrisul fals pot fi declarate nule absolut pentru cauză ilicită în condițiile prevăzute de art. 1236, art. 1237 și art. 1238 alin. (2) C. civ.

Concluzionând, față de natura înscrisurilor a căror desființare se cere, văzând prevederile legale incidente în speță, în baza considerentelor teoretice mai sus evocate, în baza art. 549

1

alin. (5) lit. b) C. proc. pen., Curtea a  admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a dispus desființarea totală a înscrisurilor intitulate "contract de împrumut sumă de bani" certificate de Cabinet de Avocat A. ‒ Baroul B., prin încheierea de data certă nr. 107/27.11.2013 și cele două exemplare ale încheierii de data certă nr. 107/27.11.2013.

Împotriva încheierii nr. 256/PI din 02 noiembrie 2023, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, Secția penală a formulat contestație contestatorul D. solicitând admiterea contestației și respingerea propunerii procurorului de desființare a înscrisurilor menționate în cuprinsul ordonanței de clasare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală la data de 27.11.2023, sub nr. x/59/2023, fiind stabilit termen de judecată la data de 17 ianuarie 2024.

La termenul din data de 17 ianuarie 2024, Înalta Curte a introdus în cauză, în calitate de intimat, pe numita A. și a dispus citarea acesteia.

Intimata A. a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care a solicitat admiterea contestației întrucât prima instanță nu a dispus citarea acesteia, sens în care s-a aflat în imposibilitatea de a se apăra, iar pentru respectarea dublului grad de jurisdicție a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 2 Judecători, examinând contestația formulată de contestatorul D., constată următoarele:

Potrivit art. 549

1

alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.

De asemenea, potrivit art. 549

1

alin. (3) C. proc. pen., pentru termenul fixat se dispune încunoștințarea procurorului și se citează persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, cărora li se comunică o copie a ordonanței, punându-le în vedere că în termen de 20 de zile de la primirea comunicării pot depune note scrise.

Instanța de control judiciar constată că prima instanță a procedat la evaluarea propunerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara de desființare totală a înscrisurilor intitulate „contract de împrumut sumă de bani” certificate de Cabinet de Avocat A. ‒ Baroul B., prin încheierea de dată certă nr. 107/27.11.2013 și cele două exemplare ale încheierii de dată certă nr. 107/27.11.2013, fără a dispune citarea în calitate de intimat a avocatei A., persoana care a emis încheierea nr. 107/27.11.2013 prin care a certificat contractele de împrumut a căror desființare s-a solicitat.

Contrar susținerii reprezentantului Ministerului Public și a intimatei C., Înalta Curte constată că numita A. are un interes legitim în procedura pendinte în condițiile în care aceasta, în calitate de avocat, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 a atestat data, identitatea părților și conținutul contractului de împrumut a cărui desființare s-a solicitat și a emis încheierea de dată certă nr. 107 din 27 noiembrie 2013 ce, de asemenea, face obiectul desființării în prezenta procedură.

Înalta Curte constată că această manieră a soluționării cauzei, în condițiile lipsei de procedură, generează o nulitate relativă a hotărârii, ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin rejudecare cu respectarea dublului grad de jurisdicție.

În considerarea propunerii cu care fusese învestită, instanței îi revenea obligația legală de a analiza și judeca solicitarea parchetului în condiții de contradictorialitate, cu citarea intimatei A., acordând posibilitatea acesteia de a putea face apărări cu privire la solicitarea procurorului de desființare a înscrisurilor pe care aceasta le-a certificat.

Această manieră de judecată în fond, în lipsa citării părții, generează nulitatea relativă a hotărârii, vătămarea gravă produsă putând fi înlăturată numai prin rejudecare.

În acest context, Înalta Curte amintește că un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil constă în caracterul contradictoriu al procedurii. Contradictorialitatea reprezintă dreptul fiecărei părți de a participa la prezentarea, argumentarea și dovedirea pretențiilor sau apărărilor sale, precum și dreptul de a discuta și combate susținerile și probele adversarului sau adversarilor săi. Contradictorialitatea constă în posibilitatea reală de a cunoaște și de a dezbate în fața judecătorului tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar și tot ceea ce este prezentat de acesta cu titlu de probe, în vederea influențării deciziei instanței. (Curtea Constituțională a României, Decizia nr. 542 din 14 iulie 2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 707 din 21.09.2015).

Se mai reține că introducerea în cauză în calitate de intimat a numitei A. și evaluarea cererii de desființare a înscrisurilor direct în calea de atac ar nega dublul grad de jurisdicție.

Dublul grad de jurisdicție este garantat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia „Orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.”

Potrivit art. 549

1

alin. (6) C. proc. pen., în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul și persoanele prevăzute la alineatul 3 pot face, motivat, contestație.

În aceste condiții, fiind asumat de legiuitorul român, dublul grad de jurisdicție în procedura pendinte a desființării unui înscris în cazul clasării funcționează ca o garanție procesuală în favoarea părților ce justifică un interes legitim.

În ceea ce o privește pe intimata A., judecata fondului propunerii de desființare a înscrisurilor direct în calea de atac, eludează această garanție procesuală recunoscută de norma internă, intimata nemaiavând posibilitatea de a contesta în fața altei instanțe desființarea înscrisurilor solicitate, astfel că singurul remediu îl constituie trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.

Astfel, lipsa procedurii de citare a părții interesate dublate de necesitatea asigurării dublului grad de jurisdicție au impus soluția trimiterii cauzei, spre rejudecare, Curții de Apel Timișoara.