ÎCCJ, decizie (scj.ro #139295)

Procedura de desființare a unui înscris în cazul clasării. Înscris falsificat

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

procedura de desființare a unui înscris în cazul clasării

C. proc. pen.,

art. 549

1

În cadrul procedurii reglementate în art. 549

1

C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară desființează înscrisurile oficiale și înscrisurile sub semnătură privată falsificate sub aspect material (în modurile prevăzute în art. 320 C. pen.) sau sub aspect intelectual (în modurile prevăzute în art. 321 C. pen.). Un contract de donație autentificat, în care se indică seria și numărul actului de identitate expirat al donatorului, însă persoana donatorului este în mod corect identificată, iar codul numeric personal al donatorului este în mod corect menționat, nu reprezintă un înscris falsificat în sensul legii penale și nu poate fi desființat în procedura prevăzută în art. 549

1

C. proc. pen.

I.C.C.J., Secția penală, judecător de cameră preliminară, încheierea nr. 103 din 8 februarie 2017

Prin încheierea penală nr. 233/CP din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală, în baza art. 549

1

alin. (5) lit. a) C. proc. pen., s-a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, având ca obiect eventuala desființare a înscrisului reprezentând „contract de donație” emis de defuncta A., autentificat de notarul public B. la 5 iunie 2015.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin ordonanța din 11 august 2016 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a), b) teza a II-a C. proc. pen. și art. 549

1

C. proc. pen., s-au dispus următoarele:

Verificând legalitatea și temeinicia sesizării formulate, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 549

1

C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, având ca obiect eventuala desființare a înscrisului, s-a dovedit a fi neîntemeiată.

În acest sens, a reținut că în prezenta procedură instituită de prevederile art. 549

1

C. proc. pen., în rezolvarea acțiunii civile în procesul penal, instanța de judecată poate proceda la desființarea unui înscris, în ipoteza în care el este urmarea comiterii unei fapte de fals, cu privire la care, în soluționarea laturii penale a cauzei, din motive legale, s-a dispus o soluție de clasare sau de renunțare la urmărire penală.

De asemenea, s-a arătat că înscrisul contestat, respectiv „contract de donație” emis de defuncta A., autentificat de notarul public B. la 5 iunie 2015, prezintă viciul de a avea menționat, la datele de identitate ale donatorului, alt act de identitate decât cel care era valabil la momentul încheierii contractului de donație de către notar, respectiv actul de identitate valabil pentru o perioadă anterioară.

Însă, așa cum a rezultat din cercetări, curtea de apel a reținut că identitatea persoanei donatoare nu a fost contestată de niciuna dintre părți, notarul public autentificând înscrisul în absența actului de identitate al donatoarei, în virtutea faptului că o cunoștea pe aceasta și îi cunoștea identitatea.

Ca atare, instanța a constatat că înscrisul „act de donație” nu conține consemnări care să fie false, în înțelesul legii penale, în sensul că nu ar corespunde realității, iar viciul constatat nu era în măsură să invalideze conținutul înscrisului.

În ceea ce privește procedura de desființare a actului de donație, care este un înscris autentic în sensul art. 269 C. proc. civ., s-a arătat că aceasta era cea prevăzută în art. 271 C. proc. civ.

Pe de altă parte, curtea de apel a observat că interesul petentului D. de anulare a înscrisului derivă din susținerea acestuia că donatoarea nu a încheiat actul în deplină cunoștință de cauză, ci cu consimțământul viciat, datorită stării sale de sănătate și vârstei înaintate.

Or, o examinare a acestor împrejurări care țin de validitatea clauzelor înscrisului, curtea de apel a reținut că excede aspectelor procedurale prevăzute în art. 549

1

C. proc. pen., competența revenind instanței civile. Ca atare, reținând că viciul de formă al contractului de donație nu poate afecta validitatea înscrisului, s-a considerat că acesta continuă să producă în prezent efecte juridice în circuitul civil.

Împotriva acestei încheieri penale petentul D. a formulat contestație.

În motivarea scrisă a contestației, petentul a criticat soluția dispusă de Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea penală nr. 233/CP din 14 decembrie 2016, solicitând desființarea contractului de donație încheiat de defuncta A. și autentificat la 5 iunie 2015.

Examinând contestația formulată de petent, în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport cu criticile formulate, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, în principal, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 549

1

alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere că sesizarea formulată în temeiul art. 549

1

C. proc. pen. are ca obiect și scop desființarea totală sau parțială a unui înscris în sensul de

instrumentum probationes

, nu în sensul de

negotium

al cărui caracter fals sau nu a fost disputat în faza urmăririi penale și care s-a finalizat printr-o soluție de netrimitere în judecată.

Obiectul procedurii speciale fiind limitat, în mod expres, de către legiuitor, la desființarea înscrisului, nu poate fi interpretat în sensul că judecătorul de cameră preliminară poate soluționa cererea de anulare a unei convenții. În aceste condiții, rămâne deschisă posibilitatea părții interesate de a proba existența și conținutul manifestării de voință a donatoarei A. la încheierea contractului de donație prin orice alt mijloc de probă, potrivit legii civile. Iar, în acest sens, desființarea unui înscris se diferențiază de acțiunea în nulitate relativă sau absolută, aceasta din urmă având ca efect desființarea actului juridic și a actelor subsecvente încheiate în baza lui, conform art. 1254 C. civ.

Deși legiuitorul nu antamează sfera de incidență a noțiunii de înscris falsificat, în această categorie pot intra atât înscrisurile falsificate sub aspect material (prin alterarea scrierii ori a subscrierii sau prin contrafacerea acestora), cât și înscrisurile falsificate sub aspect intelectual (prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări), atât înscrisurile oficiale, cât și înscrisurile sub semnătură privată.

Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris este o dispoziție distinctă din ordonanța de clasare din 11 august 2016 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Întrucât acesta este actul prin care instanța este sesizată, propunerea trebuie să-și găsească un fundament probator în dosarul de urmărire penală, acesta fiind punctul de pornire pe baza căruia judecătorul de cameră preliminară, în procedură contradictorie, va putea soluționa sesizarea, administrând, fie din oficiu, fie la cererea părților, probele necesare pentru stabilirea caracterului fals sau nu al înscrisului a cărui desființare totală/parțială este solicitată. În lumina Deciziei nr. 166 din 17 martie 2015 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a arătat că procedura specială reglementată în art. 549

1

C. proc. pen. vizează o atribuție a judecătorului de cameră preliminară în care acesta decide asupra fondului cauzei, respectiv cu privire la desființarea unui înscris, ceea ce, în opinia Curții, implică o decizie din partea acestui judecător cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict - faptă, persoană și vinovăție, această procedură urmează a se desfășura cu respectarea garanțiilor procedurale indicate de Curte referitoare la soluționarea cauzei în ședință publică, în condiții de contradictorialitate și oralitate, cu respectarea garanțiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Judecătorul de cameră preliminară, analizând pe fond temeinicia propunerii Ministerului Public, de desființare a înscrisului reprezentând contractul de donație autentificat la 5 iunie 2015 de notarul public B., a statuat în sensul că nu au fost afectate condițiile esențiale pentru validitatea actului încheiat.

În acest context, sesizarea ce se adresează judecătorului de cameră preliminară ar trebui însoțită de un minim de dovezi din care să rezulte caracterul fals al acestui înscris.

Simpla reținere în conținutul contractului a seriei și numărului buletinului de identitate expirat al donatoarei nu face imposibilă identificarea acesteia, fiind consemnat CNP-ul acesteia, cu atât mai mult cu cât persoana donatoarei nu era străină notarului, întrucât în trecut mai apelase la serviciile sale. De altfel, identitatea persoanei donatoarei nu a fost contestată de părți, iar cele consemnate în conținutul actului de donație nu au fost de natură să invalideze actul în sine.

Judecătorul de cameră preliminară constată că actul de donație nu conține consemnări false, în sensul că acestea nu corespund realității, astfel că simpla nemulțumire a petentului față de soluția dispusă de judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, în absența unor probe pertinente și utile, nu are aptitudinea de a desființa înscrisul autentificat la 5 iunie 2015 în condiții legale de notarul public B.

În acest context, judecătorul de cameră preliminară, statuând asupra fondului cauzei, urmează a pronunța o hotărâre prin care admite ori respinge sesizarea formulată de procuror, pornind de la probatoriul administrat în faza de urmărire penală a procesului cu privire la caracterul fals al înscrisului aflat în dosarul de urmărire penală ce a fost înaintat instanței, probatoriu eventual completat prin probele administrate din oficiu sau la cererea părților din procesul penal sau a altor persoane interesate, citate în cauză.

Astfel, chiar dacă în prezent există posibilitatea administrării, din oficiu, în fața judecătorului de cameră preliminară, în condiții de publicitate și contradictorialitate, a dovezilor pe baza cărora s-ar putea stabili caracterul fals al înscrisului, date fiind dispozițiile generale cuprinse în art. 285 și art. 306 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la obiectul urmăririi penale și obligațiile organelor de urmărire penală, precum și la principiul

onus probandi incumbit actori

, actul de sesizare a judecătorului de cameră preliminară, respectiv ordonanța de clasare, ar trebui să se fundamenteze pe probele administrate în această fază a procesului penal cu privire la caracterul fals al înscrisului a cărui desființare este solicitată.

Se observă că instanța sesizată este cea penală, cauza neavând natura unei acțiuni civile, nici în situația în care obiectul sesizării îl constituie desființarea unui înscris, astfel că aspectele legate de validitatea clauzelor contractului de donație nu fac obiectul aspectelor procedurale cu care instanța a fost sesizată în temeiul dispozițiilor art. 549

1

C. proc. pen.

În contextul anterior prezentat, simpla împrejurare că soluția dispusă în cauză nu concordă cu opinia subiectivă a petentului nu poate fi asimilată vreunei acțiuni de natură să realizeze conținutul constitutiv al vreunei infracțiuni.

În concluzie, în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se impune desființarea contractului de donație autentificat de notarul public B.

În consecință, nu se impune admiterea prezentei contestații, în sensul desființării contractului de donație autentificat la 5 iunie 2015 de notarul public B. și, existând toate premisele pentru ca judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție să-și însușească argumentele de fapt și temeiurile de drept expuse de Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 549

1

alin. (7) lit. a) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, contestația formulată de petentul D. împotriva încheierii penale nr. 233/CP din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală.