ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2765/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22/ F din 4

februarie 2004 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosarul nr. 1128/2003, în

baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V. la 5 ani și 6 luni

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 3 decembrie 2003 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit corp delict.

S-a luat act că partea vătămată V.N.

nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că în ziua de 2 decembrie 2003, inculpatul a

consumat băuturi alcoolice la un prieten din comuna Dridu, județul Ialomița și

s-a întors acasă, în jurul orei 16,30, în stare de ebrietate. Aici a cerut

ficei sale, V.N., în vârstă de 16 ani să meargă în sat să-i cumpere de băut.

Dată fiind starea avansată de ebrietate a tatălui său, aceasta l-a refuzat,

situație în care V.V. a aruncat spre fiica sa un cuțit de bucătărie

producându-i o plagă penetrantă în zona hemitoracelui stâng, care a necesitat

pentru vindecare 22-25 zile îngrijiri medicale, cu punerea vieții în primejdie.

V.N. a ieșit în stradă, unde a

relatat martorilor O.M.I. și S.A. ce i se întâmplase, martori pe care i-a rugat

să-l caute pe fratele său vitreg, R.A., pentru a o ajuta în a i se acorda

asistența medicală ce se impunea, în final fiind internată la Spitalul de

Urgență București. Aruncarea cuțitului s-a făcut de la o distanță de 1,5 – 2

metri, cu o forță deosebită, vătămarea corporală a N.V. fiind consecutivă

penetrării unui hanorac și a unui pulover cu care aceasta era îmbrăcată.

Cele reținute au fost probate cu

declarațiile părții vătămate, ale martorilor, cu raportul de expertiză

medico-legală, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel București prin

decizia penală nr. 186 A/2004.

Inculpatul a formulat recurs

criticând hotărârile pronunțate pentru că în mod greșit nu s-a reținut în

favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b),

solicitând casarea acestora și reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

În mod corect instanța de fond a

stabilit că fapta inculpatului de a arunca cu un cuțit în direcția fiicei sale

și de a-i provoca o leziune în zona hemitoracelui stâng, care i-a pus în

primejdie viața, constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

Nu s-a reținut, justificat, în

favoarea inculpatului, că ar fi fost provocat de victimă, întrucât refuzul

acesteia de a-i cumpăra băuturi alcoolice a fost determinat tocmai de starea de

ebrietate în care se afla inculpatul.

La individualizarea pedepsei

instanțele au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv modalitatea săvârșirii infracțiunii, leziunea suferită de victimă dar

și lipsa antecedentelor penale și recunoașterea vinovăției.

Așa fiind, Curtea apreciază că nu se

impune reducerea pedepsei, iar alte cazuri de casare, care să fie luate în

considerare din oficiu, nu au fost identificate.

Ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat urmează a fi

respins.

Se va computa detenția preventivă a

inculpatului de la 3 decembrie 2003 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 186/ A din 15 martie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 decembrie 2003 la 21 mai

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 mai 2004.