ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4765/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 163/ F din 27 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Ialomița, a fost condamnat inculpatul V.N. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocată grațierea pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2510 din 20 decembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Slobozia, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 5 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost aplicate în cauză dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., prima instanță a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 10 februarie 2005 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului corp delict și s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.896.174 lei, despăgubiri civile, către C.A.S. Ialomița și la 4.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în după amiaza de 9 februarie 2005, V.G.

a fost transportat de la domiciliu, cu ambulanța, la Spitalul de Urgență Slobozia unde a fost internat cu diagnosticul de plagă penetrantă torace stâng pericordial. Medico-legal s-a constatat că leziunile au putut fi produse cu un corp tăietor, au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie. Audiați în cursul urmăririi penale, motivează prima instanță, inculpatul V.N. și fratele său, partea vătămată V.G. au susținut că, în ziua de 9 februarie 2005, făptuitorul a ascuțit mai multe cuțite la polizor în curte. În timp ce se întorcea de la o mătușă, V.G. s-a întâlnit pe stradă cu funcționari ai primăriei care efectuau recensământul animalelor și măsurau suprafețele din intravilan în vederea impozitării.

Mai susțin cei doi că, aflând de această situație, întrucât în anii anteriori impozitul fusese greșit calculat, V.N. s-a enervat și a aruncat cu un cuțit într-un pom, cuțit care a ricoșat în pieptul lui V.G. Tribunalul a apreciat că este evident însă, că după săvârșirea faptei de inculpat ce a constat în lovirea directă cu cuțitul a fratelui său, cei doi au convenit să declare identic în sensul inexistenței vinovăției, atitudine la care a achiesat ulterior și mama acestora V.C. Partea vătămată audiată în instanță, reține instanța, a prezentat o altă variantă arătând că a ascuțit cuțitele la polizor, o lamă de cuțit s-a spart și i-a intrat în piept. Prima instanță a înlăturat declarațiile părților și ale mamei acestora cu motivarea că este imposibil ca un cuțit aruncat într-un pom, să ricoșeze pe o distanță de 2 m cu o asemenea intensitate încât să producă o plagă penetrantă, lama cuțitului străpungând pulovărul, cămașa flaușată și tricoul victimei V.G.

Totodată, din declarația martorei C.L., agent agricol la Primăria Buiești, rezultă că, în ziua de 9 februarie 2005, nu a intrat în curtea familiei V. pentru a efectua măsurători deoarece cei doi frați se certau. De asemenea, constată instanța, din raportul de expertiză medico-legală nr. 201 din 10 februarie 2005, întocmit de S.M.L. Slobozia, rezultă că V.G. a suferit leziuni de violență ce ar putea fi produse prin lovire cu un corp tăietor, pot data din 9 februarie 2005, au fost necesare 30-35 zile de îngrijiri medicale de la producerea traumatismului și au pus în primejdie viața victimei. În completarea la acest raport se arată că leziunea, plagă penetrantă torace stâng pericordial, are caracter activ.

Tribunalul a concluzionat că probele administrate în cauză demonstrează vinovăția inculpatului, astfel că nu se impune achitarea sa în sensul solicitat. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 566/ A din 14 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. În recursul inculpatului, apărătorul acestuia desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârilor și achitarea făptuitorului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că nu a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor întrucât victima s-a accidentat în timp ce ascuțea cuțitele la polizor.

În subsidiar, în temeiul art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., apărătorul inculpatului a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1 1 ) C. pen. și reducerea pedepsei aplicate. Recurentul a susținut oral și prin memoriul scris, că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat, că fratele său, partea vătămată V.G., s-a accidentat la discul abraziv, iar el a fost trimis în judecată din dorința șefului de post și a celor de la primăria din comună de a se răzbuna pe el. Recursul este întemeiat. Potrivit art. 3, art. 4 și art. 287 C. proc. pen., în desfășurarea procesului penal, instanțele de judecată sunt obligate să manifeste rol activ prin administrarea tuturor probelor utile și concludente care să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei precum și la persoana făptuitorului, la nevoie actele necesare îndeplinindu-se din oficiu.

Instanțele trebuiau să analizeze explicațiile date de părțile din proces în fața organelor de urmărire penală și a primei instanțe, să lămurească relatările contradictorii sau neprecise printr-o reascultare sau prin confruntări, să solicite părților să indice probele care susțin afirmațiile pe care le-au făcut sau apărările pe care le-au prezentat și să dispună, din oficiu, administrarea probelor pe care le consideră necesare în baza propriei sale investigații. În speță, s-a reținut că, inculpatul V.N. a aplicat fratelui său V.G. o lovitură cu un cuțit în zona toracelui stâng, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, care i-au pus viața în primejdie.

Or, inculpatul a declarat, în cursul cercetării judecătorești, că aflând că cei de la primărie fac măsurători pentru calcularea impozitelor, în timp ce ascuțea la polizor cuțite, s-a enervat și a aruncat unul în direcția pomului din apropiere, acesta a ricoșat și l-a lovit pe fratele său. V.G. a precizat, în depoziția dată tot în fața primei instanțe, că el a ascuțit cuțitele la polizor, lama unuia s-a spart și i-a intrat în piept, apărare care și-a făcut-o ulterior și inculpatul susținând și în recurs că fratele său s-a accidentat în timp ce lucra cu polizorul. Mama părților, V.C., din dorința de a-l salva pe inculpat, după cum arată acesta în motivele de recurs, a declarat în instanță, că datorită bolii de care suferea, a căzut în brațele părții vătămate și i-a provocat o înțepătură, motiv pentru care a fost dus la spital.

Martora C.L., agent agricol la Primăria comunei Buiești, jud. Ialomița, care efectua în ziua incidentului măsurarea terenurilor pentru stabilirea valorii de impozitare, nu a intrat în curtea familiei Vlad și nu a auzit scandal. Omisiunea aprecierii complete a probelor administrate conduce la îndoială în privința existenței sau inexistenței unor împrejurări care zdruncină încrederea în soluția pronunțată. Prima instanță nu a insistat cu ocazia ascultării părților și audierii martorilor asupra împrejurărilor în care a acționat inculpatul, nu a lămurit dacă a existat un conflict între acesta și fratele său, și dacă acel conflict s-a soldat cu acte de violență. Așadar, casarea hotărârilor recurate se impune pentru reaudierea părților și martorilor, efectuarea de confruntări între inculpat și martori, precum și administrarea unor noi probe pentru a se ajunge la înlăturarea îndoielii, la certitudine.

De asemenea, este necesară efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru a se verifica concluziile neargumentate ale raportului de expertiză efectuat de Serviciul de Medicină Legală Slobozia, ale completării la acesta pentru a se stabili cu certitudine mecanismul producerii leziunilor suferite de partea vătămată, în completarea la raport precizându-se doar că „leziunea are caracter activ”. Expertiza fiind, potrivit art. 64 C. proc. pen., un mijloc de probă prin care se constată elemente de fapt ce pot servi ca probă, iar aprecierea probelor se face de instanța de judecată, expertiza medico-legală trebuie apreciate critic în raport cu toate celelalte probe ale cauzei. Concluziile incomplete și neargumentate ale actului medico-legal efectuat în cauză nu poate constitui temeiul convingerii instanței și al soluției pronunțate, motiv pentru care se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale.

În consecință, existând contradicție între probele de la dosar și ca urmare incertitudine cu privire la vinovăția inculpatului, pentru a se stabili o situație de fapt reală, se impune admiterea recursului declarat de inculpat, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Ialomița, pentru administrarea probelor amintite, dar și a altora pe care le va aprecia ca necesare și care vor rezulta din dezbateri. Față de situația de fapt contradictorie, existând temeri că inculpatul ar putea influența administrarea probelor, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 40 lei (400.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.N. împotriva deciziei penale nr. 566/ A din 14 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 163/ F din 27 aprilie 2005 a Tribunalului Ialomița și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Ialomița. Menține măsura arestării preventive a inculpatului V.N. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 40 lei (400.000 lei), se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 august 2005.