ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4765/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

163/ F din 27 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Ialomița, a fost condamnat

inculpatul V.N. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art.

175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 a fost revocată grațierea pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 2510 din 20 decembrie 2004, pronunțată de Judecătoria

Slobozia, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 5 luni închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost aplicate în cauză

dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., prima instanță a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării

preventive de la 10 februarie 2005 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului corp delict și s-a luat

act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 1.896.174 lei, despăgubiri civile, către C.A.S. Ialomița și la

4.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, în după amiaza de 9 februarie 2005, V.G. a fost

transportat de la domiciliu, cu ambulanța, la Spitalul de Urgență Slobozia unde

a fost internat cu diagnosticul de plagă penetrantă torace stâng pericordial.

Medico-legal s-a constatat că leziunile au putut fi produse cu un corp tăietor,

au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în

primejdie.

Audiați în cursul urmăririi

penale, motivează prima instanță, inculpatul V.N. și fratele său, partea

vătămată V.G. au susținut că, în ziua de 9 februarie 2005, făptuitorul a

ascuțit mai multe cuțite la polizor în curte. În timp ce se întorcea de la o

mătușă, V.G. s-a întâlnit pe stradă cu funcționari ai primăriei care efectuau

recensământul animalelor și măsurau suprafețele din intravilan în vederea

impozitării. Mai susțin cei doi că, aflând de această situație, întrucât în

anii anteriori impozitul fusese greșit calculat, V.N. s-a enervat și a aruncat cu

un cuțit într-un pom, cuțit care a ricoșat în pieptul lui V.G.

Tribunalul a apreciat că

este evident însă, că după săvârșirea faptei de inculpat ce a constat în

lovirea directă cu cuțitul a fratelui său, cei doi au convenit să declare

identic în sensul inexistenței vinovăției, atitudine la care a achiesat

ulterior și mama acestora V.C. Partea vătămată audiată în instanță, reține

instanța, a prezentat o altă variantă arătând că a ascuțit cuțitele la polizor,

o lamă de cuțit s-a spart și i-a intrat în piept.

Prima instanță a înlăturat

declarațiile părților și ale mamei acestora cu motivarea că este imposibil ca

un cuțit aruncat într-un pom, să ricoșeze pe o distanță de 2 m cu o asemenea

intensitate încât să producă o plagă penetrantă, lama cuțitului străpungând

pulovărul, cămașa flaușată și tricoul victimei V.G.

Totodată,

din declarația martorei C.L., agent agricol la Primăria Buiești, rezultă că, în

ziua de 9 februarie 2005, nu a intrat în curtea familiei V. pentru a efectua

măsurători deoarece cei doi frați se certau.

De asemenea, constată

instanța, din raportul de expertiză medico-legală nr. 201 din 10 februarie

2005, întocmit de S.M.L. Slobozia, rezultă că V.G. a suferit leziuni de

violență ce ar putea fi produse prin lovire cu un corp tăietor, pot data din 9

februarie 2005, au fost necesare 30-35 zile de îngrijiri medicale de la

producerea traumatismului și au pus în primejdie viața victimei. În completarea

la acest raport se arată că leziunea, plagă penetrantă torace stâng

pericordial, are caracter activ.

Tribunalul a concluzionat că

probele administrate în cauză demonstrează vinovăția inculpatului, astfel că nu

se impune achitarea sa în sensul solicitat.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală

nr. 566/ A din 14 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

În recursul inculpatului,

apărătorul acestuia desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârilor și

achitarea făptuitorului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că nu a săvârșit

infracțiunea de tentativă la omor întrucât victima s-a accidentat în timp ce

ascuțea cuțitele la polizor.

În subsidiar, în temeiul

art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., apărătorul inculpatului a cerut

schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală,

prevăzută de art. 181 alin. (1

1

) C. pen. și reducerea pedepsei

aplicate.

Recurentul a susținut oral

și prin memoriul scris, că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a

fost condamnat, că fratele său, partea vătămată V.G., s-a accidentat la discul

abraziv, iar el a fost trimis în judecată din dorința șefului de post și a celor

de la primăria din comună de a se răzbuna pe el.

Recursul este întemeiat.

Potrivit art. 3, art. 4 și

art. 287 C. proc. pen., în desfășurarea procesului penal, instanțele de

judecată sunt obligate să manifeste rol activ prin administrarea tuturor probelor

utile și concludente care să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele

și împrejurările cauzei precum și la persoana făptuitorului, la nevoie actele

necesare îndeplinindu-se din oficiu.

Instanțele trebuiau să

analizeze explicațiile date de părțile din proces în fața organelor de urmărire

penală și a primei instanțe, să lămurească relatările contradictorii sau

neprecise printr-o reascultare sau prin confruntări, să solicite părților să

indice probele care susțin afirmațiile pe care le-au făcut sau apărările pe

care le-au prezentat și să dispună, din oficiu, administrarea probelor pe care

le consideră necesare în baza propriei sale investigații.

În speță, s-a reținut că,

inculpatul V.N. a aplicat fratelui său V.G. o lovitură cu un cuțit în zona toracelui

stâng, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de

îngrijiri medicale, care i-au pus viața în primejdie.

Or, inculpatul a declarat,

în cursul cercetării judecătorești, că aflând că cei de la primărie fac

măsurători pentru calcularea impozitelor, în timp ce ascuțea la polizor cuțite,

s-a enervat și a aruncat unul în direcția pomului din apropiere, acesta a

ricoșat și l-a lovit pe fratele său.

V.G. a precizat, în

depoziția dată tot în fața primei instanțe, că el a ascuțit cuțitele la

polizor, lama unuia s-a spart și i-a intrat în piept, apărare care și-a făcut-o

ulterior și inculpatul susținând și în recurs că fratele său s-a accidentat în

timp ce lucra cu polizorul. Mama părților, V.C., din dorința de a-l salva pe

inculpat, după cum arată acesta în motivele de recurs, a declarat în instanță,

că datorită bolii de care suferea, a căzut în brațele părții vătămate și i-a

provocat o înțepătură, motiv pentru care a fost dus la spital.

Martora C.L., agent agricol

la Primăria comunei Buiești, jud. Ialomița, care efectua în ziua incidentului

măsurarea terenurilor pentru stabilirea valorii de impozitare, nu a intrat în

curtea familiei Vlad și nu a auzit scandal.

Omisiunea aprecierii

complete a probelor administrate conduce la îndoială în privința existenței sau

inexistenței unor împrejurări care zdruncină încrederea în soluția pronunțată.

Prima instanță nu a insistat cu ocazia ascultării părților și audierii

martorilor asupra împrejurărilor în care a acționat inculpatul, nu a lămurit

dacă a existat un conflict între acesta și fratele său, și dacă acel conflict

s-a soldat cu acte de violență.

Așadar, casarea hotărârilor

recurate se impune pentru reaudierea părților și martorilor, efectuarea de

confruntări între inculpat și martori, precum și administrarea unor noi probe

pentru a se ajunge la înlăturarea îndoielii, la certitudine.

De asemenea, este necesară

efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru a se verifica concluziile

neargumentate ale raportului de expertiză efectuat de Serviciul de Medicină

Legală Slobozia, ale completării la acesta pentru a se stabili cu certitudine

mecanismul producerii leziunilor suferite de partea vătămată, în completarea la

raport precizându-se doar că „leziunea are caracter activ”.

Expertiza fiind, potrivit art.

64 C. proc. pen., un mijloc de probă prin care se constată elemente de fapt ce

pot servi ca probă, iar aprecierea probelor se face de instanța de judecată,

expertiza medico-legală trebuie apreciate critic în raport cu toate celelalte

probe ale cauzei.

Concluziile incomplete și

neargumentate ale actului medico-legal efectuat în cauză nu poate constitui

temeiul convingerii instanței și al soluției pronunțate, motiv pentru care se

impune efectuarea unei noi expertize medico-legale.

În consecință, existând contradicție

între probele de la dosar și ca urmare incertitudine cu privire la vinovăția

inculpatului, pentru a se stabili o situație de fapt reală, se impune admiterea

recursului declarat de inculpat, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit.

c) C. proc. pen., casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Ialomița, pentru administrarea

probelor amintite, dar și a altora pe care le va aprecia ca necesare și care

vor rezulta din dezbateri.

Față de situația de fapt contradictorie,

existând temeri că inculpatul ar putea influența administrarea probelor, Înalta

Curte apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 40 lei (400.000 lei) se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul V.N. împotriva deciziei penale nr. 566/ A din

14 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 163/ F din 27 aprilie 2005 a Tribunalului

Ialomița și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul

Ialomița.

Menține măsura arestării

preventive a inculpatului V.N.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, în sumă de 40 lei (400.000 lei), se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 august 2005.