ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 548/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare

recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr.699/A din 24

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

S-au prezentat recurentul

inculpat, în stare de arest, asistat de avocat G.S., apărător

desemnat din oficiu și intimata parte vătămată Ș.S.

A

lipsit intimata parte civilă Spitalul Slobozia.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate

și reducerea pedepsei aplicate.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât pedeapsa a fost just

individualizată.

Partea

vătămată a cerut respingerea recursului.

Inculpatul

declară că este de acord cu susținerile apărătorului

său.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.234 din 7 august 2002 a Tribunalului

Ialomița, inculpatul B.D. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b

Cod penal pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.

S-a

făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal.

În

baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus perioada arestării

preventive din pedeapsa aplicată de la 20.02.2002 la zi.

Inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 33.082.127 lei reprezentând cheltuieli de

spitalizare efectuate cu partea vătămată Ș.S. către

partea civilă Spitalul Slobozia.

În

baza art.118 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei

coase.

S-a

dispus restituirea către partea vătămată Ș.S. a unui

topor aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Ialomița.

În

baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei din care

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei este

suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut, în fapt, următoarele:

În

după-amiaza zilei de 23 decembrie 2001, pe fondul unor neînțelegeri

mai vechi, între frații B.D. și B.P. – pe de o parte – și

frații Ș.T. și Ș.S. – pe de altă parte – a izbucnit un

conflict, în timpul căruia combatanții s-au înarmat cu bețe

și unelte.

Partea

vătămată Ș.S. – tatăl lui Ș.T. – speriat de

posibilele consecințe ale faptului că fiul său luase cu sine un

topor, l-a urmărit pe acesta și l-a ajuns în dreptul gardului

locuinței familiei B., rugându-l să se lase dezarmat și să

se întoarcă în domiciliu.

În

momentul în care partea vătămată și fiul său s-au

întors cu spatele pentru a pleca acasă, inculpatul B.D. a ridicat coasa

peste gard și l-a lovit pe Ș.S. în zona hemitoracelui drept.

Din

raportul de expertiză medico-legală nr.133 din 13 februarie 2002

întocmit de Serviciul medico-legal Ialomița rezultă că Ș.S.

a suferit o plagă înjunghiată la baza hemitoracelui drept cu

deschiderea pleurei și interesarea ficatului, hemocoleperitoneu. Leziunile

de violență au fost produse prin lovire cu un corp

tăietor-înțepător, au necesitat 35-40 zile de îngrijire medicală

și i-au pus  viața în primejdie (f.19 dosar urmărire

penală).

Situația

de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza

materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la

fața locului, planșe fotografice, acte medico-legale,

declarațiile părții vătămate, declarațiile

martorilor și declarațiile inculpatului.

Acesta

nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând că

martorul Ș.T. a pătruns în curtea locuinței sale,

amenințându-l cu toporul și l-a împins pe tatăl său Ș.S.

care s-a împiedicat și a intrat cu corpul în lama coasei, unealtă cu

care inculpatul se înarmase pentru a se apăra de agresiunea ce se

desfășura împotriva sa.

Această

apărare a fost verificată de instanța de fond și

înlăturată ca nereală pe baza depozițiilor martorilor

oculari coroborate cu datele rezultate din actele medico-legale.

Curtea

de Apel București, prin decizia penal nr.699 din 24 octombrie 2002, a

respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, deducând prevenția la zi

și dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul, care a solicitat

admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și reducerea

cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul

juridic al recursului îl constituie dispozițiile art.385

9

pct.14 Cod procedură penală.

Examinând

recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.

Instanța

de judecată a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

art.72 Cod penal, individualizând pedeapsa aplicată în funcție de

gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea

și condițiile concrete în care aceasta a fost comisă, de

consecințele suportate de partea vătămată.

Totodată,

instanța de judecată a avut în vedere datele despre persoana

inculpatului, faptul că acesta este tânăr, este infractor primar, dar

și poziția procesuală nesinceră a acestuia.

Pentru

aceste considerente, orientarea instanței de judecată la o

pedeapsă privativă de libertate, la limita minimă specială

prevăzută de lege este justă și în măsură să

asigure și realizarea scopului pedepsei prevăzut de articolul 52 din

Codul penal, acela de reeducare și prevenire a săvârșirii de

alte fapte antisociale de către inculpat.

Constatând

că în cauză nu există alte motive de casare, Curtea urmează

să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Timpul

arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 20 februarie

2002 la zi.

Inculpatul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, onorariul

apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului

Justiției.

Văzând

dispozițiile art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură

penală, art.192 alin.2 Cod procedură penală

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.

împotriva deciziei penale nr.699/A din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel

București, secția II-a penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la

20 februarie 2002 la 5 februarie 2003.

Obligă

pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 5 februarie 2003.