ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 548/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 234 din 7

august 2002 a Tribunalului Ialomița, inculpatul B.D. a fost condamnat la

pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

perioada arestării preventive din pedeapsa aplicată de la 20 februarie 2002 la

zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 33.082.127 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu

partea vătămată Ș.S. către partea civilă Spitalul Slobozia.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei coase.

S-a dispus restituirea către partea

vătămată Ș.S. a unui topor aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului

Ialomița.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 3.000.000 lei din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000

lei este suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În după-amiaza zilei de 23 decembrie

2001, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, între frații B.D. și B.P., pe de o

parte, și frații Ș.T. și Ș.S., pe de altă parte, a izbucnit un conflict, în

timpul căruia combatanții s-au înarmat cu bețe și unelte.

Partea vătămată Ș.S., tatăl lui

Ș.T., speriat de posibilele consecințe ale faptului că fiul său luase cu sine

un topor, l-a urmărit pe acesta și l-a ajuns în dreptul gardului locuinței

familiei B., rugându-l să se lase dezarmat și să se întoarcă în domiciliu.

În momentul în care partea vătămată

și fiul său s-au întors cu spatele pentru a pleca acasă, inculpatul B.D. a

ridicat coasa peste gard și l-a lovit pe Ș.S. în zona hemitoracelui drept.

Din raportul de expertiză

medico-legală nr. 133 din 13 februarie 2002, întocmit de Serviciul medico-legal

Ialomița rezultă că Ș.S. a suferit o plagă înjunghiată la baza hemitoracelui

drept cu deschiderea pleurei și interesarea ficatului, hemocoleperitoneu.

Leziunile de violență au fost produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător,

au necesitat 35-40 zile de îngrijire medicală și i-au pus viața în primejdie.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, acte

medico-legale, declarațiile părții vătămate Ș.S., declarațiile martorilor M.R.,

R.A., Ș.T., Ș.S., C.B., C.I., declarațiile inculpatului.

Acesta nu a recunoscut săvârșirea

infracțiunii, susținând că martorul Ș.T. a pătruns în curtea locuinței sale,

amenințându-l cu toporul și l-a împins pe tatăl său Ș.S. care s-a împiedicat și

a intrat cu corpul în lama coasei, unealtă cu care inculpatul se înarmase

pentru a se apăra de agresiunea ce se desfășura împotriva sa.

Această apărare a fost verificată de

instanța de fond și înlăturată ca nereală pe baza depozițiilor martorilor

oculari coroborate cu datele rezultate din actele medico-legale.

Curtea de Apel București, prin

decizia penal nr. 699 din 24 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat, deducând prevenția la zi și dispunând obligarea acestuia

la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul, care a solicitat admiterea acestuia, casarea

hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Instanța de judecată a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., individualizând pedeapsa

aplicată în funcție de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, de

modalitatea și condițiile concrete în care aceasta a fost comisă, de

consecințele suportate de partea vătămată.

Totodată, instanța de judecată a

avut în vedere datele despre persoana inculpatului, faptul că acesta este

tânăr, este infractor primar, dar și poziția procesuală nesinceră a acestuia.

Pentru aceste considerente,

orientarea instanței de judecată la o pedeapsă privativă de libertate, la

limita minimă specială prevăzută de lege este justă și în măsură să asigure și

realizarea scopului pedepsei prevăzut de articolul 52 C. pen., acela de

reeducare și prevenire a săvârșirii de alte fapte antisociale de către

inculpat.

Constatând că în cauză nu există alte motive de

casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din pedeapsa aplicată de la 20 februarie 2002 la zi.

Inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din

fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 699/ A din 24

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 februarie 2002 la 5

februarie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

februarie 2003.