ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2641/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 168 din 4 iunie 2003, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul D.G., pentru săvârșirea unei tentative la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., cu privire la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. S-a constatat că părțile s-au împăcat sub aspectul laturii civile. În temeiul art. 118 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Județean Suceava suma de 3.280.814 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare iar Spitalului Municipal Fălticeni, suma de 2.014.843 lei, cu același titlu, plus dobânda legală.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut din ansamblul probatoriului administrat, următoarea situație de fapt: În seara zilei de 14 aprilie 2002, numiții S.I., P.E. s-au deplasat la locuința lui P.G. La un moment dat, numitul S.I. a început să se certe cu P.E., motiv pentru care P.G. le-a cerut să plece din domiciliul său. Fiind târziu, unul din fiii lui S.I., pe nume V., a venit să-l cheme pe tatăl său acasă, însă auzind cearta, s-a dus la locuința fraților C., unde locuiește și inculpatul D.G., anunțând că a auzit scandal la domiciliul lui P.G., solicitând ajutorul. Inculpatul, împreună cu frații C., înarmați cu un topor și o furcă, s-au dus la locuința lui P.G., inculpatul fiind singurul care a intrat în locuința părții vătămate S.I., a fost scos din casă de către inculpat, tot acesta scoțându-l afară și pe P.G., căruia i-a aplicat o lovitură cu un topor, în zona capului, urmare căreia a fost internat la secția chirurgie.

S-a constatat că partea vătămată a suferit un traumatism cranio – cerebral, cu plagă contuză, fractură parieto – temporală, contuzie temporală stângă, leziuni care au necesitat pentru vindecare, un număr de 40–45 zile îngrijiri medicale și s-a apreciat că viața părții vătămate a fost pusă în pericol. Inculpatul a avut o poziție oscilantă și nesinceră, a precizat că nu a existat o altercație cu partea vătămată, nu a lovit-o cu toporul și că nu poate spune cu exactitate ce s-a întâmplat în realitate. La data de 23 septembrie 2002 însă, inculpatul a dat părții vătămate P.G. suma de 8.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare și tratament, ceea ce reprezintă o recunoaștere indirectă.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social al faptei, consecințele acesteia, modul în care a fost săvârșită, precum și persoana inculpatului, apreciindu-se că scopul pedepsei se poate realiza prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientate spre minim, ca efect al reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante. Sub aspectul laturii civile, instanța constată că inculpatul și partea vătămată s-au împăcat, dar va obliga inculpatul să plătească părților civile cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală, până la data achitării debitului.

Apelul declarat de inculpat, prin care solicită achitarea deoarece n-ar fi comis fapta, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin decizia nr. 334 din 10 noiembrie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.G., reiterând, în principal, cererea de-a fi achitat, fapta nefiind săvârșită de el, iar în subsidiar, trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru a se administra noi probe și a se completa urmărirea penală. Recursul nu este fondat. Verificându-se actele și lucrările dosarului, se constată că instanța de fond a stabilit, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

În consecință, probele administrate în cauză fiind corect și judicios interpretate și ducând la concluzia neunivocă a comiterii faptei de către inculpat, vor face ca recursul inculpatului să fie privit ca nefondat și respins, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se, astfel, hotărârea atacată, care se dovedește a fi temeinică și legală, pronunțată pe baza unui material de urmărire complet și corect administrat. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 334 din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2004.