ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2641/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 168 din 4

iunie 2003, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul D.G., pentru

săvârșirea unei tentative la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174,

cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.,

cu privire la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a constatat că părțile s-au

împăcat sub aspectul laturii civile.

În temeiul art. 118 din Legea nr.

3/1978, inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Județean Suceava suma

de 3.280.814 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare iar Spitalului

Municipal Fălticeni, suma de 2.014.843 lei, cu același titlu, plus dobânda

legală.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut din ansamblul probatoriului administrat, următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 14 aprilie 2002,

numiții S.I., P.E. s-au deplasat la locuința lui P.G. La un moment dat, numitul

S.I. a început să se certe cu P.E., motiv pentru care P.G. le-a cerut să plece

din domiciliul său.

Fiind târziu, unul din fiii lui

S.I., pe nume V., a venit să-l cheme pe tatăl său acasă, însă auzind cearta,

s-a dus la locuința fraților C., unde locuiește și inculpatul D.G., anunțând că

a auzit scandal la domiciliul lui P.G., solicitând ajutorul. Inculpatul,

împreună cu frații C., înarmați cu un topor și o furcă, s-au dus la locuința

lui P.G., inculpatul fiind singurul care a intrat în locuința părții vătămate

S.I., a fost scos din casă de către inculpat, tot acesta scoțându-l afară și pe

P.G., căruia i-a aplicat o lovitură cu un topor, în zona capului, urmare căreia

a fost internat la secția chirurgie. S-a constatat că partea vătămată a suferit

un traumatism cranio – cerebral, cu plagă contuză, fractură parieto –

temporală, contuzie temporală stângă, leziuni care au necesitat pentru

vindecare, un număr de 40–45 zile îngrijiri medicale și s-a apreciat că viața

părții vătămate a fost pusă în pericol.

Inculpatul a avut o poziție

oscilantă și nesinceră, a precizat că nu a existat o altercație cu partea

vătămată, nu a lovit-o cu toporul și că nu poate spune cu exactitate ce s-a

întâmplat în realitate. La data de 23 septembrie 2002 însă, inculpatul a dat

părții vătămate P.G. suma de 8.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de

spitalizare și tratament, ceea ce reprezintă o recunoaștere indirectă.

La individualizarea pedepsei s-au

avut în vedere gradul de pericol social al faptei, consecințele acesteia, modul

în care a fost săvârșită, precum și persoana inculpatului, apreciindu-se că

scopul pedepsei se poate realiza prin aplicarea unei pedepse privative de

libertate, orientate spre minim, ca efect al reținerii în favoarea inculpatului

a circumstanțelor atenuante.

Sub aspectul laturii civile,

instanța constată că inculpatul și partea vătămată s-au împăcat, dar va obliga

inculpatul să plătească părților civile cheltuieli de spitalizare, cu dobânda

legală, până la data achitării debitului.

Apelul declarat de inculpat, prin

care solicită achitarea deoarece n-ar fi comis fapta, a fost respins, ca

nefondat, de către Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin decizia nr. 334

din 10 noiembrie 2003.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.G., reiterând, în principal,

cererea de-a fi achitat, fapta nefiind săvârșită de el, iar în subsidiar,

trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru a se

administra noi probe și a se completa urmărirea penală.

Recursul nu este fondat.

Verificându-se actele și lucrările dosarului, se

constată că instanța de fond a stabilit, în mod corect, situația de fapt și

vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a

faptei săvârșite de acesta.

În consecință, probele administrate

în cauză fiind corect și judicios interpretate și ducând la concluzia neunivocă

a comiterii faptei de către inculpat, vor face ca recursul inculpatului să fie

privit ca nefondat și respins, ca atare, în baza art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se, astfel, hotărârea atacată,

care se dovedește a fi temeinică și legală, pronunțată pe baza unui material de

urmărire complet și corect administrat.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 334 din 10 noiembrie

2003 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 mai 2004.