ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2225/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 439 din 22 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Ialomița, a fost condamnat inculpatul S.N., la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 174 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 74 de zile rămas de executat din pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 62 din 15 martie 2003 a Judecătoriei Fetești, rest care s-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă reținerea din 25 mai 2004 și arestul preventiv de la 26 mai la zi. S-a luat act că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost obligat inculpatul către partea civilă C.J.A.S. Ialomița la plata sumei de 4.842.993 lei despăgubiri civile, precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 24 mai 2004, inculpatul S.N. a mers la barul D.A. amplasat în apropierea Gării Bărăganu, unde a întâlnit mai mulți cunoscuți printre care se afla soția sa S.M.

(de care era despărțit în fapt din anul 1995) și numitul B.M. După o vreme, pe fondul consumului de alcool între inculpat și partea vătămată a izbucnit un conflict generat de faptul că S.N. era deranjat de prezența soției sale în compania mai multor bărbați, între care se afla și B.M. După un schimb de replici verbale, partea vătămată l-a invitat pe inculpat în afara barului pentru soluționarea conflictului „ca între bărbați”. De precizat că părțile se cunoșteau și între ele nu exista o relație de dușmănie. Inculpatul a dat curs invitației părții vătămate și a ieșit primul din local urmat imediat și de B.M. Odată ajunși în afara barului, inculpatul S.N. l-a lovit pe B.M. în zona pieptului cu un cuțit aflat asupra sa.

Văzându-se atacat atât de violent de către inculpat, B.M. s-a retras în bar și a încercat să se apere cu un scaun și o sticlă, obiecte pe care le-a găsit în local. Nu a mai fost nevoie pentru că între cei doi s-a interpus martorul Șt.D., barmanul de serviciu, care l-a scos pe B.M. din local printr-o ușă laterală. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul S.N., care a criticat-o pentru nelegalitate, în sensul că s-a dat o greșită încadrare juridică faptei, cea corectă fiind art. 182 C. pen., cu reținerea scuzei provocării. În subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 89 din 9 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.N.

A dedus prevenția inculpatului de la 25 mai 2004 la 9 februarie 2005. A menținut arestarea preventivă a inculpatului. Nemulțumit și de această hotărâre inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în apel. Recursul este nefondat. Verificând actele și lucrările de la dosar se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare pentru care i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. Astfel, în seara zilei de 24 mai 2004, inculpatul S.N. a mers la barul D.A., unde s-a întâlnit cu mai mulți cunoscuți, printre care se aflau soția sa S.M. (de care era despărțit în fapt din anul 1995) și numitul B.M.

Pe fondul consumului de alcool, între inculpat și partea vătămată a izbucnit un conflict, iar după un schimb de replici verbale, partea vătămată l-a invitat pe inculpat în afara barului pentru soluționarea conflictului „ca între bărbați”. Odată ajunși în afara barului, inculpatul S.N. l-a lovit pe B.M. în zona pieptului cu un cuțit aflat asupra sa. Conform raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, vătămarea referită de B.M. a constat în „plagă produsă prin înjunghiere hemitorace stâng posterior penetrantă, hemopneumotorace stâng, insuficiență respiratorie acută”. S-a concluzionat că leziunile au fost produse prin lovire cu corp tăietor înțepător ce pot data din 24 mai 2004, necesitând pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale punându-i-se viața în primejdie.

Având în vedere situația de fapt expusă mai sus, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a încadrat fapta săvârșită de inculpat în dispozițiile art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., respectiv, tentativă la omor calificat, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă. În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că s-a dat semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la modul și împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, limitele sancțiunii prevăzute de textul incriminator și nu în ultimul rând persoana inculpatului care este recidivist.

A proceda, în sensul reducerii pedepsei aplicate, ar însemna ca aceasta să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., anume cea a prevenției generale și speciale, ceea ce evident nu este în spiritul legii. Constatându-se că pedeapsa aplicată este just individualizată atât ca durată cât și ca mod de executare, critica apare ca neîntemeiată și urmează a fi înlăturată. Nefiind nici alte temeiuri de casare, care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului S.N. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 89 din 9 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 mai 2004, la 1 aprilie 2005. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2005.