ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4140/2003

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 140 din 2 iunie 2003, Tribunalul Ialomița a respins cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de inculpatul T.F. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 804 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 360 din 23 noiembrie 1999 a Judecătoriei Urziceni, pe care a contopit-o în pedeapsa de 6 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 599 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 360 din 23 noiembrie 1999 a Judecătoriei Urziceni pe care a contopit-o cu pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare. Au fost obligați, în solidar, inculpații la plata sumelor de 800.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.Șt., 5.000.000 lei daune morale către partea civilă T.G. și 20.000.000 lei daune morale către partea civilă M.O. Inculpații au mai fost obligați, în solidar, la plata sumei de 1.126.026 lei despăgubiri civile către Spitalul Urziceni și 20.434.115 lei despăgubiri către Spitalul Clinic de Urgență București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în noaptea de 22 februarie 2003, inculpatul T.F. a sustras păsări din locuința părții M.Șt. În urma strigătelor părții vătămate T.G., inculpații l-au agresat fizic cât și pe M.O. care a intervenit pentru a scăpa pe partea vătămată. Ambii au suferit leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale și respectiv, 5-6 zile îngrijiri medicale. Împotriva hotărârii de mai sus au declarat apel ambii inculpați, dar la termenul din 6 august 2003, inculpatul T.G. și-a retras apelul. Prin decizia penală nr. 412 din 6 august 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul T.G.

În motivarea soluției de respingere a apelului, instanța a susținut că intenția făptuitorului de a folosi constrângerea în scopul păstrării bunului furat sau pentru a-și asigura scăparea caracterizează conținutul infracțiunii de tâlhărie și nu de furt. În privința pedepsei aplicate s-a susținut că respectă prevederile art. 72 C. pen. În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus a declarat recurs inculpatul T.F. care, în esență, a susținut următoarele: - greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie, atâta timp cât inculpatul a participat la sustragerea unor păsări; reținând încadrarea corectă în infracțiunea de furt s-a solicitat efectuarea unei reindividualizări a pedepsei aplicate; - în subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate în raport de datele ce caracterizează persoana sa; Criticile pronunțate vor fi analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc.

pen., constatându-se că hotărârile pronunțate sunt conforme legii. Recurentul inculpat susținând că fapta sa de a sustrage păsări constituie doar o infracțiune de furt, scindează și totodată omite o componentă esențială a activității infracționale, constând în exercitarea unor violențe asupra a două persoane, în scopul de a-și asigura păstrarea bunurilor furate. În acest context, fapta nu mai poate realiza elementele constitutive ale infracțiunii de furt, ci, pe cele ale unei infracțiuni complexe și calificate de tâlhărie, așa cum corect au reținut instanțele. Acționând violent pentru păstrarea bunurilor sustrase, inculpatul a comis de fapt două acțiuni ilicite care lezează atât relațiile sociale ce ocrotesc viața și sănătatea unei persoane, cât și cele ce apără patrimoniul unei persoane, ceea ce în drept caracterizează fără echivoc o singură infracțiune complexă, aceea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 C. pen.

Cum inculpatul s-a manifestat agresiv, în scopul păstrării bunurilor furate, pe stradă, deci în loc public, fapta de tâlhărie a fost corect încadrată și în dispozițiile alin. (2) lit. a) ale art. 211 C. pen. Nefondată este și critica vizând reducerea pedepsei aplicate. Deși inculpatul a comis o faptă gravă și este recidivist, având în antecedente numeroase condamnări pentru fapte de aceeași natură, a fost sancționat cu o pedeapsă aproape de limita minimă legală. În considerarea dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen., se justifică menținerea pedepsei aplicate și neconstatându-se motive de reducere la limita minimă, sau sub această limită se apreciază critica, de asemeni, nefondată. Pentru considerentele ce preced în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se va respinge recursul declarat de inculpat. Potrivit art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 412/ A din 6 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 23 februarie 2003, la 1 octombrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.