ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4140/2003

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140 din 2

iunie 2003, Tribunalul Ialomița a respins cererea de schimbarea încadrării

juridice formulată de inculpatul T.F.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.F.

la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

beneficiul liberării condiționate pentru restul de 804 zile rămas neexecutat

din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală

nr. 360 din 23 noiembrie 1999 a Judecătoriei Urziceni, pe care a contopit-o în

pedeapsa de 6 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai

grea de 6 ani închisoare.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen.,

cu art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.G. la pedeapsa de 3

ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

liberarea condiționată pentru restul de 599 zile rămas neexecutat din pedeapsa

de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 360 din 23 noiembrie

1999 a Judecătoriei Urziceni pe care a contopit-o cu pedeapsa de 3 ani

închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.

Au fost obligați, în solidar,

inculpații la plata sumelor de 800.000 lei despăgubiri civile către partea

civilă M.Șt., 5.000.000 lei daune morale către partea civilă T.G. și 20.000.000

lei daune morale către partea civilă M.O.

Inculpații au mai fost obligați, în

solidar, la plata sumei de 1.126.026 lei despăgubiri civile către Spitalul

Urziceni și 20.434.115 lei despăgubiri către Spitalul Clinic de Urgență

București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, în noaptea de 22 februarie 2003, inculpatul T.F. a sustras păsări

din locuința părții M.Șt. În urma strigătelor părții vătămate T.G., inculpații

l-au agresat fizic cât și pe M.O. care a intervenit pentru a scăpa pe partea vătămată.

Ambii au suferit leziuni ce au

necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale și respectiv, 5-6 zile îngrijiri

medicale.

Împotriva hotărârii de mai sus au

declarat apel ambii inculpați, dar la termenul din 6 august 2003, inculpatul

T.G. și-a retras apelul.

Prin decizia penală nr. 412 din 6

august 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat și a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul T.G.

În motivarea soluției de respingere

a apelului, instanța a susținut că intenția făptuitorului de a folosi

constrângerea în scopul păstrării bunului furat sau pentru a-și asigura

scăparea caracterizează conținutul infracțiunii de tâlhărie și nu de furt. În

privința pedepsei aplicate s-a susținut că respectă prevederile art. 72 C. pen.

În termen legal, împotriva

hotărârilor de mai sus a declarat recurs inculpatul T.F. care, în esență, a

susținut următoarele:

- greșita încadrare juridică a

faptei în infracțiunea de tâlhărie, atâta timp cât inculpatul a participat la

sustragerea unor păsări; reținând încadrarea corectă în infracțiunea de furt

s-a solicitat efectuarea unei reindividualizări a pedepsei aplicate;

- în subsidiar s-a solicitat

reducerea pedepsei aplicate în raport de datele ce caracterizează persoana sa;

Criticile pronunțate vor fi

analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen., constatându-se că hotărârile pronunțate

sunt conforme legii.

Recurentul inculpat susținând că

fapta sa de a sustrage păsări constituie doar o infracțiune de furt, scindează

și totodată omite o componentă esențială a activității infracționale, constând

în exercitarea unor violențe asupra a două persoane, în scopul de a-și asigura

păstrarea bunurilor furate.

În acest context, fapta nu mai poate

realiza elementele constitutive ale infracțiunii de furt, ci, pe cele ale unei

infracțiuni complexe și calificate de tâlhărie, așa cum corect au reținut

instanțele.

Acționând violent pentru păstrarea

bunurilor sustrase, inculpatul a comis de fapt două acțiuni ilicite care

lezează atât relațiile sociale ce ocrotesc viața și sănătatea unei persoane,

cât și cele ce apără patrimoniul unei persoane, ceea ce în drept caracterizează

fără echivoc o singură infracțiune complexă, aceea de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 C. pen.

Cum inculpatul s-a manifestat

agresiv, în scopul păstrării bunurilor furate, pe stradă, deci în loc public,

fapta de tâlhărie a fost corect încadrată și în dispozițiile alin. (2) lit. a)

ale art. 211 C. pen.

Nefondată este și critica vizând

reducerea pedepsei aplicate.

Deși inculpatul a comis o faptă

gravă și este recidivist, având în antecedente numeroase condamnări pentru

fapte de aceeași natură, a fost sancționat cu o pedeapsă aproape de limita

minimă legală.

În considerarea dispozițiilor art.

72 și art. 52 C. pen., se justifică menținerea pedepsei aplicate și

neconstatându-se motive de reducere la limita minimă, sau sub această limită se

apreciază critica, de asemeni, nefondată.

Pentru considerentele ce preced în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge

recursul declarat de inculpat.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa

aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 412/ A din 6 august

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, perioada

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 23 februarie 2003, la 1

octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.