ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3593/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 17 din 30 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Buzău, au fost condamnați inculpații: 1. A.M. la 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru infracțiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) și (4) din același cod; 2. M.A. la 18 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) și (4) din același cod și 3. D.N. la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) și (4) din același cod.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus arestul preventiv executat de la 21 aprilie 2002, la pronunțare. Inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile T.Șt. suma de 20.000.000 lei despăgubiri civile și câte 400.000 lei lunar, contribuție pentru întreținerea minorei T.M., de la data săvârșirii infracțiunii și până la încetarea stării de nevoie a acesteia. Inculpații au mai fost obligați în solidar să plătească Spitalului Buzău suma de 9.740.867 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea victimei T.E., precum și câte 1.800.000 lei fiecare cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate, următoarele: T.E.

s-a despărțit în fapt de soț în luna mai 2001 și a început să întrețină relații intime cu inculpatul M.A., uneori chiar în casa în care acesta locuia cu mama sa, inculpata A.M. Deranjată de aceste relații, deoarece a considerat că este imoral ca fiul său în vârstă de 23 ani să se încurce cu o femeie de 39 ani și mamă a 4 copii, inculpata s-a certat în mai multe rânduri cu fiul său și i-a interzis să o mai primească în casa ei. În ziua de 15 aprilie 2002, inculpatul M.A. s-a întâlnit cu prietenul său, coinculpatul D.N. și au consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri, iar în jurul orelor 21,30, au mers acasă la primul urmând ca a doua zi să se prezinte la Poliția Municipiului Buzău unde erau cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt.

Ajunși acasă, au găsit-o într-o cameră pe T.E. căreia inculpatul M.A. i-a cerut să plece și pentru că femeia a refuzat, inculpatul a intrat în camera mamei aducându-i la cunoștință că victima se află în camera lui și refuză să plece. Inculpata s-a îmbrăcat, a intrat în camera fiului ei, a lovit-o și a trans-o de păr pe T.E., după care a ieșit în curte, a luat un baston și revenită în cameră i-a aplicat victimei mai multe lovituri peste cap și corp. Concomitent și inculpații au lovit victima cu pumnii și picioarele, iar după aceea i-au aplicat și alte lovituri cu o sfoară cu noduri, precum și cu jumătatea bastonului pe care îl folosise inculpata. În timpul agresiunii cei 3 inculpați i-au rupt îmbrăcămintea, astfel că victima a rămas în bustul gol.

Martorii minori A.T.G. și D.R. care se aflau întâmplător pe stradă, auzind țipetele, curioși să vadă ce se întâmplă au intrat în curtea casei inculpaților și au privit prin ușa deschisă cum cei trei o loveau pe T.E. În jurul orelor 22, inculpata și-a trimis fiul și pe inculpatul D.N. la domiciliul martorei T.P., soacra victimei, pentru a o anunța să vină să-și vadă nora, evident în scopul compromiterii acesteia. Martora s-a deplasat la casa inculpaților însoțită de minorele T.M. și N.L. și văzându-și nora dezbrăcată și cu multe leziuni care sângerau, i-au rugat pe cei trei să nu o mai lovească și s-o lase să o ia acasă. Refuzată de inculpată care i-a spus că o reține pe victimă până a doua zi dimineața când o va preda organelor de poliție, martora i-a lăsat câteva obiecte de îmbrăcăminte după care a plecat acasă.

După plecarea martorei, inculpații au continuat să o lovească pe victimă, A.M. a șters-o pe corp cu o cârpă îmbibată cu gaz după care i-a pus în păr fulgi de pene, iar apoi au scos-o în curte și au legat-o cu frânghii aduse de inculpată, de un stâlp. Legată de stâlp, victima a fost lovită de cei doi bărbați cu o greblă în zona lombară, apoi după ce aceștia au băut vin dintr-o sticlă adusă de M.A., când victima le-a cerut să-i dea apă, au turnat pe ea două găleți de apă rece. Inculpata a preparat gogoși cu care i-a servit pe inculpați și pe minorii A.T.G. și D.R. și, deoarece a sesizat că victima leșinase, le-a cerut celor doi inculpați să o dezlege și să o scoată în drum pentru ca aceasta să nu moară în curtea ei.

Inculpații au luat victima și au dus-o în drum unde au abandonat-o. După câteva ore martorul T.D., trecând întâmplător pe drum a găsit victima și astfel a fost transportată la Spitalul Județean Buzău, unde a decedat după 5 zile de spitalizare, în ziua de 20 aprilie 2002. Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 104/C/2002 al L.M.L. Buzău rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui politraumatism cu echimoze, hematoame pe arii extinse pe cap, trunchi și membre și plăgi epicraniene asociat cu hipotermie prin expunerea prelungită la frig, umed și insuficiență acută de organe și sisteme. Apelurile declarate de cei trei inculpați, A.M. susținând că nu i s-a dovedit vinovăția în săvârșirea infracțiunii, iar inculpații, că pedepsele sunt prea aspre în condițiile recunoașterii faptei și regretului manifestat, au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr. 209 din 23 aprilie 2003, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Ploiești.

Nemulțumiți și de această hotărâre, inculpații M.A. și D.N., au declarat recurs. Inculpatul M.A. recunoscând că a săvârșit infracțiunea, a susținut că mama sa nu este vinovată, deoarece deși s-a aflat la locul săvârșirii faptei nu a avut nici o participare. În ultimul cuvânt a solicitat reducerea pedepsei. Inculpatul D.N., prin memoriul depus a susținut că cei doi inculpați, mamă și fiu, au săvârșit infracțiunea, tonul fiind dat de inculpată și că în sarcina sa trebuia să se rețină în cel mai rău caz infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. În final, a cerut casarea hotărârilor și reducerea pedepsei, care în cazul său este exagerat de aspră. Recursurile sunt nefondate.

Cele două instanțe au reținut în urma unei analize complete a probelor administrate o situație de fapt corectă, în concordanță cu probele, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate. Reținerea victimei de către cei trei inculpați împotriva voinței ei pe parcursul mai multor ore, refuzul de a o elibera la cererea sa, dar mai ales a soacrei, martora T.P., chemată de inculpată, lovirea acesteia cu pumnii, picioarele, obiecte semidure sau corpuri contondente soldate cu grave leziuni care au dus la moartea victimei după 5 zile de spitalizare, au fost corect încadrate juridic în infracțiunea de lipsire de libertate, care a avut ca urmare moartea victimei prevăzută de art. 189 alin. (2) și (4) C. pen.

La stabilirea pedepselor instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., acestea fiind just individualizate și singurele în măsură să realizeze atât prevenția specială, cât și prevenția generală. Așa fiind, recursurile urmează a fi respinse în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Din pedepsele aplicate inculpaților se va deduce arestul preventiv executat de la 21 aprilie 2002, până la pronunțare. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.A. și D.N. împotriva deciziei penale nr. 209 din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 aprilie 2002, până la 9 septembrie 2003, pentru ambii inculpați. Obligă inculpații la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2003.