ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3593/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3593/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 17 din 30
ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Buzău, au fost condamnați inculpații:
A.M. la 15 ani închisoare și 4
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.,
pentru infracțiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) și
(4) din același cod;
M.A. la 18 ani închisoare și 6
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.,
pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189
alin. (2) și (4) din același cod și
D.N. la 16 ani închisoare și 5
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.,
pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189
alin. (2) și (4) din același cod.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a
menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus arestul preventiv executat
de la 21 aprilie 2002, la pronunțare.
Inculpații au fost obligați în
solidar să plătească părții civile T.Șt. suma de 20.000.000 lei despăgubiri
civile și câte 400.000 lei lunar, contribuție pentru întreținerea minorei T.M.,
de la data săvârșirii infracțiunii și până la încetarea stării de nevoie a
acesteia.
Inculpații au mai fost obligați în
solidar să plătească Spitalului Buzău suma de 9.740.867 lei despăgubiri civile,
reprezentând cheltuieli cu spitalizarea victimei T.E., precum și câte 1.800.000
lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut pe baza probelor administrate, următoarele:
T.E. s-a despărțit în fapt de soț în
luna mai 2001 și a început să întrețină relații intime cu inculpatul M.A.,
uneori chiar în casa în care acesta locuia cu mama sa, inculpata A.M. Deranjată
de aceste relații, deoarece a considerat că este imoral ca fiul său în vârstă
de 23 ani să se încurce cu o femeie de 39 ani și mamă a 4 copii, inculpata s-a
certat în mai multe rânduri cu fiul său și i-a interzis să o mai primească în
casa ei.
În ziua de 15 aprilie 2002,
inculpatul M.A. s-a întâlnit cu prietenul său, coinculpatul D.N. și au consumat
băuturi alcoolice în mai multe localuri, iar în jurul orelor 21,30, au mers
acasă la primul urmând ca a doua zi să se prezinte la Poliția Municipiului
Buzău unde erau cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt.
Ajunși acasă, au găsit-o într-o
cameră pe T.E. căreia inculpatul M.A. i-a cerut să plece și pentru că femeia a
refuzat, inculpatul a intrat în camera mamei aducându-i la cunoștință că
victima se află în camera lui și refuză să plece.
Inculpata s-a îmbrăcat, a intrat în
camera fiului ei, a lovit-o și a trans-o de păr pe T.E., după care a ieșit în
curte, a luat un baston și revenită în cameră i-a aplicat victimei mai multe
lovituri peste cap și corp. Concomitent și inculpații au lovit victima cu
pumnii și picioarele, iar după aceea i-au aplicat și alte lovituri cu o sfoară
cu noduri, precum și cu jumătatea bastonului pe care îl folosise inculpata.
În timpul agresiunii cei 3 inculpați
i-au rupt îmbrăcămintea, astfel că victima a rămas în bustul gol.
Martorii minori A.T.G. și D.R. care
se aflau întâmplător pe stradă, auzind țipetele, curioși să vadă ce se întâmplă
au intrat în curtea casei inculpaților și au privit prin ușa deschisă cum cei
trei o loveau pe T.E.
În jurul orelor 22, inculpata și-a
trimis fiul și pe inculpatul D.N. la domiciliul martorei T.P., soacra victimei,
pentru a o anunța să vină să-și vadă nora, evident în scopul compromiterii
acesteia.
Martora s-a deplasat la casa
inculpaților însoțită de minorele T.M. și N.L. și văzându-și nora dezbrăcată și
cu multe leziuni care sângerau, i-au rugat pe cei trei să nu o mai lovească și
s-o lase să o ia acasă.
Refuzată de inculpată care i-a spus
că o reține pe victimă până a doua zi dimineața când o va preda organelor de
poliție, martora i-a lăsat câteva obiecte de îmbrăcăminte după care a plecat
acasă.
După plecarea martorei, inculpații
au continuat să o lovească pe victimă, A.M. a șters-o pe corp cu o cârpă
îmbibată cu gaz după care i-a pus în păr fulgi de pene, iar apoi au scos-o în
curte și au legat-o cu frânghii aduse de inculpată, de un stâlp.
Legată de stâlp, victima a fost
lovită de cei doi bărbați cu o greblă în zona lombară, apoi după ce aceștia au
băut vin dintr-o sticlă adusă de M.A., când victima le-a cerut să-i dea apă, au
turnat pe ea două găleți de apă rece.
Inculpata a preparat gogoși cu care
i-a servit pe inculpați și pe minorii A.T.G. și D.R. și, deoarece a sesizat că
victima leșinase, le-a cerut celor doi inculpați să o dezlege și să o scoată în
drum pentru ca aceasta să nu moară în curtea ei.
Inculpații au luat victima și au
dus-o în drum unde au abandonat-o.
După câteva ore martorul T.D.,
trecând întâmplător pe drum a găsit victima și astfel a fost transportată la
Spitalul Județean Buzău, unde a decedat după 5 zile de spitalizare, în ziua de
20 aprilie 2002.
Potrivit raportului medico-legal de
necropsie nr. 104/C/2002 al L.M.L. Buzău rezultă că moartea victimei a fost
violentă și s-a datorat unui politraumatism cu echimoze, hematoame pe arii
extinse pe cap, trunchi și membre și plăgi epicraniene asociat cu hipotermie
prin expunerea prelungită la frig, umed și insuficiență acută de organe și
sisteme.
Apelurile declarate de cei trei
inculpați, A.M. susținând că nu i s-a dovedit vinovăția în săvârșirea
infracțiunii, iar inculpații, că pedepsele sunt prea aspre în condițiile
recunoașterii faptei și regretului manifestat, au fost respinse, ca nefondate,
prin decizia penală nr. 209 din 23 aprilie 2003, pronunțată de secția penală a
Curții de Apel Ploiești.
Nemulțumiți și de această hotărâre,
inculpații M.A. și D.N., au declarat recurs.
Inculpatul M.A. recunoscând că a
săvârșit infracțiunea, a susținut că mama sa nu este vinovată, deoarece deși
s-a aflat la locul săvârșirii faptei nu a avut nici o participare.
În ultimul cuvânt a solicitat
reducerea pedepsei.
Inculpatul D.N., prin memoriul depus
a susținut că cei doi inculpați, mamă și fiu, au săvârșit infracțiunea, tonul
fiind dat de inculpată și că în sarcina sa trebuia să se rețină în cel mai rău
caz infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C.
pen. În final, a cerut casarea hotărârilor și reducerea pedepsei, care în cazul
său este exagerat de aspră.
Recursurile sunt nefondate.
Cele două instanțe au reținut în
urma unei analize complete a probelor administrate o situație de fapt corectă,
în concordanță cu probele, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate.
Reținerea victimei de către cei trei
inculpați împotriva voinței ei pe parcursul mai multor ore, refuzul de a o
elibera la cererea sa, dar mai ales a soacrei, martora T.P., chemată de
inculpată, lovirea acesteia cu pumnii, picioarele, obiecte semidure sau corpuri
contondente soldate cu grave leziuni care au dus la moartea victimei după 5
zile de spitalizare, au fost corect încadrate juridic în infracțiunea de
lipsire de libertate, care a avut ca urmare moartea victimei prevăzută de art.
189 alin. (2) și (4) C. pen.
La stabilirea pedepselor instanța a
avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., acestea fiind just individualizate
și singurele în măsură să realizeze atât prevenția specială, cât și prevenția generală.
Așa fiind, recursurile urmează a fi
respinse în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din pedepsele aplicate inculpaților
se va deduce arestul preventiv executat de la 21 aprilie 2002, până la
pronunțare.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații M.A. și D.N. împotriva deciziei penale nr. 209 din 23 aprilie
2003 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsă durata arestării
preventive de la 21 aprilie 2002, până la 9 septembrie 2003, pentru ambii
inculpați.
Obligă inculpații la câte 1.500.000
lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului
desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 9
septembrie 2003.