ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4509/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4509/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101 din 19

martie 2002 a Tribunalului Brăila, a fost condamnat inculpatul T.M. la pedeapsa

de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în

mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a), art. 75 lit. c), art. 41 alin. (2) C. pen.; 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de dispozițiile art. 197 alin. (2)

lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c) și a art. 41 alin. (2)

C. pen.; 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni

sexuale, prevăzută de art. 201 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75

lit. c), art. 41 alin. (2) C. pen.; 10 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 10

ani închisoare, sporită cu 2 ani, respectiv 12 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat, de

386 de zile din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 719 din 23 octombrie 2001 a Judecătoriei Slobozia, care a fost

contopit, în baza art. 39 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 12 ani închisoare,

aplicându-se un spor de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în total 12 ani

și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada stabilită de art. 71 C.

pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., s-a

dedus prevenția de la 6 mai 2002 la zi.

A fost obligat inculpatul, în

solidar cu coinculpatul B.F. la plata sumei de 330.990 lei cu titlu de

despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Sf. Pantelimon Brăila.

A fost obligat inculpatul, în

solidar cu coinculpatul B.F. la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de

despăgubiri civile către partea civilă S.K. și a sumei de 10.000.000 lei cu

titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 2.500.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare din care 900.000 lei,

onorariu avocat oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Prin aceeași sentință au fost

condamnați și inculpații: B.F., Șt.N., Z.Șt.I. și S.S.

Față de încadrarea faptelor reținute

în sarcina inculpatului T.M. prin rechizitoriu, în baza art. 334 C. proc. pen.,

instanța de fond a schimbat încadrarea juridică din art. 189 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., art. 197 alin.

(2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c), art. 201

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c) în: art. 189

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c) și art. 41

alin. (2) C. pen., art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a), art. 75 lit. c) și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 201 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c) și art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în fapt că, inculpatul T.M. împreună cu ceilalți

făptuitori, aflat fiind în stare de ebrietate le-au deplasat pe părțile

vătămate H.I. și S.K., împotriva voinței acestora din gara în care se aflau, în

zona lizierei din spatele S.C. P. S.A. Brăila. S.K. a rămas sub supravegherea

altor inculpați, iar T.M. a întreținut un raport sexual oral cu partea vătămată

H.I. împotriva voinței acesteia. Ulterior, și alți inculpați au întreținut

raporturi sexuale normale, anale și orale cu partea vătămată H.I. În acest

timp, partea vătămată S.K. a încercat să fugă, dar a fost prinsă și bătută de

inculpații T.M. și B.F. Apoi, inculpatul T.M. i-a cerut să scoată ce are în

buzunare și i-a luat suma de 200.000 lei.

În jurul orelor 3,30 - 4,00 a.m.,

inculpații T.M. și B.F. l-au alungat pe S.K. și au dus-o pe H.I. împotriva

voinței sale la locuința inculpatului B.F. unde inculpatul T.M. a întreținut cu

aceasta raporturi sexuale normale și orale. Partea vătămată a fost ținută în

locuința inculpatului B.F., de către inculpații T.M. și B.F. până în data de 6

mai 2002 când a fost depistată de organele de poliție (sesizate anterior de

către partea vătămată S.K.).

Din raportul de constatare

medico-legală nr. 376 din 6 mai 2002 întocmit de Serviciul de medicină legală

Brăila rezultă că H.I. prezenta deflorarea completă recentă ce datează de 1-2

zile, leziuni recente la nivelul toracelui dorsal și pe brațul stâng,

necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale și leziuni la nivelul regiunii anale

recente necesitând 7-8 zile de îngrijiri medicale. Leziunile s-au putut produce

prin lovire repetată cu un corp dur și comprimare (posibil cu pulpa degetelor

)și prin acțiune mecanică în cadrul unui raport sexual cu violență.

În privința părții vătămate S.K. din

raportul de constatare medico-legală nr. 374 din 5 mai 2002 efectuat de

Serviciul de medicină legală Brăila a rezultat că prezintă leziuni produse prin

lovire repetată cu corpuri dure și care necesită 11-13 zile de îngrijiri

medicale.

În urma examinării medico-legale a

inculpatului T.M. a rezultat că acesta prezenta la nivelul penisului șase

corpuri dure în formă paralelipipedică, de mici dimensiuni, implantate

subtegumentar (raport de constatare medico-legală nr. 402 din 10 mai 2002 întocmit

de Serviciul de medicină-legală Brăila).

Starea de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza materialului probator administrat în

cauză: proces verbal de depistare a inculpatului T.M., planșa fotografică, cu

obiectele părții vătămate H.I., proces verbal de cercetare la fața locului,

planșa fotografică efectuată cu ocazia conducerii în teren a părții vătămate

S.K., raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, declarațiile

părților vătămate, rapoartele de constatare medico legală, procese verbale de

confruntare, declarațiile martorilor, proces verbal de recunoaștere din grup a

inculpatului B.F., proces verbal de ridicare a buletinului de identitate al

părții vătămate H.I. și a unei ștampile de la domiciliul inculpatului B.F., dovada

de restituire către partea vătămată S.K. a unui ceas de mână găsit la

domiciliul inculpatului B.F., declarațiile învinuiților și inculpaților.

Inculpatul T.M. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și a

încercat să acrediteze ideea că partea vătămată H.I. a fost de acord cu

întreținerea raporturilor sexuale în contul unei sume de bani pe care urma să o

primească S.K.

Curtea de Apel Galați prin decizia

penală nr. 308/ A din 28 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului

T.M.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 6 mai 2002, la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 1.200.000 lei din care 450.000 lei reprezintă onorariul apărătorului

din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul T.M. solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor atacate și, în principal, achitarea sa, în temeiul dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) și c) C. pen., pentru

infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, viol și tâlhărie, în

conformitate cu prevederile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

S-au mai invocat drept motive de casare

prevederile art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., susținându-se că

hotărârile pronunțate nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluțiile; art.

385

9

pct. 10 C. proc. pen., întrucât instanța nu s-a pronunțat

asupra unei cereri esențiale pentru partea vătămată H.I. căreia nu i s-a

asigurat translator de limba română; art. 385

9

pct. 21 C. proc.

pen., deoarece partea vătămată și martorii nu s-au prezentat în fața instanței

de fond.

Totodată, în temeiul dispozițiilor

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat reducerea cuantumului

pedepsei aplicate inculpatului.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de judecată a reținut în

mod complet situația de fapt, a stabilit în mod temeinic vinovăția inculpatului

T.M. pentru faptele reținute în sarcina sa și a dat încadrarea juridică

corespunzătoare acestora.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză rezultă în mod indubitabil săvârșirea infracțiunilor de

lipsire de libertate în mod ilegal, viol, perversiuni sexuale și tâlhărie de

către inculpatul T.M.

În acest sens, sunt relevante

declarațiile părților vătămate H.I. și S.K., actele medico-legale, procesele

verbale de confruntare, raportul de constatare științifică dactiloscopică din

care rezultă că urma digitală ridicată de pe sticla de coniac găsită la fața

locului a fost creată de degetul mijlociu de la mâna stângă a inculpatului

T.M., declarațiile coinculpaților.

Cu privire la motivul de casare

prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., Curtea

constată că și acesta este nefondat.

Hotărârile judecătorești pronunțate

în cauză sunt amplu motivate cu privire la toate aspectele esențiale ale

cauzei, permițând efectuarea controlului de către instanța de recurs.

Nici motivul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., nu poate fi primit ca fondat.

Declarațiile părții vătămate au fost

date în prezența unui traducător autorizat. Inculpatul T.M. nu a formulat nici

o cerere legată de modul de asigurare și efectuare a traducerii declarațiilor

părții vătămate, așa încât să se poată aprecia că dacă ea s-ar fi admis, ar fi

condus la schimbarea soluției în cauză, prin urmare, motivul invocat este

nereal și neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.

Motivul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 21 C. proc. pen., se dovedește, de asemenea, nefondat.

Acest motiv se referă la judecarea

cauzei în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți, sau

care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința

despre această imposibilitate.

Curtea constată că judecarea cauzei

în fond și în apel s-a făcut în condițiile îndeplinirii în mod legal a

procedurii de citare cu partea vătămată H.I. și partea civilă S.K., lipsa

acestora neîmpiedicând soluționarea cauzei.

De asemenea, martorii din acte au

fost prezenți la termenele de judecată, cercetarea judecătorească fiind

completă.

Examinând motivul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că nu este

întemeiat.

Instanța de judecată a făcut o justă

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului T.M., dând eficiența cuvenită

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Faptele comise prezintă un grad mare

de pericol social, iar comiterea lor de către o persoană care a mai fost

condamnată penal, inculpatul T.M. fiind recidivist, pentru săvârșirea tot a

unor infracțiuni de același gen (viol, furt) sporește și mai mult

periculozitatea lor și a autorului lor.

Inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, având o poziție procesuală

nesinceră.

Toate aceste date și împrejurări au

fost corect evaluate de instanța de fond atunci când s-a orientat la stabilirea

pedepselor, dispunând ca în final inculpatul T.M. să execute o pedeapsă de 12

ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

Curtea apreciază că această pedeapsă

corespunde și scopului coercitiv-educativ al sancțiunii penale, astfel cum este

prevăzut de art. 52 C. pen., prin urmare nu se impune reducerea cuantumului

acesteia.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să respingă ca nefondat recursul inculpatului și să dispună obligarea acestuia

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din durata pedepsei aplicate de la 6 mai 2002, la 15 octombrie 2003.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b), art. 385

17

C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 308/ A din 28 mai

2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 mai 2002, la 15 octombrie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.