ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5494/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Mehedinți, prin sentința

penală nr. 378 din 17 decembrie 2003, a condamnat pe inculpatul A.E. la 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor

calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c), cu

aplicarea art. 74 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) și

i), cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen.

Instanța a menținut starea de arest

a inculpatului și a dedus din pedeapsă timpul reținerii și al arestării

preventive de la 4 martie 2003 la zi, a luat act că partea vătămată A.M. nu s-a

constituit parte civilă și a obligat inculpatul la 3.000.000 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Hotărând astfel, instanța a reținut,

în fapt, că, în ziua de 25 decembrie 2000, inculpatul se afla cu întreaga

familie în domiciliul lor pentru a sărbători împreună Crăciunul, începând încă

de dimineață să consume băuturi alcoolice.

La un moment dat, între inculpat și

fiul său M., partea vătămată, s-au purtat discuții aprinse, generate de faptul

că inculpatul nu voia să-i dea fiului său, jumătate din oile pe care le avea.

În jurul orei 16,30, conflictul a

degenerat prin lovirea părții vătămate de două ori, cu un cuțit pe care

inculpatul îl purta la chimir.

Potrivit concluziilor Raportului

medico-legal nr. 202 din 28 februarie 2003, întocmit de Serviciul de Medicină

Legală al județului Mehedinți, partea vătămată A.M. a prezentat leziuni

traumatice (hemopneumotorax stg.; hemotorax coagulat post plagă înjunghiată

penetrantă hemitorace stâng) care s-au putut produce prin lovire cu un corp

tăietor-înțepător, ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri

medicale de la data producerii, respectiv, 25 decembrie 2000, și au pus în

primejdie viața.

Împotriva sentinței au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, care a considerat hotărârea

netemeinică, prin reținerea nejustificată în favoarea inculpatului a unor

circumstanțe atenuante ce trebuie înlăturate și aplicarea unei pedepse

corespunzătoare, și inculpatul, care a solicitat achitarea, întrucât nu el a

săvârșit infracțiunea de tentativă de omor împotriva fiului său, impunându-se,

în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepsei până la

limita minimă prevăzută de lege, deoarece este în vârstă, nu are antecedente

penale, iar incidentul s-a petrecut datorită consumului excesiv de băuturi

alcoolice, într-o zi de mare sărbătoare, Crăciunul.

Secția penală a Curții de Apel

Craiova, prin decizia nr. 210 din 29 aprilie 2004, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de parchet și ca tardiv, cel declarat de către inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal, inculpatul, cu invocarea acelorași motive care au

făcut și obiectul cererii de apel.

Examinând recursul în raport de

cazurile de recurs invocate, precum și cu cele care se iau în considerare din

oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile cuprinse în art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen.,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare

prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Așa fiind, în raport și cu

prevederile art. 363, referitoare la termenul de declarare a apelului, și ale

art. 385

1

alin. final, Înalta Curte urmează a verifica dacă instanța

de control judiciar, respingând ca tardiv apelul declarat de inculpat „a făcut

o greșită aplicare a legii”, caz de recurs prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

teza a doua.

Revenind la cauză, se constată că,

la data de 22 decembrie 2003, i s-a comunicat inculpatului la Penitenciarul din

Tr. Severin, copie de pe sentința penală nr. 378 din 17 decembrie 2003, iar pe

dovadă se menționează că acesta „a renunțat să mai declare apel”.

Ulterior, printr-o cerere adresată

instanței la 14 ianuarie 2004, inculpatul declară recurs împotriva sentinței

(apreciat de către instanță ca apel).

Termenul de 10 zile de declarare a

apelului a început să curgă pentru inculpat de la data de 22 decembrie 2003,

când i s-a comunicat dispozitivul de pe sentință, și a expirat la data de 5

ianuarie 2004 (cu luarea în considerare a faptului că deși a expirat la 2

ianuarie, această zi a fost declarată sărbătoare legală, astfel că termenul s-a

prelungit până la imediata zi lucrătoare).

Totodată, revenirea inculpatului

asupra renunțării la apel, se putea face conform art. 368 alin. (2) C. proc.

pen. „înăuntrul termenului pentru declararea apelului”, deci până la 5 ianuarie

2004.

În concluzie, Curtea de Apel Craiova

respingând „apelul declarat de inculpat la 14 ianuarie 2004 ca tardiv nu a

făcut o greșită aplicare a legii, cu atât mai mult cu cât sentința era deja

definitivă, încă de la data expirării termenului de apel, când nu s-a declarat

apel în termen, astfel cum prevăd dispozițiile art. 416 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen.

În consecință, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul A.E.

ca nefondat și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.E. împotriva deciziei penale nr. 210 din 29 aprilie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 400.000

lei, reprezentând onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a

inculpatului A.E. și a părții vătămate A.M., ambii aflați în stare de arest, se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 octombrie 2004.