ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3016/2005

Examinând recursul de față,

constată:

Prin sentința penală nr. 1465

din 23 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, inculpatul P.M. a fost condamnat la 9

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) și i) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la

2.039.160 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Dr. Bagdasar

și la dobânda legală aferentă acestei sume, până la achitarea debitului.

S-a luat act de declarația

părții vătămate P.I. că nu se constituie parte civilă.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

S-a menținut starea de arest

și s-a dedus detenția preventivă de la 6 mai 2004 la zi.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-a reținut că, la

data de 23 iunie 2003, inculpatul P.M., care se află în stare de ebrietate, i-a

reproșat tatălui său P.I. că nu a primit banii care i s-ar fi cuvenit din

valoarea apartamentului deținut de partea vătămată și fosta sa soție.

Pentru a evita conflictul

partea vătămată a părăsit locuința, dar când a ajuns pe Aleea Artiștilor din

comuna 1 Decembrie, a fost ajuns din urmă de inculpat care l-a lovit cu un

cuțit în zona toracelui, în partea stângă.

Din raportul de expertiză

medico-legală nr. A 1/5434/2004 din 23 septembrie 2004 s-a reținut că partea

vătămată a suferit un „pneumotorax stâng” leziunea fiind produsă prin lovire cu

corp tăietor-înțepător, posibil cuțit și necesitând pentru vindecare 23-25 zile

de îngrijiri medicale, viața părții vătămate fiind pusă în primejdie.

Inculpatul a declarat apel

susținând că greșit nu s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării și circumstanțe

atenuante personale.

Prin decizia penală nr. 29/ A

din 17 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelul inculpatului, a desființat în

parte sentința și a redus pedeapsa principală de la 9 ani la 7 ani și 6 luni.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței și s-a dedus la zi durata arestării preventive.

Instanța de apel a reținut

că situația de fapt reținută corespunde probelor corect administrate și

interpretate de instanță, fiind relevante sub aspectul stabilirii răspunderii

penale, raporturile anterioare dintre părți și împrejurările concrete în care

s-au produs faptele deduse judecății.

S-a reținut, astfel, că

inculpatul este fiul părții vătămate și din anul 2002 s-a mutat în locuința

tatălui său din com.1 Decembrie, jud. Ilfov.

După ce partea vătămată s-a

despărțit de mama inculpatului, a vândut casa bun comun cu 3.000 dolari S.U.A.,

sumă din care nu a dat nimic fiului său, fapt ce l-a nemulțumit pe acesta.

La rândul său inculpatul se

despărțise de concubina sa motiv pentru care, așa cum recunoaște și partea

vătămată, începuse să consume cantități însemnate de alcool aflându-se într-o

stare de surescitare deosebită.

În ziua în care a fost

comisă fapta, inculpatul, care era în stare de ebrietate, a asistat la o

discuție între tatăl său și tatăl fostei concubine și, după plecarea acestuia

din urmă, a început să-i reproșeze părții vătămate că nu i-a dat bani din

vânzarea casei și l-a amenințat cu moartea.

Pentru a evita conflictul

partea vătămată a plecat, dar inculpatul l-a urmărit și când l-a ajuns, i-a

aplicat o singură lovitură cu cuțitul în torace după care s-a întors acasă și a

încercat să se sinucidă înfigându-și cuțitul în zona abdomenului.

Instanța de apel a reținut

că nu s-a dovedit că partea vătămată a avut o conduită provocatoare astfel

încât nu se justifică aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, din actele dosarului

urmărire penală rezultă că la internarea inculpatului în spital în ziua

comiterii faptei, diagnosticul a fost „etilism acut și plagă contuză de un cm

flanc drept, ultima leziune fiind datorată încercării de suicid.

S-a apreciat că nu s-a ținut

seama în suficientă măsură de împrejurările cauzei și de persoana inculpatului

care nu posedă antecedente penale și-a recunoscut vinovăția și a comis fapta pe

fondul consumului de alcool, astfel încât se justifică reducerea pedepsei.

Inculpatul a declarat recurs

pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând reducerea pedepsei având în vedere circumstanțele sale

personale, comportarea pe parcursul procesului, împrejurările în care a comis

fapta.

Recursul nu este fondat.

Curtea reține că din actele

dosarului nu rezultă nici o împrejurare care să justifice reducerea pedepsei.

Instanța de apel a evaluat

corect pericolul social concret al faptei determinat de modalitatea și

împrejurările în care aceasta a fost comisă și de urmările produse și a avut în

vedere și circumstanțele personale ale inculpatului.

Fapta inculpatului de a-și

înjunghia tatăl, pe care l-a urmărit pe stradă după ce acesta plecase din

locuință tocmai pentru a pune capăt conflictului generat de fiul său, este în

mod evident de o gravitate deosebită. Starea de ebrietate în care se afla

inculpatul în momentul săvârșirii faptei nu este de natură a diminua această

gravitate.

Întrucât din examinarea

cauzei nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat

în considerare din oficiu, recursul va respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 29/ A din 17 ianuarie

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauza cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 mai 2004 la 13 mai 2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 mai 2005.