ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3224/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 398 din 7

octombrie 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul

G.V.

la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 182 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a

arestării preventive, de la 19 martie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.

În esență, s-au reținut următoarele:

În seara zilei de 13 februarie 2002,

pe fondul unui conflict între soția părții vătămate și inculpat, partea

vătămată A.C. a încercat să-l lovească pe inculpat cu un cuțit folosit la

tăiatul ierbii, tăindu-i cămașa în zona abdominală. Inculpatul a luat cuțitul

părții vătămate și, după ce a doborât-o la pământ, a început să o lovească cu

picioarele și cu o unealtă, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru

vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 137/ A din 11 martie 2003, admițând apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Galați și de către inculpatul G.V., a desființat în

parte, sentința și, rejudecând, a schimbat încadrarea juridică a faptei, din

infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în prevederile art. 20,

raportat la art. 174 C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe

inculpat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), raportat la art. 76 alin.

(2) C. pen.

Totodată, a dedus, din pedeapsa

aplicată, durata arestării preventive, de la 19 martie 2003, la zi.

S-a dispus, de asemenea, reducerea

cuantumului despăgubirilor civile și a cheltuielilor de spitalizare, așa cum

rezultă din dispozitivul deciziei.

Prin aceeași decizie a fost respins

apelul părții civile A.C.

Prin recursul declarat, inculpatul a

solicitat menținerea sentinței referitor la încadrarea juridică dată faptei

iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la omor, și nu aceea de vătămare corporală gravă,

reținută prin hotărârea primei instanțe.

Din raportul de constatare

medico-legală, rezultă că loviturile aplicate de inculpat, părții vătămate au

vizat zone vitale (zona craniană), leziunile fiind produse prin lovirea,

repetată și cu mare intensitate, cu un obiect contondent, fapt ce a cauzat

părții vătămate o infirmitate fizică permanentă (prin dislocarea unei suprafețe

de substanță osoasă) și i-a pus viața în primejdie.

Așa fiind, critica

recurentului-inculpat nu poate fi primită, încadrarea juridică dată faptei de

către instanța de apel fiind corectă.

Nici al doilea motiv invocat de

inculpat nu este fondat.

În raport de gradul ridicat de

pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a

conceput și realizat tentativa de omor (prin aplicarea repetată, de lovituri,

cu un obiect contondent, părții vătămate) și de datele ce caracterizează

persoana inculpatului, rezultă că instanța de apel a făcut o justă

individualizare a pedepsei aplicate, astfel că nu se impune reducerea acesteia.

Drept urmare, nefiind nici alte

temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, recursul

inculpatului G.V. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul G.V., împotriva deciziei penale nr. 137 din 11 martie 2003 a Curții

de Apel Galați, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 19 martie 2002, la 3 iulie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iulie 2003.